Botezul „casei” (și a copiilor) în Faptele Apostolilor

Se speculează că botezul era administrat întregii „case” adică și copiilor care nu puteau înțelege Evanghelia și crede însă acest lucru este fals chiar dacă am face greșeala să facem doctrină pe pasajele descriptive.

Fapte 10.24, 33, 44-48

Corneliu primește în viziune de la Dumnezeu printr-un înger această veste minunată: „trimite și adu-l pe Simon care îți va vorbi cuvinte prin care vei fi mântuit tu și toată casa ta” (Fapte 11.14). Acum aici avem prima dificultate pe care e necesar să o remarcăm. Dacă în casa lui Corneliu au fost botezați și copii atunci trebuie să fim de acord și cu faptul că au fost mântuiți cu toții deoarece acesta este mesajul lui Dumnezeu. Însă nici un adept al botezului copiilor mici nu susține că copiii botezați sunt mântuiți. Este clar așadar că aici avem de-a face cu oameni care puteau înțelege și crede Evanghelia și doar în acest fel erau mântuiți și botezați.

Avem câteva versete care ne explică cine sunt cei care au fost botezați împreună cu Corneliu. Întâi, Biblia menționează cine sunt cei care au ascultat Evanghelia împreună cu Corneliu: „Corneliu îi aștepta, după ce chemase pe rudele lui și pe prietenii apropiați” (24). Doi, Corneliu apoi spune că „noi toți suntem prezenți înaintea lui Dumnezeu, ca să auzim tot ce ți-a fost poruncit de Domnul”(33). Este ușor de înțeles faptul că cei chemați puteau să „audă” nu doar în sensul de auz fizic ci și în sensul de a înțelege. Mi se pare normal să cred că Corneliu nu a chemat copii ca pur și simplu să audă niște cuvinte din care nu puteau înțelege nimic. Dau aceste explicații pentru cei care insistă să spună absurdități pe baza acestor texte. Trei, Scriptura descrie botezul cu Duhul Sfânt din acel loc așa: „Duhul Sfânt a venit peste toți cei ce ascultau Cuvântul”. Dacă aici erau copii care nu puteau înțelege Evanghelia putem concluziona că botezul cu Duhul Sfânt poate să-l primească oricine, important este să audă Cuvântul – chiar dacă nu înțelege o iotă din el. Nu! Este clar că cei care au fost botezați cu Duhul Sfânt sunt cei care „ascultau Cuvântul” și îl înțelegeau. Se spune că „toți” au fost botezați ceea ce înseamnă că toți erau la vârstă matură. Patru, în acest context Petru „a poruncit să fie botezați în Numele Domnului”.

Fapte 16.14

În Filipi se pocăiește o femeie cu numele Lidia. Ea „asculta” și „Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele vorbite de Pavel.” Imediat după aceea „a fost botezată ea și casa ei.” Este necesar să remarcăm seria de acțiuni prezente în acest text: întâi, ea asculta; doi, Domnul îi deschide inima și pentru acest motiv – trei, ea începe să ia aminte la ce spunea Pavel – ceea ce pentru mine înseamnă a crede pentru că; patru, ea este botezată împreună cu casa ei. E anormal să spui că a fost botezată doar pentru că „a luat aminte” în sensul de a remarca ceea ce auzi. „A lua aminte” în limbaj biblic înseamnă mult mai mult decât a auzi și asculta, înseamnă a crede.

Mi se pare normal să înțeleg că toți cei din casa ei, împreună cu ea, au ascultat, li s-a deschis inima, au luat aminte la cele vorbite de Pavel (adică au crezut) și apoi au fost botezați cu toții. Înțeleg acest lucru fiindcă ar fi anormal să spui că Lidia a crezut în locul tuturor și de aceea au fost botezați toți. Dacă ar fi să speculez așa cum fac adepții botezului copiilor mici aș putea spune că, în mod sigur, în casa Lidiei erau nu doar copii mici ci și adulți. Este oare normal să spunem că toți adulții din casa ei au fost botezați în virtutea faptului că doar ea a ascultat, doar ei i s-a deschis inima și doar ea a crezut? Oare adulții aceia ar fi acceptat așa ușor botezul fără să fi fost convinși de necesitatea lui? Bineînțeles că nu! Se va admite așadar faptul că textul face referire la toți cei prezenți acolo.

Fapte 16.27-43

La convertirea temnicerului din Filipi avem specificat că „i-au vestit Cuvântul Domnului, lui și tuturor celor din casa lui” ceea ce înseamnă că toți cei din casa temnicerului puteau înțelege Evanghelia altfel ar fi un nonsens să li se fi predicat „tuturor celor din casa lui.” Nu-l văd  pe apostol predicând Evanghelia unor oameni care nu puteau înțelege ceva din Evanghelie. Expresia „tuturor celor din casa lui” vrea să sublinieze, cu siguranță, faptul că apostolii erau interesați, întâi, ca toți cei care pot crede Evanghelia să ajungă la cunoștința ei și de aceea făceau de cunoscut Evanghelia tuturor celor din casa vreunui om care accepta mesajul; doi, că se așteptau ca odată ce se pocăia autoritatea casei și ceilalți să îi urmeze exemplu – lucru perfect natural și o metodă de lucru a lui Dumnezeu deloc neobișnuită.

Pentru acest singur motiv Biblia menționează că „a fost botezat îndată, el și toți ai lui” deoarece el și toți ai lui au auzit Evanghelia și au crezut. Imediat după aceea textul menționează „crezând în Dumnezeu s-a bucurat cu toată casa lui”, cu alte cuvinte, motivul pentru care s-au bucurat cu toții este pentru că au crezut în Dumnezeu „el și toți ai lui.” Ar fi un nonsens să fi înțeles Evanghelia doar unii, să fi crezut doar unii dar să fi fost botezați toți și să se fi bucurat toți deși nu au înțeles nimic din Evanghelie și nici nu au crezut-o. Astfel de inserțiuni în textul biblic sunt anormale, iraționale și fără suport în text sau context.

Ne întoarcem spre începutul textului unde Pavel și Sila îi spun temnicerului „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit tu și casa ta”. Din acest text, conform hermeneuticii teologilor reformați, putem înțelege simplu că și copiii care nu au crezut și înțeles Evanghelia au fost mântuiți în virtutea credinței temnicerului – ceea ce demontează însăși soteriologia promovată de aceștia și soteriologia prezentă în întregul corp doctrinar al Scripturii.

Fapte 18.8-9

În Corint apostolul Pavel îl întâlnește pe „Crisp, mai-marele sinagogii” care „a crezut în Domnul, împreună cu toată casa lui.” Ar fi un non-sens ca Biblia să spună că au crezut toți dacă nu au crezut chiar toți. Asta înseamnă că cei prezenți în casa lui Crisp putea discerne și înțelege Evanghelia, altfel ei nu au putut să creadă.

Există obiecția aceasta că nu e posibil ca în toate aceste cazuri toți să fi fost la vârsta maturității când să poată înțelege Evanghelia și că e puțin probabil ca să nu fi fost nici măcar un copil mic care să nu fi fost ajuns la vârsta responsabilității. Eu accept că se poate să fi fost astfel de copii dar expresia „toată casa lui” trebuie interpretată în context. Așadar „toată casa lui” în acest caz înseamnă „toți cei din casa lui care puteau crede, care puteau înțelege Evanghelia etc”. Mi se pare absolut normal să înțelegem expresia în acest fel. Ar fi absurd să spunem că un copil de 1 an a crezut și el chiar dacă făcea parte, fizic vorbind, din „toată casa lui”, însă el nu făcea parte din „casa lui” care putea înțelege și crede mesajul Evangheliei.

Imediat versetul următor spune că „mulți dintre corinteni, auzind, au crezut și au fost botezați”. Dacă ar fi fost botezați și cei care nu au crezut mi se pare normal ca autorul să fi lămurit într-o astfel de formulare acest adevăr însă pentru că lucrurile nu stau niciodată în acest fel autorul prezintă această succesiune de fapte: „auzind”, „au crezut” și „au fost botezați” – cu alte cuvinte, au fost botezați doar cei care au auzit și crezut. Ar fi anormal să citim în text că: „mulți dintre corinteni auzind au crezut și au fost botezați ei împreună cu copiii lor care oricum nu putea discerne ceea ce au auzit și nici nu au crezut.

Anunțuri

Un gând despre “Botezul „casei” (și a copiilor) în Faptele Apostolilor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s