Închinarea lui Cain

Problema cu jertfa lui Cain este una mult disputată deoarece Scriptura nu menționează specific ce nu i-a plăcut lui Dumnezeu în jertfa lui. Un curent de interpretare justifică poziția abordată pornind de la textul din Evrei 11 unde autorul spune că „prin credință, Abel i-a adus lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain, prin care a primit mărturie că este drept, Dumnezeu mărturisind despre darurile lui; și prin ea vorbește el încă, deși a murit.” Deși acest pasaj are multe de spus despre jertfa lui Cain totuși este nedrept față de contextul textului din Geneza a controla acel pasaj prin acesta. Regula care trebuie să ne însoțească în interpretare este „textul se interpretează în propriul lui context.”

1. Sărbătoare în nelegiuire

Prima problemă evidențiată în darul adus de Cain este trăirea în păcat a acestuia. Acest lucru poate fi demonstrat atât din descrierea reacției lui Cain cât și din răspunsul Domnului. Întâi, Dumnezeu îl chestionează pe Cain legat de reacția lui mânioasă – „de ce te-ai mâniat? Și de ce ți s-a posomorât fața? Păcatul care îl caracteriza pe Cain era mânia; doi, Dumnezeu îi impută lui Cain un stil de trăire păcătos când spune „dacă faci bine, nu vei fi bine primit?” Așadar, Cain nu „făcea bine”  ci ceea ce este rău; trei, acest păcat cuibărit și înrădăcinat adânc în inima lui Cain este demonstrat de faptul că, din invidie, îl omoară în final pe fratele său Abel în ciuda faptului că Dumnezeu îl chestionează și îl îndrumă; patru, 1 Ioan confirmă trăirea în păcat al lui Cain când spune că „pentru că lucrările lui era rele, iar ale fratelui său, drepte” (1 Ioan 3.12).

Sunt mulți oameni care se mânie și se întreabă de ce acest păcat este considerat atât de grav încât un om să nu poată fi primit înaintea lui Dumnezeu. Problema este că păcatul mâniei stă la rădăcina unor păcate scandaloase și cu consecințe mult mai grave așa după cum sublinia peste mii de ani Domnul Hristos: „ați auzit că s-a spus celor din vechime: <<să nu ucizi>; iar oricine va ucide va fi supus judecății; dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va fi supus judecății …” (Matei 5.21).

2. Păgânism primitiv

De fapt, o problema mult mai adâncă în jertfa lui Cain este faptul că el pare să fi crezut că o jertfă este primită doar prin faptul că este adusă. Într-un fel Cain se așteaptă ca Dumnezeu să primească jertfa doar pentru că i-a fost adusă. Însă jertfele nu funcționează ca ceva automat și mecanic ci ele sunt legate de persoana care le aduce. Cain este primul păgân care crede în Dumnezeu și care are totuși o părere deformată despre El crezând că jertfele funcționează ca ceva magic obligându-L pe Dumnezeu să-l primească pe cel care o aduce.

3. Profesionalismul, jertfa faptelor

Din text este evident că Abel aduce o jertfă „din cele întâi-născute ale oilor lui și din grăsimea lor” pe când Cain „a adus un dar Domnului din roadele câmpului.” Deși existau daruri și din roadele câmpului acceptate de Dumnezeu vreau să insist asupra faptului că o problemă cu jertfa lui Cain este lipsa unei jertfe de sânge – singura posibilitate prin care un om se putea apropia de Dumnezeu. Darurile de bunăvoie urmau după aceea. Argumentele mele sunt acestea: întâi, Biblia subliniază faptul că „fără vărsare de sânge nu este iertare” (Evrei 9.22); doi, cartea Geneza arată că după primul păcat Dumnezeu îi învață pe primii oameni că jertfa de sânge este aceea care acoperă păcatul și nu șorțuri făcute din frunze care acopăr superficial problema păcatului (Geneza 3.21).

Cu alte cuvinte, Cain se apropie de Dumnezeu prin fapte și nu prin credință. Apropierea prin credință înseamnă să accepți dependența de Dumnezeu și de mila Lui arătată prin faptul că ne primește acoperind păcatele prin sângele altcuiva, nu prin al nostru. Cain respinge acest simbol spiritual puternic – jertfa de sânge și încearcă să se apropie de Dumnezeu prin fapte.

4. Jertfa eticii minimaliste

Dumnezeu nu vrea să ne falimenteze prin jertfe ci să ne învețe că El este Cel mai important pentru viețile noastre iar noi să arătăm acest lucru prin ele. Abel aduce jertfe din „cele întâi născute și din grăsimea lor” arătând cât de mult valorează Dumnezeu și calea harului lăsată pentru oameni ca ei să se apropie de El. Cain însă nu dorește să ajungă la turma lui Abel ci aduce jertfă din munca lui și nu ceea ce avea mai bun – realitate care ar fi fost menționată deodată ce despre Abel se spune acest lucru în timp ce despre Cain nu se amintește nimic. Pasajul dorește să stabilească contrastul și nu ar fi omis un detaliu atât de important. Cain păstrează ce este mai bun pentru sine.  Mai târziu, în Israel Dumnezeu instaurează regula potrivit căreia primele roade erau rezervate pentru Dumnezeu (Exod 23.16) dar principiul este prezent înainte de legislația privitoare la jertfe. Ținând cont că textul era destinat unei audiențe evreiești ce era obișnuită cu legea mozaică, o asemenea observație este pertinentă.

5. Jertfa competiției

Dumnezeu observă atitudinea cu care Cain aduce jertfa. Atitudinea adaugă sau scoate din valoarea jertfei. Din invidia lui Cain înțelegem că acest păcat l-a urmat chiar în timp ce aducea jertfă Domnului. 1 Ioan 3.12 ne arată „cum era Cain, de la cel rău și l-a ucis pe fratele său. Și pentru ce l-a ucis? Pentru că lucrările lui era rele, iar ale fratelui său, drepte.” Invidia, prin definiție, înseamnă comparație, să tragi cu ochiul la celălalt și trădează un complex, de inferioritate sau de superioritate. Acesta ar putea fi un motiv serios pentru care Cain nu dorește să aducă jertfă din turma (lui Abel) ci a ales să vină înaintea lui Dumnezeu prin ceea ce a câștigat cu înseși mâinile sale. Cain aduce jertfă trăgând cu ochiul la ceea ce făcea Abel iar acesta era un mod complet inadecvat de a se închina lui Dumnezeu. Dumnezeu respinge așadar acest tip de închinare și de jertfă. Dacă Cain nu ar fi avut invidie în inimă cu siguranță nu și-ar fi ucis fratele tocmai datorită jertfei care i-a fost acceptată.

6. Jertfă „străină” (vezi Leviticul 10.1-2)

Jertfa străină, privită ca principiu larg, înseamnă a aduce inovații în închinare fie că este vorba de forma închinării, fie că este vorba de esența ei. Cain, pe de altă parte, deodată ce nu se apropie de Dumnezeu întâi de toate prin jertfa de sânge, adică prin conștientizarea propriei păcătoșenii, a sfințeniei lui Dumnezeu și prin credința în harul lui Dumnezeu, înseamnă că se apropie de Dumnezeu printr-un alt fel de jertfă și închinare – atitudine și acțiune pe care Dumnezeu o urăște și o respinge. Când oamenii resping metoda prin care Dumnezeu a hotărât ca ei să se apropie de El, indiferent dacă felul lor de închinare este estetic, profesionist, pregătit, asta înseamnă a-L respinge pe Însuși Dumnezeu – conștient sau nu.

Andrei Croitoru, 23 aprilie 2014

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s