Dansul lui David …

imagesCuriozitatea mea pentru cei care militează pentru introducerea dansului lui David ca şi normă de închinare sau cel puţin ca şi un alt model de închinare “contemporană” (deşi pare să existe tradiţie, nu?) este: de ce nu se aduce şi un chivot şi leviţi care să-l poarte şi de ce nu se jertfesc boi şi viţei după care să se aducă jertfe de mulţumire şi arderi de tot? Unde este efodul cu care era încins David?

Până la urmă dacă e să fim precişi, textul nu arată că toată lumea ar fi dansat ci că doar David a dansat. Să fim realişti şi serioşi – poate pretinde cineva că este rege şi astfel să-l copie pe David în acest tip de “închinare”? De ce nu l-a copiat nimeni şi ne-am trezit noi să o facem?

Aşa-zisa lor închinare (că e sau nu închinare autentică – e altă discuţie) era compusă din “sunete de goarne, de trâmbiţe şi de chimvale, şi făcând să răsune lăutele şi harpele”. Nu am văzut prea mulţi (sau niciunul) dintre aceşti dansatori care să folosească astfel de instrumente. Sau aici avem voie să facem schimbări?

Până la urmă – cine ştie cum anume a dansat David? Sunt atâtea tipuri de dansuri şi cum te hotărăşti pe care să-l alegi? Se poate studia puţin dansurile bărbaţilor evrei (dansurile nu erau mixte) şi nu aveau pic de senzualitate în ele şi sunt sigur că ar părea stupide pentru cei care vor astăzi să danseze.

Gândiţi-vă apoi la contextul cultural-istoric în care au trăit evreii. Noi nu mai suntem o naţiune cu legi şi formă de organizare hotărâtă de Dumnezeu. În Israel multe manifestări aveau de-a face nu neapărat cu religia lor ci erau pur şi simplu manifestări civice. Dacă încurcăm iţele va trebui să luăm multe alte obiceiuri evreieşti şi nu doar dansurile lor.

Nu este aberant să nu poţi face cele mai elementare diferenţe între sistemul de închinare a unei naţiuni care avea contextul ei specific social, cultural, civic, istoric, etc şi sistemul de închinare al Bisericii? Nu este oare nici o diferenţă în faptul că Israel era un STAT cu legi civile specifice care nu au relevanţă pentru biserica lui Dumnezeu ce nu s-a aflat niciodată într-o astfel de organizare? (ca să nu mai vorbim de implicaţiile teologice rezultate din încercarea bisericii de a copia Israelul)

Eu cred că e raţional să observăm că nicăieri textul biblic şi nici Dumnezeu nu spune că ar fi apreciat ceea ce David a făcut. Textul pur şi simplu nu spune. Dacă creştinii dansatori vor să fie fideli textului şi să facă ceea ce scrie trebuie să observe clar că nu scrie ce părere a avut Dumnezeu despre ce a făcut David. Singura intervenţie a lui Dumnezeu e pomenită “când a ajutat Dumnezeu pe leviţi să ridice chivotul legământului”. Bănuiesc că ar fi spus textul cum Dumnezeu l-a ajutat pe David să se dezgolească dansând ca un om de nimic.

Oameni buni, nicăieri în textul care vorbeşte despre dansul lui David, nu veţi găsi vreo afirmaţie care să lase de înţeles că lui Dumnezeu i-au plăcut acrobaţiile şi talentele artistice în ale dansatului ale lui David. Poate vouă vă place dar Biblia nu spune că lui Dumnezeu i’au plăcut. Poate că spuneţi “dar nu spune că nu i-au plăcut” – însă obiecţia nu are nici o putere fiindcă nu poţi să faci ceva doar pentru că tu pretinzi că Domnului i-ar fi plăcut.

Este pură speculaţie să spui că Mical nu a mai avut copii fiindcă a fost pedepsită de Dumnezeu. Dacă vă uitaţi la replica pe care David i-o dă lui Mical nu se vede deloc spiritualitate ci aroganţă, înfumurare, lipsă de dragoste şi un aer de superioritate incredibil de înalt. Pare-se că David venea tocmai de la “închinare”, cum de a fost atât de “spiritual” în vorbele sale?

Mi se pare absolut normal să iei textul întreg şi să nu selectezi din el doar ce îţi place. Cei care vor să danseze vor ajunge şi ei să se “descopere” înainte celorlalţi “cum s-ar descoperi un om de nimic”? Vom avea în curând dansatori creştini dezbrăcaţi? Până unde avem voie să-l copiem pe împăratul David?

Ca şi principiu de bază, doctrina şi teologia nu se face pe exemple (fie el chiar preferatul “dansul lui David”) fiindcă putem să ne trezim că unii vor să imite poligamia lui David şi nu doar dansul lui. Ca şi principiu hermeneutic: nu se face doctrină pe exemple.

În plus, atunci când facem teologie ne focalizăm asupra textelor care arată învăţătura şi poruncile. Lăsând exemplele la locul lor – ele au rostul de a arăta cum se aplică poruncile şi învăţăturile în mod practic – ne vom uita la poruncile Scripturii pentru a afla ce trebuie să facem. Nicăieri nu veţi găsi scris: Dansaţi ca şi David.

Dacă spuneţi că această afirmaţie este bazată pe tăcere – opoziţia voastră nu are nici o putere fiindcă principiul rămâne prin sine în picioare. Noi ne ghidăm viaţa după ceea ce Biblia ne spune să facem şi nu vom căuta ca orbii să facem lucrurile în privinţa cărora Scriptura nu se pronunţă. Am aplicat toate principiile închinării exprimate clar în Scriptură şi ne-a rămas decât problema dansului? Nici pe departe.

Acum lăsând hermeneutica la o parte haideţi să facem un exerciţiu de imaginaţie. Vi-l puteţi imagina pe Hristos dansând în Templu împreună cu apostolii? Dar pe apostolul Pavel vi-l imaginaţi făcând acrobaţii în Atena că doar grecii erau obişnuiţi cu teatrul. Credeţi că Petru a făcut evanghelizare prin dans?

La urma urmei – dacă David a experimentat ceva, el a făcut-o datorită unei experienţe personale. Suntem atât de slabi încât mereu suntem fascinaţi şi vrem să copiem manifestările altora. Noi n-am fost chemaţi să copiem tot felul de maimuţăreli şi să le aducem în închinare.

Ne rugăm “vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ” şi dacă ar fi să aplicăm acest text în domeniul închinării ne vom duce în cartea Apocalipsa şi vom copia modelul de închinare din ceruri. De ce nimeni nu vrea să copie închinarea aceea?

cei 24 de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie (4:10)

cele patru făpturi vii şi cei 24 de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului (5:9)

toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare … le-am auzit zicând: “A Celui ce şade pe scaunul de domnie, a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea”

o mare gloată … strigau … “Mântuirea este a Dumnezeului nostru…” (7:10)

şi toţi îngerii […] s-au aruncat cu feţele la pământ  (7:11)

Să nu fim superficiali în citirea textului biblic.

(photo via growingupgodandbeingbusy.wordpress.com)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s