Pentru cine a murit Isus? (2 Corinteni 5.19) Jonathan Gibson

2 Corinteni 5:19 „că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări.”

fromheaven_tab_905Acest act al împăcării „Dumnezeu era în Hristos” are focusul său spre kosmon, un termen care se poate referi la totalitatea creaţiei (Romani 1.20; 1 Corinteni 3.22), dar cel mai sigur, în context, la lumea fiinţelor umane (Romani 3.6; 5.12-13; 2 Corinteni 1.2). Dar cine exact este inclus în acest kosmon?

Deşi nu trebuie să se pună la îndoială conotaţia de incluziune deplină pe care termenul o poartă totuşi conform cu alte uzanţe ale termenului (Romani 11.12, 15), cuvântul nu înseamnă, prin definiţie, „toţi fără excepţie” sau „fiecare persoană individuală.” O reflectare asupra contextului imediat şi o citire atentă a ceea ce spune acest verset trebuie să împiedice pe cineva să tragă o astfel de concluzie.

Dacă hōs hoti (din versetul 19) este luat în mod corect ca epexegetic, atunci kosmon explică şi extinde hēmas din versetul 18, şi care sunt cu claritate cei credincioşi. Mai mult, prima dintre cele două fraze participiale (mē logizomenos autois ta paraptōmata autōn) oferă constrângeri în a egala „lumea” cu „toţi”. „Lumea” sunt cei faţă de care Dumnezeu nu mai ţine seama de păcate (ta paraptōmata autōn). În afară de cazul în care cineva vrea să susţină universalismul, „lumea” din versetul 19 pur şi simplu nu poate însemna „oricine.” Lumea este iertată de Dumnezeu, ceea ce înseamnă că trebuie să fie o lume care crede.

Pare cel mai potrivit ca să privim „lumea” ca o referinţă la oameni într-un sens general („toţi fără distincţie”), opus unui sens inclusiv sau distributiv („toţi fără excepţie”). Când Pavel foloseşte termenul el are în vede evrei şi neamuri. Harul lui Dumnezeu îmbrăţişează întreg cosmosulu în capacitatea sa organică, incluzând neamurile; nu doar o ramificaţie, ci întregul arbore al rasei umane este obiectul actului Său reconciliator.

Rezumat din Jonathan Gibson, He came and He sought her, p. 305-307

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s