De ce îmi place de John Owen dar nu îmi voi boteza pruncii?

sursa: http://blog.evanghelicreformat.org/2014/06/john-owen-despre-botezul-copiilor.html?m=1
sursa: http://blog.evanghelicreformat.org/2014/06/john-owen-despre-botezul-copiilor.html?m=1

În primul argument John Owen afirmă că „cei care neaga botezul copiilor nu pot sa aduca nici o dovada a Scripturii prin care negatia lor este afirmata” dar eu spun că nu există nici o prescripție doctrinară sau măcar vreo prescripție descriptivă (dintr-un text descriptiv) care să îmi spună că trebuie să îmi botez copiii. Eu nu îmi fac doctrină pe o anumită continuitate între cele două legăminte speculată și presupusă dar neafirmată în vreun loc din Biblie printr-o prescripție. Cu alte cuvinte, eu fac ceea ce îmi spune Biblia să fac nu ceea ce nu îmi spune să fac.

Owen continuă și afirmă că „nu exista nici o situatia in Vechiul sau Noul Testament, incepand cu vremurile lui Avraam, sau din vremea practicii bisericii primare, a vreunei persoane nascute in familia unor parinti credinciosi si botezati, care sa fi fost in anii prunciei cand copiii trebuie crescuti in cunoasterea lui Dumnezeu si care sa nu fi fost facut partasi semnului si pecetei legamantului” însă eu spun că nu există nici măcar o situație în care în vremea Bisericii primare să se spună că un copil născut în casa unui credincios a fost botezat. În plus, există o diferență între a fi născut în familia unui evreu și a fi născut în familia unui creștin. Există o discontinuitate progresivă între Noul și Vechiul Legământ. În vechiul se intră prin naștere fizică în timp ce în noul se intră prin naștere spirituală.

Apoi Owen spune că „un privilegiu spiritual care a fost oferit de Dumnezeu oamenilor nu poate fi schimbat, anulat sau abrogat fara o revocare divina speciala, sau prin susbtituirea cu un privilegiu si mai mare.” Există însă o abrogare implicită prezentă în progresia de la Vechiul la Noul Legământ. Biblia afirmă clar că în Noul Legământ intri prin naștere din nou. Așadar, abrogarea „privilegiului” este evidentă prin prescrierea acestei condiții de intrare în Noul Legământ. Nu poți intra în Noul Legământ și prin naștere fizică și prin naștere spirituală. Este evident că există o substituire cu un privilegiu mai mare. Cei care intrau în legământ prin naștere fizică era foarte posibilă să nu aibă folos spiritual spre mântuirea lor deoarece nu erau tăiați împrejur cu inima în timp ce în Noul Legământ toți cei intrați prin naștere din nou au folos veșnic duhovnicesc ei fiind păstrați pentru veci în credință. Există un substitut și un privilegiu mai mare.

– Există așadar o mărire a privilegiului în Noului Legământ și nu o micșorare chiar dacă copiii credincioșilor nu sunt botezați pentru că: în Vechiul Legământ erau tăiați împrejur toți copiii veniți prin naștere fizică dar este evident din istoria poporului Israel că o mare parte din ei nu au avut inima transformată și de aceea au mers în pierzare veșnică. Însă în Noul Legământ toți cei care intră în el o fac prin naștere spirituală și sunt asigurați că vor persevera până la capăt și vor fi mântuiți fără să se piardă vreunul.

– Biblia face distincție între sămânța spirituală a lui Avraam și sămânța fizică a lui Avraam (vezi Ioan 8) deoarece mulți dintre cei care erau sămânța fizică nu erau sămânță spirituală însă astăzi noi toți din Noul Legământ care suntem doar sămânță spirituală ne este asigurată perseveranța în acest Legământ veșnic! Cei din Vechiul Legământ care primeau semnul nu erau asigurați de realitatea spirituală a acestui semn în timp ce astăzi toți cei care au realitatea spirituală pot primi și realitatea fizică. Vechiul Legământ era inferior pentru că întâi se primea realitatea fizică și numai unii o primeau pe cea spirituală deoarece cei mai mulți erau răzvrătiți și au pierit în necredință. Astăzi toți cei care au realitatea spirituală o primesc și pe cea fizică.

– Owen vrea să spună că dacă refuzăm botezul copiilor mici facem ca aceștia „să fie în aceeași situație cu a păgânilor” care nu primesc nici ei botezul deoarece nu sunt în legământ. Acest lucru este însă complet fals deoarece Biblia spune că copilașii sunt sfințiți prin părinții credincioși. Așadar, sfințirea lor nu depinde de apa și simbolul botezului ci de părinții credincioși care au o influență sfințitoare prin Evanghelie și trăirea lor în viața acestor copii.

– Este fals că „acesti oameni neaga copiilor si substanta privilegiului fara sa le ofere ceva in schimb” deoarece noi nu le oferim întâi un privilegiu fizic ci un privilegiu spiritual prin educarea prin Evanghelie și trăirea vrednică de Evanghelie în timp ce în Vechiul Legământ li se oferea un privilegiu exterior fără ca majoritatea să aibă și privilegiul interior reprezentat de cel exterior – circumcizia inimilor lor. Ei începeau cu privilegiul fizic și nu cu cel spiritual în timp ce în Noul Legământ începem cu cel spiritual după care îl oferim și pe cel fizic atunci când realitatea spirituală a nașterii din nou urmează privilegiului spiritual de a fi crescuți sub influența sfințitoare a Evangheliei.

În al patrulea rând Owen afirmă că „ cei care au ceea ce este semnificat au dreptul la semn, iar cei care sunt partasi harului botezului au dreptul sa le fie administrat, conform Fapte 10:47” însă nu este deloc evident că toți copii au „ceea ce este semnificat” prin semnul botezului. Copiii nu au harul regenerării în momentul botezului afară de cazul în care afirmăm nașterea din nou prin botez, ceea ce este puțin probabil.

– Însă apoi Owen sucește ceea ce a spus și zice că „copiii credinciosilor sunt capabili sa primeasca harul semnificat de botez” însă e diferit de a spune că „au ceea ce este semnificat” (ceva actual, real și prezent acum) și a zice că „sunt capabili” (adică nu au acum, prezent și actual ci pot avea). E diferență mare între actual și potențial. Copiii au potențial harul regenerării dar nu îl au în mod actual decât atunci când se întorc la Dumnezeu crezând în El.

– Owen continuă „unii din ei sunt cu siguranta partasi la acest har, adica cei care mor in pruncie: de aceea, ei pot si trebuie sa fie botezati”. Faptul că cei care mor din pruncie au parte de harul regenerării prin bunătatea lui Dumnezeu asta nu înseamnă deloc că ceilalți, care nu mor din pruncie, li se dă harul regenerării în alt moment decât în acela în care ei se vor  întoarce cu pocăință și credință către Dumnezeu.

– John Owen „regenerarea lor este un har care este semnificat si pecetluit prin botez.” Unde spune Scriptura sau de unde se poate măcar deduce din vreun text că regenerarea este pecetluită prin botez? Unde e calvinismul nostru? Regenerarea e pecetluită prin predestinare și nu prin botez. Botezul semnifică regenerarea dar poți face un act extern ca și botezul fără ca să ai realitatea semnificată de acesta – adică regenerarea. În plus, e o diferență majoră între pecetluire și semnificare. Botezul semnifică regenerarea dar nu îl pecetluiește.

– Owen se contrazice deoarece el spune că doar cei care mor de mici au cu siguranță harul regenerării. Așadar de ce să le fie oferit semnul regenerării celor care nu mor de mici dacă ei nu au harul regenerării în mod actual, prezent și real atunci când li se administrează botezul ci doar când vor fi adulți și vor primi harul regenerării? El afirmă că pruncii care „nu sunt regenerați toți vor pieri în mod inevitabil” așadar nu botezul le asigură veșnicia ci regenerarea! Și de ce să le fie lor administrat semnul regenerării înainte de a avea realitatea regenerării în ei înșiși în timp ce adulților veniți din lume li se atribuie semnul regenerării abia când aceștia sunt în realitate și fapt regenerați?

– pe de altă parte Fapte 10.47 nu susține deloc că pruncii „sunt părtași botezului” și că „au dreptul să le fie administrat”. Corneliu primește în viziune de la Dumnezeu printr-un înger această veste minunată: „trimite și adu-l pe Simon care îți va vorbi cuvinte prin care vei fi mântuit tu și toată casa ta” (Fapte 11.14). Acum aici avem prima dificultate pe care e necesar să o remarcăm. Dacă în casa lui Corneliu au fost botezați și copii atunci trebuie să fim de acord și cu faptul că au fost mântuiți cu toții deoarece acesta este mesajul lui Dumnezeu. Însă nici un adept al botezului copiilor mici nu susține că copiii botezați sunt mântuiți. Este clar așadar că aici avem de-a face cu oameni care puteau înțelege și crede Evanghelia și doar în acest fel erau mântuiți și botezați. Avem câteva versete care ne explică cine sunt cei care au fost botezați împreună cu Corneliu. Întâi, Biblia însă menționează cine sunt cei care au ascultat Evanghelia împreună cu Corneliu: „Corneliu îi aștepta, după ce chemase pe rudele lui și pe prietenii apropiați” (24). Doi, Corneliu apoi spune că „noi toți suntem prezenți înaintea lui Dumnezeu, ca să auzim tot ce ți-a fost poruncit de Domnul”(33). Este ușor de înțeles faptul că cei chemați puteau să „audă” nu doar în sensul de auz fizic ci și în sensul de a înțelege. Mi se pare normal să cred că Corneliu nu a chemat copii ca pur și simplu să audă niște cuvinte din care nu puteau înțelege nimic. Dau aceste explicații pentru cei care insistă să spună absurdități pe baza acestor texte. Trei, Scriptura descrie botezul cu Duhul Sfânt din acel loc așa: „Duhul Sfânt a venit peste toți cei ce ascultau Cuvântul”. Dacă aici erau copii care nu puteau înțelege Evanghelia putem concluziona că botezul cu Duhul Sfânt poate să-l primească oricine, important este să audă Cuvântul – chiar dacă nu înțelege o iotă din el. Nu! E clar că cei care au fost botezați cu Duhul Sfânt sunt cei care „ascultau Cuvântul” și îl înțelegeau. Se spune că „toți” au fost botezați ceea ce înseamnă că toți erau la vârstă matură. Patru, în acest context Petru spune a poruncit să fie botezați în Numele Domnului”.

În al cincilea rând, Owen spune „Dumnezeu a stabilit botezul ca semn si pecete a regenerarii, iar celor care le refuza botezul le refuza si harul semnificat de botez.

– Întâi de toate, nicăieri nu se afirmă în Biblie că botezul este o PECETE a regenerării ci doar că semnifică regenerarea. Să ne fie clar acest aspect deoarece e o eroare biblică și o negare a predestinării să spui că botezul pecetluiește regenerarea.

– În al doilea rând dacă cineva e predestinat pentru mântuire, din familiile credincioșilor, cum ar putea lipsa botezului să anuleze harul regenerării predestinat de Dumnezeu pentru acel copil?

– Pe de altă parte, Owen caricaturizează poziția celor care susțin botezul adulților deoarece noi nu „refuzăm botezul” nimănui ci îl aplicăm la momentul oportun. Diferența între baptiștii reformați și reformați nu este că unii cred că o parte din copiii credincioșilor merg în iad iar ceilalți nu pentru că toți credem că pruncii credincioșilor vor avea harul regenerării: cei care mor de mici îl vor avea înainte să moară iar cei care vor fi adulți îl vor avea când vor fi regenerați la vârsta aleasă de Dumnezeu. Dacă se pune întrebarea de ce nu îi botezăm deodată ce credem că li se dă tuturor harul regenerării răspundem că în Noul Legământ semnul regenerării se aplică când se vede harul regenerării și nu invers ca în Vechiul Legământ.

– Owen spune că dacă Dumnezeu „neagă semnul seminței credincioșilor, ar trebui să o facă dacă le neagă și harul semnului” cu alte cuvinte – dacă nu le dă semnul botezului atunci înseamnă că nu le dă nici regenerarea însă această poziție prezintă o falsitate pentru că Dumnezeu nu refuză copiilor semnul regenerării ci așează momentul lui în momentul împlinirii harului regenerării – ceea ce este semnificat prin botez.

– El cotinuă și spune că Dumnezeu nu le refuză copiilor credincioșilor nici harul și nici semnul regenerării fiindcă asta ar fi „contrar bunătății și legii lui Dumnezeu … care spune că și copiilor le aparține împărăția lui Dumnezeu” iar aici Owen este iarăși inconsecvent deoarece textul citat de el nu spune că copiilor le aparține împărăția lui Dumnezeu pentru că sunt botezați ci pentru că sunt smeriți. Adulților le este dat harul regenerării (și semnul) pentru același motiv: pentru că sunt smeriți ca acești copilași.

Apoi Owen afirmă în al șaselea argument că „toti copii apartin in pruncie legamantului parintilor in virtutea legii creatiei lor” însă acest lucru este fals. Copiii sunt „sfințiți” prin părinții credincioși în sensul că sunt puși deoparte sub influența sfințitoare a Evangheliei dar asta nu înseamnă deloc că le este pecetluit harul regenerării ci înseamnă doar că au un mare avantaj față de cei care nu se nasc în familii de credincioși prin faptul că aud Evanghelia și văd trăirea transformată de Evanghelie a părinților lor în fiecare zi. Biblia nu afirmă deloc că ei sunt sfințiți în virtutea botezului ci în virtutea părinților credincioși. De ce Owen le consideră similare depășește capacitatea mea hermeneutică de a înțelege.

În ultimul rând Owen susține că deodată ce Hristos este „solul legământului” făcut de Dumnezeu cu Avraam și extins acum la toate neamurile înseamnă că copiii sunt incluși în legământul părinților lor. Însă aici ajungem la vechea problemă pe care reformații nu au înțeles-o și nici abordat-o: că Dumnezeu a schimbat MODALITATEA de intrare în Noul Legământ ea fiind nașterea din nou iar semnul fiind botezul în timp ce în Vechiul Legământ era nașterea fizică semnul fiind tăierea împrejur. Diferența majoră este că în Vechiul Legământ erau mulți circumciși în carne dar nu erau circumciși în inimă în timp ce în Noul Legământ toți cei botezați în trup sunt botezați și spiritual fiind regenerați.

– Da „primirea pecetei (eu zic că e semn nu pecete deodată ce e clar că cei care au avut pecetea circumciziei – mulți dintre ei s-au pierdut datorită necredinței. Ce pecete e aceea care nu asigură realitatea reprezentată prin ea?) legământului este o binecuvântare spirituală” (referindu-se la botez) dar asta doar dacă există și realitatea botezului spirituală în moartea și învierea lui Hristos, adică nașterea din nou altfel semnul botezului este o pecete spirituală fără rost deodată ce nu a efectuat nimic.

– Owen afirmă că „El (Hristos) oferă harul botezului copiilor, în mod special celor care mor în pruncie iar copiii sunt ai Lui pentru a-i duce în Împărăția Sa, considerându-i ucenici i instituind botezul caselor, fără excepții”. Hristos nu a instituit niciodată botezul caselor. Aceasta este o speculație atât de forțată încât nici nu merită combătută. Ucenicii lui Hristos au botezat doar adulți care au crezut și s-au pocăit iar Hristos nu a spus nimic despre botezul caselor. Hristos oferă harul botezului copiilor care mor în pruncie, fără doar și poate și de aceea este „în mod special” dar celorlalți nu îl oferă deloc atunci când sunt botezați ci doar atunci când cred și se pocăiesc față de El.

– Owen continuă să ne lege cu ideea că dacă copiii au parte de harul regenerării trebuie să li se atribuie și „pecetea inițială” adică botezul iar noi credem că trebuie să li se atribuie doar că în momentul potrivit – când ei vor avea actual și prezent harul regenerării și nu înainte ca în Vechiul Legământ.  Nicăieri nu spunem că „pecetea ar fi îndepărtată de Hristos” ci că este așezată la momentul oferirii în mod actul și deplin a harului regenerării.

– Dacă harul regenerării este legat de pecetea botezului în apă atunci mă întreb ce s-a întâmplat cu miile de copii care au murit în pântecele maicilor lor? Au primit botezul morților? sau ce se întâmplă cu copiii care au murit la naștere și n-au apucat botezul? Sau ce se întâmplă cu embrionii morți la 1 sau 2 zile de la formare și pe care nici măcar nu îi conștientizezi că au existat sau că au dispărut din trup? Sunt blestemați pentru vecie pentru că nu au fost botezați? Și chiar dacă ai fi știut de ei cum să-i fi botezat ca să aibă parte și de harul regenerării?

sursa articolului dezbătut aici

Anunțuri

17 gânduri despre “De ce îmi place de John Owen dar nu îmi voi boteza pruncii?

  1. Andrei, parerea mea este ca diferenta substantiala dintre tine si Owen (alaturi de ceilalti reformati) nu este atat de mult reprezentata de concluziile diferite despre biserica, botez si legaminte, ci se refera la o diferenta de hermeneutica. Intrebarile pe care le lansezi mai sus vin in cea mai mare parte dintr-o hermeneutica diferita: in vreme ce tu aplici o varianta de „biblicism,” Owen are o perspectiva diferita asupra modului in care Scriptura este interpretata si implicit asupra relatiei dintre Vechiul si Noul Testament. Reformatii (chiar si cei din vremea lui Owen) au oferit un raspuns tuturor intrebarilor tale de mai sus, dar cineva care respinge hermeneutica reformatilor va ajunge sa considere ca raspunsurile pe care ei le ofera sunt nesatisfacatoare. De aceea, nu incerc sa ofer in acest comentariu un raspuns la intrebarile tale de mai sus (care sunt legitime), dar cred ca ca marea lor parte sunt adresate aici
    http://www.evanghelicreformat.org/trebuie-sa-fie-botezati-copiii-nou-nascuti-.html
    http://www.evanghelicreformat.org/de-ce-botezam-copiii-credinciosilor-.html

    Cu alte cuvinte, Owen nu este incoerent sau absurd, ci datorita faptului ca tu respingi perspectiva lui hermeneutica, concluziile pe care el le face pe baza acelei hermeneutici par a nu avea sens. In acelasi timp, accepti concluziile lui in privinta unor doctrine pentru ca in acele domenii hermeneutica lui si hermeneutica ta nu provoaca rezultate atat de divergente.

    Apreciază

    1. Bineînțeles că nu accept complet hermeneutica reformaților și parțial sunt de acord cu concluzia pe care ai tras-o. Dar uite că poți fi dispensaționalist și calvinist ceea ce înseamnă, totuși, că hermeneutica nu modifică chiar totul. Sau poți fi cu hermeneutică de amilenist și totuși să fii calvinist sau cesaționist și în același timp să existe oameni cu hermeneutică de premileniști și să fie amileniști și continuaționiști sau cesaționiști. Deci ai dreptate doar PARȚIAL. Cât se poate de parțial. A da vina pe hermeneutică ne-ar arunca într-o discuție interminabilă și este, pe de altă parte, un mod de a încheia discuția finuț. Apreciez 😀

      Apreciază

      1. Andrei, depinde ce intelegi prin „calvinist.” Te referi ca poti sa fii dispensationalist si sa crezi in predestinare? Oho, asta nici nu e mare lucru. Ce zici de Toma D’Aquino care credea in predestinare (alegere neconditionata, depravare totala, ispasire limitata, har irezistibil si perseverenta sfintilor), dar in acelasi timp credea in sacerdotialism si justificare prin sfintire? Ooops! Toma D’Aquino era calvinist inaintea lui Calvin?

        Eu nu ma refeream la concluzii diferite in urma exegezei pe anumite texte. Bineinteles ca oameni cu aceeasi heremenutica pot ajunge la concluzii diferite. De exemplu Owen este in armonie cu Calvin in anumite detalii ale teologiei legamantului, dar altii din vremea lui Owen au ajuns la concluzii diferite pe aceleasi detalii; nu intru in detalii ca n-are sens, e doar un exemplu :).

        Eu ma refeream la diferenta intre hermeneutica reformata definita in marturisirea de la Westminster si cea Helvetica, care este diferita de hermeneutica biblicista adoptata de miscarea baptista. In cadrul fiecarei hermeneutici exista o variatie de rezultate ce pot fi atinse, dar fiecare hermeneutica are un spectru de rezultate, iar aceste spectre se intersecteaza intr-o anumita masura. De aceea, atunci cand baptistii particulari au adaptat textul marturisirii de la Westminster pentru Londra1689, nu au modificat doar doctrina despre botez ci si alte articole printre care cel despre Scriptura si interpretare. Respingerea hermeneuticii reformate sta la radacina celorlaltor diferente.

        De exemplu in privinta botezului copiilor (dar si a doctrinei reformate despre Cina Domnului), o mare prapastie pentru cei ce resping doctrina reformata este absenta unui verset sau pasaj explicit care sa spuna: „fiecare parinte sa isi duca pruncul sa fie botezat prin stropire si asta va fi semnul si pecetea intrarii in noul legamant.”

        Pentru hermeneutica biblicista absenta unui astfel de verset este o problema, pentru ca in absenta unui astfel de verset, interpretului biblicist ii este imposibil sa considere ca doctrina reformata a botezului ar putea sa fie biblica (printre alte motive, evident ca nu e singurul). Hermeneutica reformata considera ca nu doar afirmatiile explicite ale Scripturii, ci si consecintele bune SI necesare in urma afirmatiilor explicite sunt normative.

        Pentru exegetul reformat, absenta versetului nu este o problema, pentru ca intelegerea Vechiului si Noului Testament in ansamblu ii conduce inspre o anumita intelegere a legamintelor, iar textele care ating tangential problema copiilor in Noul Legamant confirma (din perspectiva interpretului reformat) continuarea includerii familiei in legamant si necesitatea botezului copiilor.

        Pe de alta parte, interpretul reformat considera ca credinciosii Vechiului Testament au avut parte de regenerare (nastere din nou) chiar daca nu exista un verset explicit in Biblie care sa spuna asta. Adica, interpretul reformat vede ca credinciosii intotdeauna au fost inclusi in biserica invizibila (in legamantul harului din vechiul si noul testament) prin nastere din nou si au fost inclusi in manifestarea vizibila a comunitatii legamantului prin convertire din exteriorul comunitatii sau prin nasterea in familiile ce fac parte din comunitatea legamantului.

        Spun lucrurile astea nu ca sa dezbat botezul copiilor, ci ca sa exemplific faptul ca diferentele hermeneutice dintre reformati si baptisti sunt substantiale si responsabile pentru o buna parte (daca nu cea mai mare parte) a diferentelor doctrine. Modul in care privim Scriptura in ansamblu, dar si cele doua testamente individual este, as spune, radical diferit in ce priveste corelatiile si distinctiile pe care le facem.

        Dar diferentele astea nu trebuie sa ne faca sa uitam lucrurile ce le avem in comun 😉

        Apreciază

      2. da, sunt bune exemplele oferite pentru a exemplifica diferențele de hermeneutică. Eu, personal, nu „agreez” cu hermeneutica baptistă (oricare ar fi aia) pentru că în multe cazuri deviază în alegorii incontrolabile. Nici nu știu dacă baptiștii au o hermeneutică personalizată pusă la punct care poate fi studiată din vreo carte. Personal, merg pe o combinație de hermeneutică literalistă cu alte reguli de bun simț acceptate în general în mod universal. Ar trebui să existe un debate de hermeneutică în cazul ăsta

        Apreciază

      3. ar fi o dezbatere interesanta 🙂

        eu ma angajez sa apar teza ca „sensul literal” al unui text nu exista ci este doar una din interpretari… cuvintele nu au o semnificatie in ele insele ci au o semnificatie in context, iar modul in care interpretul intelege contextul va influenta interpretarea…

        unul dintre profesorii mei are un articol interesant despre hermeneutica reformata, explicand cum reformatii nu au un „Zentraldogma” ci hermeneutica lor este ghidata de trei concepte principale: lege-evanghelie, istoria rascumpararii, structura legamintelor.
        http://www.evanghelicreformat.org/interpretarea-scripturii-in-lumina-scripturii.html

        Apreciază

      4. păi cele trei criterii cum au fost formate sau alese? nu printr-o hermeneutică? care hermeneutică? Deci ei au trei criterii prin care interpretează dar cum au hotărât acele criterii? Pe baza Scripturii, nu? Dar cum au interpretat scriptura (cu ce hermeneutică) pentru a alege acele criterii?

        Apreciază

      5. bune intrebari, nu am fost eu explicit 🙂

        aceste trei principii nu sunt impuse asupra textului Scripturii ‘a priori’ pentru a intelege Scriptura, ci prin utilizarea hermeneuticii, reformatii au gasit ca aceste principii reies din textul Sripturii… aceste principii nu sunt Zentraldogma ci principii hermeneutice pe care insasi Scriptura le foloseste (ex. modul in care autorii NT interpreteaza VT, in special in Epistolele si mai ales in Evrei).. uite o carte interesanta pe tema asta http://www.amazon.com/Him-We-Proclaim-Preaching-Scriptures/dp/1596380543

        in articolul la care am facut referire anterior, Horton spune ca in teologia reformata „nici persoana si lucrarea lui Hristos nu au rolul de dogma centrala a Scripturii. Exista o diferenta importanta intre centralitatea persoanei si lucrarii lui Hristos in Scriptura si ideea de dogma centrala. O dogma centrala este o teza doctrinara din care se deduc toate celelalte invataturi. O astfel de dogma s-ar putea sa fie o doctrina biblica, dar atunci cand functioneaza ca o dogma centrala, nu ilumineaza ci distorsioneaza celelalte invataturi ale Scripturii. Exegeza reformata nu incepe cu predestinarea, suveranitatea lui Dumnezeu, justificarea sau unirea cu Hristos. Teologia reformata este un sistem de credinta care se contureaza din Scriptura, nefiind un sistem impus asupra Scripturii. Asta nu inseamna ca perspectiva reformata pretinde a interpreta pasajele individuale doar in baza naratiunilor si temelor mai largi ale Scripturii. Exista trei concepte hermeneutice (interpretative) care credem ca sunt o reflectare naturala a Scripturilor: distinctia dintre lege si evanghelie, istoria rascumpararii centrata pe Hristos si structura legamintelor.”

        Probabil ca o alta intrebare e: cum putem pretinde ca avem o hermeneutica invatata din Scriptura daca ai nevoie de o hermeneutica ca sa intelegi Scriptura? Ei bine asta e punctul care arata ca oricine se apropie de Scriptura o face cu presupozitii despre text (inteligibilitate, ineranta, infailibilitate, suficienta, caracter canonic, context istoric, cunoastere lingvistica, perspective semantice, etc). De aceea „sensul literal” este o iluzie. Nu doar ca un astfel de sens e un ideal abstract care nu exista in realitate, dar nimeni nu se aproprie de Scriptura fara presupozitii.

        Ca sa dau un exemplu de presupozitie, interpretul baptist se apropie de textele despre botez avand presupozitia ca βαπτιζω inseamna ‘botez prin scufundare’ pentru ca βαπτω inseamna scufundare. Aceasta este o presupozitie lingvistica ce poate fi adevarata sau falsa, dar ea este rezultatul unui studiu lingvistic (bun sau prost). Intelegerea diferita a contextului lingvistic al vremii il face pe interpretul baptist sa adopte o anumita presupozitie, iar pe ceilalti interpreti crestini (care nu fac parte din traditia anabaptista/baptista) sa adopte o alta presupozitie. Cu alte cuvinte, orice interpretare, fie ea buna sau proasta, este subiectiva pentru ca cere intelegerea textului in limba originala, in contextul sau (istoric, canonic, de istoria rascumpararii, literar, etc). In sensul acesta, traducerile Bibliei sunt doar comentarii bune, pentru ca fiecare traducator ia decizii interpretative.

        Ce ma va ajuta sa inteleg daca τέκνα ἔχων πιστά din Tit 1:6 se refera la credinta sau ascultare? Cuvantul πιστά? Acest cuvant e tocmai problema, pentru ca poate sa insemne ori credinta ori ascultare. Ma voi uita la context ca sa vad daca se refera la credinta spirituala sau la o loialitate/ascultare. Si ca sa inteleg contextul imediat (μὴ ἐν κατηγορίᾳ ἀσωτίας ἢ ἀνυπότακτα) am nevoie de intelegerea contextului literar mai larg dar si de o intelegere mai ampla a contextului istoric si social din Creta secolului 1. Iar daca eu ajung la concluzia ca se refera la ascultare si nu credinta, iar alt interpret ajunge la concluzia opusa, cine a ajuns la sensul literal? Nu exista sens literal, ci pe baza intelegerii diferite a contextului si probabil cu un set diferit de presupozitii, am ajuns la concluzii diferite.

        Apreciază

  2. Doar gandind despre hermeneutica, Gherhard Maier sustine ca trebuie sa avem o hermeneutica biblica, si ca ea exista doar ca sa intelegem Biblia. Unii inaintea noastra stiau asta mult mai bine decat noi..se pare.

    Apreciază

  3. Parerea mea umila, si in smerenie vrea sa spun asta, este aceea ca cu siguranta aici este marea problema a intelegerii Scripturii si deasemenea a predicarii din zilelel noastre.
    da; si inainte de G. Maier au fost oamenii lui Dumnezeu care in cercetarile lor staruitoare au stat sub autoritaea si inspiratia Ducului Sfant, care a inspirat Sfanta Scriptura.
    …..despartiti de Mine nu puteti face nimic,spune Domnul.

    Apreciază

    1. Sa zicem ca avem doi oameni care studiaza si interpreteaza Scriptura si amandoi sunt credinciosi ca parte a Bisericii. Daca ei doi ajung la concluzii nu doar diferite, ci chiar diametral opuse de unde stim care a fost iluminat de Duhul si care nu? Poate Duhul sa ilumineze doi oameni sa ajunga la concluzii diametral opuse? Daca nu, atunci cum stim care e care?

      De exemplu Jean Calvin si Menno Simons au studiat Scriptura in aceeasi vreme (secolul XVI) si amandoi au pretins a fi credinciosi calauziti de Duhul. Cu toate astea ei au ajuns la concluzii diferite nu doar in privinta botezului, cinei si bisericii ci si in privinta intruparii lui Hristos, Menno negand ca Hristos a luat trup uman de la fecioara Maria. Pentru Menno, Hristos a trecut prin Maria ca trenul prin gara, venind cu un trup din cer si nu luand un trup de pe Pamant.

      Daca doi oameni care se pretind a fi credinciosi si iluminati de Duhul ajung la concluzii diametral opuse in privinta unei doctrine atat de importante precum ar fi intruparea lui Hristos, cum putem noi sa cunoastem care interpreteaza corect Scriptura si care nu?

      Apreciază

    2. de cele mai multe ori smerenia pretinsă nu e smerenie. Așa ca fapt divers.

      G. Maier nu e Duhul Sfânt. Faptul că dvs vi se pare că el interpretează Scriptura corect nu este o dovadă per se că într-adevăr o face.

      Vorbele astea sunt goale până când nu sunt probate. Cred că ne îndreptăm spre niște afirmații pline de nonsens apelând la asmenea argumente.

      Apreciază

  4. draga Andrei C. sigur ca G.Maier nu este Duhul Sfant dar cred ca are Duhul Sfant.
    dar nici Andrei C. nu este Duhul Sfant, decat pe acest blog. ceea ce scrii dumneata aici nu ma lasa sa inteleg ca vorbesti cu smerenie si nici cu prea mult respect, nu te supara prea tare pe mine.

    Apreciază

    1. nu am de ce să mă supăr doar că nu văd rostul inserției cu smerenia

      și nu văd nici necesar să apelăm la personalități pentru a susține ceva. Altfel ne învârtim în cerc. De ce hermeneutica unuia este mai bună decât a altuia? Fiecare pretinde că e „biblică”. Dacă spunem că Duhul ne învață, atunci e evident că toți pretind că sunt călăuziți de Duhul.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s