Natura sfințirii, John Owen

sursa: http://goo.gl/HPSClA
sursa: http://goo.gl/HPSClA

1. Întreaga chestiune a sfințirii și sfințeniei este în mod special legată și limitată de doctrina, adevărul și harul Evangheliei; pentru că sfințenia nu este nimic altceva decât implantarea, scrierea și realizarea Evangheliei în sufletele noastre.

2. Este datoria noastră să cercetăm natura sfințeniei evanghelice, ca și fruct sau efect în noi al Duhului sfințirii, pentru că este abstrusă și misterioasă și imperceptibilă pentru ochiul gândirii carnale.

3. Credincioșii înșiși sunt de multe ori nefamiliarizați cu ea, fie că e vorba de înțelegerea naturii, cauzelor și efectelor, sau, cel puțin, în ce privește propriul interes în  ea.

4. Trebuie deasemenea că sfințenia nu este legată doar de această viață ci trece în eternitate și gorie. Moartea nu are nici o putere de a o distruge și în a ne despuia de ea.

5. Există glorie spirituală și cerească în ea (sfințire) în această lume. Progresul și creșterea ei în credincioși este numită de apostol ca fiind „schimbați din slavă în slavă” (2 Corinteni 3.18) – de a un grad al harului glorios la altul.

6. Aceasta este ceea ce Dumnezeu ne cere în mod indispensabil. Nu doar că Dumnezeu cere sfințenia indispensabil în toți credincioșii, ci aceasta este tot ceea ce cere și așteaptă de la ei; ea cuprinde întreaga datorie a omului.

7. Însă nu suntem lăsați în această chestiune doar sub autoritatea poruncii lui Dumnezeu, cu o așteptare a implicării noastre prin propria putere și abilitat: Dumnezeu, mai mult, ne-a promis că ne va sfinți, sau că va lucra sfințenia în noi. Preocuparea noastră față de poruncă constă în trei lucruri:

a. Să avem întotdeauna conștiința afectată cu autoritatea ei, ea fiind porunca lui Dumnezeu.

b. Să vedem și să înțelegem rezonabilitatea, echitatea și avantajul poruncii.

c. Să o iubim și să ne delectăm în ea, pentru că este sfântă, dreaptă și bună; pentru că ceea ce cere este ușor și plăcut.

Avem un interes în această promisiune către același scop:

a. Când umblăm totdeauna cu un simțământ al propriei inabilități de a asculta porunca  în vreo instanță prin prorpia putere.

b. Când adorăm acest har care ne-a oferit ajutor și ușurare. Văzând că fără harul promis nu am fi putut ajunge nici la cel mai mic grad de sfințenie și văzând că nu merităm nici cel mai mic dram de har, cât ar trebui să adorăm și să lăudăm bunătatea infinită care n-a fost dată.

c. Când acționăm credința în rugăciune și așteptăm pomisiunea pentru ajutorul harului care ne abilitează spre supunerea sfântă.

d. Când avem un interes față de ispitiri specială și îndatoriri particulare.  Când în aceste ocazii exercităm credință în articular pentru ajutor și asistență, atunci acționăm într-un mod potrivit.

8. Duhul Sfânt este sfințitorul imediat specific al tuturor credincioșilor, și autorul întregii sfințenii din ei (Romani 8.9-14; 1 Corinteni 6.11; 1 Petru 1.2; Isaia 4.4; Tit 3.4-5).

Rezumat din Pneumatologia de John Owen, p. 343-359

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s