Umplerea cu Duhul Sfânt la Luca

Pentru o evitare a unei eventuale neînțelegeri voi preciza de la bun început că susțin o diferență (sau diferențe) între activitatea Duhului Sfânt din Vechiul Legământ și aceea din Noul Legământ.

Vreau însă să arăt că Luca, deși scrie o Evanghelie care tratează câteva evenimente care descriu umpleri cu Duhul în perioada Vechiului Legământ, folosește aceeași terminologie și în cartea Fapte atunci când se referă la umplerea cu Duhul Sfânt experimentată de creștini. Această observație o consider de o mare importanță în discuția noastră despre umplerea cu Duhul Sfânt. Nu văd nici un motiv pentru care această umplere să fie limitată la Vechiul Legământ sau perioada apostolilor. Nu văd motive biblice sau raționale pentru o astfel de concluzie. Pe scurt voi prezenta cazurile din Evanghelie și apoi câteva concluzii urmează în mod necesar:

Ioan

În capitolul 1.15 lui Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, i se promite că va avea un prunc care „va fi umplut de Duh Sfânt chiar din pântecele mamei sale.” Acest text nu are doar implicații devastatoare pentru susținătorii ideologiei pro-choice ci și pentru cristalizarea unei concepții despre umplerea cu Duhul Sfânt.

Termenul folosit de Luca, ca toți ceilalți ce urmează să fie precizați, este derivat din termenul grecesc plḗthō (sau pimplēmi) (în text e folosit plēsthēsetai). Termenul este folosit la timpul viitor, deoarece Ioan încă nu exista nici măcar în pântecele maicii sale. Se folosește diateza pasivă deoarece este absolut clar că Ioan nu a făcut nimic pentru a fi umplut cu Duhul Sfânt.

Elisaveta

În timpul sarcinii sale,  Maria, mama Domnului, o vizitează. La întâlnirea lor „pruncul a săltat în pântecele ei, și Elisaveta s-a umplut de Duh Sfânt și a strigat cu glas tare.” Textul face referire la pruncul Ioan.

Luca arată clar că Elisaveta și nu Ioan este umplut cu Duhul Sfânt nu pentru că Ioan nu era sau nu a fost umplut de Duh Sfânt ci pentru că focalizarea lui Luca este asupra experienței mamei sale.

Experiența e descrisă prin același verb doar că are o formă diferită aici eplēsthē fiind la aorist indicativ pasiv. Este din nou subliniată starea pasivă a Elisavetei când Duhul Sfânt o umple cât și rezultatul care este binecuvântarea adresată Mariei – sau mai bine o profeție.

Zaharia

La nașterea fiului său Ioan își recapătă capacitatea de a vorbi și atunci „s-a umplut de Duh Sfânt și a profețit.” Se vede aici o legătură clară între umplerea cu Duhul Sfânt și profeția care urmează. Verbul are o formă gramaticală identică cu cea anterioară (gr. eplēsthē).

Același termen este folosit pentru a descrie botezul cu Duhul Sfânt de la cincizecime (Fapte 2.4), umplerea lui Petru când răspunde Sinedriului care îl trage la răspundere pentru vindecarea făcută (Fapte 4.8), umplerea tuturor ucenicilor care se roagă pentru îndrăzneală în predicarea Evangheliei (4.31), promisiunea umplerii transmisă prin Anania lui Saul (9.17), umplerea lui Pavel când trimite orbire peste cel care încerca să pună piedici Evangheliei (13.9).

Toate aceste situații arată că în concepția lui Luca umplerea cu Duhul Sfânt:

întâi, nu este limitată la Vechiul Legământ;

doi, nu este limitată la apostoli;

trei, nu este de o natură diferită în cele două legăminte;

patru, nu este o experiență irepetabilă în viața unui om;

cinci, nu este o experiență limitată la experiența convertirii;

șase, nu există o regulă în experimentarea ei deoarece uneori este promisă, alteori cerută iar în unele cazuri e spontană;

șapte,  în toate cazurile efectele ei sunt vizibile și practice;

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s