II. Datoria tuturor credincioșilor față de ispită

Matei 26:41 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.

[1] În acea instrucțiune rezumativă dată de Mântuitorul în ce privește lucrurile pentru care trebuie să ne rugăm, această rugăciune pentru a nu cădea în ispită este expres unul din motive.

 Apocalipsa 3:10 “Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului.”  

images[2] Hristos promite această libertate și eliberarea ca o mare răsplătire pentru cea mai acceptabilă supunere. Este un ceas de grea ispitire; mulţi vor cădea de la credinţă dar Hristos promite acestei biserici că “te voi păzi şi Eu de ceasul încercării”.

[3] Ia în considerare chestiunea generală a intrării omului în ispită. Iuda L-a urmat pe Domnul Isus trei ani; Dima  a predicat Evanghelia până dragostea pentru lume l-a învins; Adam “fiul lui Dumnezeu” a intrat în ispită şi a fost ruinat; Avraam, tatăl celor credinioşi, a intrat de două ori în aceeaşi ispită datorită fricii pentru soţia lui (Gen 12:13; 20:3), David, omul după inima lui Dumnezeu – dar ce tristă este istoria intrării lui în ispită.

[4] Priveşte la tine însuţi – Haideţi să ne gândim la noi înşine – care sunt slăbiciunile noastre, şi ce este ispita – puterea şi eficacitatea ei.

[I] Gândește-te că suntem slabi în noi înșine. Încrederea în noi înşine este o problemă mare a slăbiciunii noastre, ca şi în cazul lui Petru. Oricât de puternică ar fi o cetate dacă există trădători în ea viitorul ei este sumbru – şi în acelaşi fel este inima nostră; în interiorul nostru sunt vânzători, există pofte secrete în inima ta, care acum par să nu existe dar care vor izbucni cu forţă când vor întâlni ispita.

(a) În general – tot după ce putem ne putem uita – este inima noastră; tot ce este inima unui om este acel om.Inima celor răi este puţin lucru” şi “cine se încrede în inima lui este un nebun” (Proverbe 10:20, 28:26). Nu ne-a putea încrede în ceva ce este înşelător aşa că dacă există ceva înşelător acel lucru este inima noastră fiindcă“inima este nespus de înşelătoare” (Ieremia 17:9).

(b) Ia în considerare insuficiența unor căi particulare și metode pe care o inimă le poate folosi pentru a se auto-proteja în ora ispitei (1) dragostea și onoarea în lume; (2) rușinea, reproșul sau pierderea; (3) ele nu vor răni conștiința, tulbura pacea și îi vor aduce în pericolul focului iadului. Acestea sunt inutile pentru că este ca şi cum te-ai păzi de păcate ca şi răzbunare sau câştig nedrept în timp ce ispita poate intra în alte 20 de moduri.

[II] Gândește-te la puterea ispitei de a întuneca mintea aşa încât omul nu mai poate face judecăţi corecte aşa cum putea face înainte de a cădea; (a) Prin fixarea imaginației  asupra obiectului către care tinde; (b) prin ademenirea afecțiunilor; (c) ispita va oferi ulei și carburant pentru poftă;

[III] Gândește-te dacă ispita este publică ori privată.

Ispitele publice

(1) au eficacitate în ce-L privește pe Dumnezeu care le trimite ca pedeapsă pentru neglijarea evangheliei pe de o parte, şi pentru trădările falşilor martori. Acestea au eficienţa asigurată (1 Regi 22:22; 2 Tes. 2:11; Rom. 1:28);

(2) Exemplele celor nelegiuiţi îi vor face pe cei evlavioşi să slăbească în zel şi să răcească în dragostea lor (Mt. 24:1; Gal. 5:9); Dacă puţin aluat dospeşte toată plămădeala atunci este foarte uşor să-i urmezi pe alţii când sunt mulţi.

(3) de obicei sunt acompaniate cu puternice argumente și pretexte şi fac să subestimeze răul; mulţi ajung aici în numele libertăţii în Hristos. Am văzut mulţi care au căzut în senzualitate şi păcate plecând de la neglijarea îndatoririlor zilnice sau a sabatului, etc.

Ispitele private

(1) unirea și incorporarea ei cu pofta; ispita şi pofta se provoacă una pe alta, cresc împreună, îşi oferă încuviinţare reciprocă; cresc mari prin puterea pe care şi-o oferă una celeilalte.

(2) afectează întreg sufletul; în orice parte a sufletului ar fi pofta, dacă s-a unit cu ispita va ajunge în tot sufletul într-un fel sau altul şi astfel previne sau anticipează orice opoziţie.

[IV] Gândește-te la scopurile lui Satan și ale păcatului prin ispită. Acesta este scopul lui Satan şi al păcatului: dezonorarea lui Dumnezeu şi ruinarea sufletelor noastre.

[V] Gîndește-te la care a fost chestiunea ispitelor trecute pe care le-ai avut. Nu ţi-au murdărit ele conştiinţa, distrus pacea şi te-au slăbit în supunere, întunecând faţa lui Dumnezeu?

Rezumat din John Owen, The Great Duty of All Believers (Part 3) – p. 167-181

Anunțuri

Un gând despre “II. Datoria tuturor credincioșilor față de ispită

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s