Umplerea cu Duhul, H.L. Heijkoop

Găsesc un cesaţionist semi-consecvent. În general cesaţioniştii au recunoscut experienţa umplerii cu Duhul Sfânt deşi au negat, parţial, caracterul ei experimental. Mai este important de observat că el face o diferenţă între două tipuri de plinătate a Duhului: una pentru sfinţire şi una pentru slujire. Deşi nu sunt de acord cu anumite amestecări de versete, totuşi distincţia mi se pare pertinentă. Mai târziu spune însă că nu e corect să ne rugăm pentru umplerea cu Duhul deodată ce ea vine când „se îndreaptă spre Dumnezeu pentru tot ce au nevoie şi se lasă să fie folosiţi ei înşişi de Duhul Sfânt„. „Atunci ei vor fi umpluţi de Duh şi slujba lor va da o dovadă evidentă despre lucrul acesta.”

În Scriptură găsim două expresii care sunt în legătură cu subiectul nsotru, adică „plin de Duh Sfânt” şi „umplut cu Duhul Sfânt”. Aceste expresii se aseamănă foarte mult una cu alta şi deseori se confndă. Totuşi eşe nu sunt unul şi acelaşi lucru. Expresia „plini de Duh” nu arată o stare trecătoare, deşim, desigur, nu s-ar putea spune şi despre Barnaba, de exemplu, că a rămas aşa până a murit. Ea arată o stare spirituală a omului – stare care nu  împiedică lucrarea Duhului Sfânt şi în care fiecare simţământ, gând, cuvânt şi faptă sînt controlate în mod constant de El.

A fi umplut de Duh este întotdeauna în legătură cu o lucrare pentru Dumnezeu – uneori în adevăr cu o lucrare bine definită şi prelungită, cum este cazul lui Ioan Botezătorul şi al lui Pavel, dar de obicei cu o slujire temporară, cu proorocia şi mărturisirea Numelui Lui. Ce înseamnă a fi umplut în felul acesta? Socotesc că Faptele Apostolilor 1:8 ne dă răspunsul: „veţi primi o putere, când va veni Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi martori.”

Vedeţi cât de plină de putere este mărturia lui Ioan Botezătorul şi a lui Pavel! Vedeţi cum Petru, care se temuse înainte de o tânără slujnică, mărturiseşte apoi pe Domnul Isus înaintea unei mari mulţimi de iudei din diferite ţări. Da, vedeţi cum spune mai-marilor poporului că nu este altă mântuire decât prin Numele lui Isus, pe care ei Îl lepădaseră şi Îl răstigniseră. Şi în Faptele 4.31 toţi cei care au fost umpluţi cu Duhul Sfânt mărturiseau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

De ce mărturia noastră, atât în prezentarea evangheliei faţă de cei nemântuiţi, cât şi în prezentarea adevărului lui Dumnezeu faţă de cei credincioşi este deseori atât de fără putere? Credincioşii din Faptele Apostolilor nu foloseau multe ajutoare şi cine ştie ce metode. Ei nu discutau care ar fi cea mai bună metodă de evanghelizare, nici nu formau organizaţii care să ia asupra lor însărcinarea de a vesti evanghelia în alte ţări sau de a învăţa adevărurile lui Dumnezeu. Ei lucrau simplu, potrivit trimiterii pe care o primiseră de la Dumnezeu şi dovedită prin puterea Duhului Sfânt.

Aici nu e vorba de locuirea Duhului Sfânt în credincioşi.

H.L. Heijkoop, Duhul Sfânt este o Persoană divină, p.102, 104-105

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s