Lucrări pregătitoare regenerării, John Owen

john-owen-02
sursa: http://goo.gl/CyQFny

I. Sunt anumite lucruri care sunt cerute de la noi într-un mod al datoriei în direcția regenerării, care sunt în puterea abilităților noastre naturale și nimic altceva decât prejudecățile și încăpățânarea în păcătuire îi ține pe oameni de la îndeplinirea lor. Pot fi reduse la două responsabilități:

1. O prezență exterioară la predicarea Cuvântului, împreună cu acele metode externe ale harului care o acompaniază sau care sunt desemnate pentru ea. Romani 10:17 „Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.

2. O concentrare sârguincioasă a minții în mânuirea mijloacelor harului, pentru a înțelege și primi lucrurile revelate și declarate ca fiind voia și mintea lui Dumnezeu. Pentru aceasta a dat Dumnezeu rațiunea și înțelegerea, ca ei să le folosească în îndatoririle față de El.

Aceste lucruri sunt cerute de la noi spre regenerarea noastră, și este în puterea voințelor noastre de a le îndeplini:

1. Omiterea lor, neglijarea, este motivul principal și cauza ruinei eterne a sufletului celor cărora în general le este predicată Evanghelia. Ioan 3:19 „Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.”

2. În cea mai serioasă folosire a metodelor externe, oamenii nu sunt capabili să câștige regenerarea fără o lucrare specială, eficientă, internă a Duhului harului în sufletul lor întreg.

3. În general, Dumnezeu, în împărțirea eficientă a harului, întâlnește pe cei care urmăresc cu sârguință  în administrarea externă a metodelor ei. În general Dunezeu distribuie harul special celor care urmăresc metodele obișnuite.

II. Sunt anumite efecte spirituale interne lucrate în și asupra sufletelor oamenilor, unde cuvântul predicat este cauza instrumentală imediată, care de obicei preced lucrarea regenerării. Ele pot fi reduse la trei puncte:

1. Iluminarea. Toată lumina și cunoașterea la care ajungem în ce privește lucrurile spirituale pot fi puse sub această lucrare a iluminării. Există trei grade ale ei:

a. Aceea care vine din aplicarea facultăților raționale ale sufletului pentru a cunoaște, percepe și înțelege doctrinele adevărului așa cum ne sunt revelate. Această cunoaștere este o lumină adăugată concepțiilor interioare a minților omului, dincolo de ceea ce ei pot avea.

b. Există o iluminare care este un efect special al Duhului Sfânt prin cuvânt asupra minților oamenilor. Această lumină atinge în mod variat mintea și face o adăugare majoră la ceea ce este pur natural, sau la ceea ce este doar exercițiul abilităților naturale.

[1] Aduce claritate, făcând lucrurile înţelese mult mai clare şi înţelese. Despre ei se spune că au „cunoscut calea neprihănirii” (2 Petru ii.21). Ei dinsting și înțeleg clar doctrina Evangheliei ca și cale a neprihănirii.

[2] Adaugă un consimțământ major față de adevărul lucrurilor revelate mai mult decât la ce se poate ridica rațiunea naturală. Despre aceștia se spune des că au „crezut”, credința lor fiind doar asentimentul gol a minților față de adevărul revelat (Fapte 8.13; Ioan ii.23; xii.23).

[3] Se adaugă o bucurie slabă. Despre aceștia se spune că „când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină” (Luca viii.13) sau că „ați vrut să vă înveseliţi câtăva vreme la lumina lui.” (Ioan v.35).

[4] Adaugă deseori daruri, și de obicei această lumină spirituală este exersată și formată într-o varietate mare. Această lumină spirituală, efectul iluminării, conține în ea însăși substanța tuturor darurilor spirituale. Acest grad de iluminare, întâi nu este regenerare; doi, în ordinea naturală ea este precedentă unei convertiri reale și este pregătitoare, pentru că harul intră în suflet prin lumină.

2. Convingerea de păcat este un alt efect al predicării cuvântului antecedentă adevăratei convertiri către Dumnezeu. Apostolul descrie asta în 1 Corinteni xiv.24-25:„Dar, dacă toţi prorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi. Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.” Câteva lucruri sunt incluse aici sau o acompaniază:

a. Un sentiment neliniștitor a vinei păcatului în ce privește legea lui Dumnezeu cu amenințările ei și judecata viitoare. Mințile oamenilor sunt afectate în mod variat de temeri și durere conform cu impresiile făcute prin cuvânt.

b. Părere de rău și întristare pentru păcatele comise, pentru că trecutul este irevocabil. Biblia o numește „întristarea lumii” (2 Corinteni vii.10). Aceasta este „părerea de rău legală” care, în unire cu simțământul vinei păcatului auduce omul în frică și robie, Romani viii.15.

c. Umilire pentru păcate, care este manifestarea părerii de rău și a fricii prin acțiuni de mărturisire, post, rugăciune și altele ca acestea. Aceasta este adevărata natură a umilirii legale, 1 Regi xxi.29.

d. Până ce sufletul să fie aruncat în disperare, nu poate decât să îl umple cu gânduri, dorințe, investigații, concepții legate de eliberarea din starea și condiția în care este; Fapte ii.37; xvi.30.

3. O mare reformare a vieții și o schimbare a afecțiunilor; Matei xiii.20; 2 Petru ii.20; Matei xii.44. Aceste lucruri pot fi aduse în mintea oamenilor prin împărțirea cuvântului și totuși omul să nu fie regenerat. Deși ele sunt bune în ele însele, și fructele bunătății lui Dumnezeu față de noi, ele nu doar pot fi pierdute, ci și abuzate așa încât aduc mari dezavantaje:

a. Unii nu sunt înțelepți și atenți ca să îmbunătățească această lumină și convingere către scopul spre care este proiectată.  Mesajul lor este de a întoarce mintea oamenilor de la încrederea în sine și să le direcționeze spre Hristos.

b. În unii sunt cucerite de puterea și violența propriilor pofte, dragostea pentru păcat și eficacitatea ispitelor.  Sufletul este lăsat mai rău de zece ori decât starea în care a fost găsit.

c. Unii rămân în aceste lucruri ca și cum ar fi cuprinde întreaga lucrare a lui Dumnezeu. Aceasta este starea multora care își folosesc puterea pentru reformarea vieții sau către îndatoririle închinării religioase.

III. Toate lucrurile menționate sunt lucrate instrumental prin cuvânt și sunt efectele puterii Duhului lui Dumnezeu. Mulți dintre cei din mijlocul nostru stau în toate zilele sub predicarea cuvântului și totuși nu au efectele menționate lucrate în ei în timp ce alții, asociați cu ei în ascultare, sunt cu adevărat afectați, convinși și convertiți. De aceea, este lucrarea Duhului, în și prin cuvânt, care produce toate aceste efecte în mințile oamenilor; El este fântâna iluminării.

Cum pot fi aceste lucrări ale Duhului Sfânt în timp ce falimentează să aducă harul salvator? Putem spune că El lucrează o astfel de lucrare imperfectă și slabă în sufletele oamenilor?

1. În unele persoane sunt în așa fel atinse încât o convertire autentică către Dumnezeu urmează, Duhul Sfânt fcând cale prin aceste acțiuni pregătitoare pentru introducerea vieții spirituale în suflet: așa că ele aparțin unei lucrări care este perfectă în felul ei.

2. Chiar dacă falimentează în ceea ce prin natură au tendința, nu este datorită unei imperfecțiuni sau slăbiciuni în ele însele ci datorită păcatelor celor în care sunt lucrate. Dumnezeu, după plăcerea Lui, ia această rezistență față de lucrarea Duhului Sfânt din sufletele unora.

3. Duhul Sfânt este un agent voluntar. El lucrează când, ce, și cum vrea. Nu se cere nimic mai mult operațiunilor Lui decât aceste două lucruri: întâi, ca în ele însele să fie sfinte și bune; doi, ca să fie eficiente în scopurile pentru care sunt destinate.

Trebuie să ofer câteva situații ale acestei lucrări, în legătură cu toate părțile ei, care nu are eficiență:

1. Am plasat toate efectele acestei lucrări în minte, conștiință, afecțiuni și schimbare. Voința nu este cu adevărat schimbată și nici reînnoită intern. Așadar puterea și domnia păcatului continuă în suflet, deranjată dar nu ruinată.

2. Efectele acestei lucrări în minte vine fără să ofere plăcere, desfătare și satisfacție în natura spirituală vie și excelențele lucrurilor revelate ei.  Adevărata natură a iluminării mântuitoare consistă în aceasta că dă plăcere și satisfacție (Romani vi.17; xii.2; 1 Cor ii.13-14; 2 Cor iii.18; iv.6). Această lucrare (a iluminării) nu găsește o excelență imediată, directă și spirituală în ele, ci doar în relație cu anumite beneficii și avantaje care sunt câștigate. Ele nu dau o înțelegere spirituală a misterului lui Dumnezeu prin Isus Hristos (2 Cor iv.6) așa încât sufletul pentru ceea ce este în ea însăși o admiră, se delectează în ea și o aprobă și găsește prospețime spirituală.

3. Această lucrare se extinde către conștiință; dar nu curățește conștiința de faptele moarte așa încât să slujim Dumnezeului celui viu. Acesta este efectul aplicării reale a sângelui lui Isus, prin credință, sufletelor noastre, Evrei ix.14. Două lucruri produce în conștiință: (1) contrbuie la o respingere și condamnare mai rapidă și tăioasă a tuturor păcatelor decât înainte; (2) conștiința este asistată și ghidată în condamnarea multor lucruri în păcate pe care mai înainte e aproba. Totuși conștiința nu este adusă la o ură a păcatului pentru ce este așa încât să direcționeze sufletul către o aplicare a sângelui lui Hristos pentru curățire personală și extirpare.  Doar îl ține toate lucrurile în tulburare și confuzie condamnând permanent păcătosul și păcatele.

4. Această lucrare operează foarte mult asupra afecțiunilor. Ea falimentează în două aspecte: (1) nu le fixează; (2) nu le umple. Întâi, este necesar ca afecțiunile să fie fixate asupra lucrurile cerești spirituale iar harul adevărat o face: „umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu” (Coloseni iii.2).  Uneori ele sunt ca râurile care ies din matcă dar altădată nu curge nici un strop din ele. Doi, această lucrare nu umple afecțiunile deși uneori le liniștește.  Ele nu umplu afecțiunile cu lucruri spirituale. Harul mântuitor umple afecțiunile cu dragoste, bucurie și delectare spirituală și acționează celelalte afecțiuni către obiectele potrivite.

5. Această lucrare este uneori dusă până la reformarea vieții și schimbare, așa încât se va găsi o formă de evlavie în ea. Dar ea are trei defecte sau imperfecțiuni: (1)  Nu duce la ură față de toate păcatele ca păcat, și către o căutare a sfințeniei pentru a fi ca Hristos, ci se preocupă de o poruncă sau alta lăsând mari păcate neatinse; (2)  reformarea este universală față de toate păcatele cunoscute doar pentru un sezon, în timp ce sufletul este într-o căutare flagrantă a neprihănirii de sine; (3) Schimbările acestor persoane decad și se pierd. Răceala, neglijența, iubirea lumii, înțelepciunea carnală, siguranța, în fiecare iau temelie în ei. Ei devenit simple schelete în religie – uscați, fără valoare și lumești.  Dar cine are parte de harul mântuitor merge din putere în putere, din har în har, din glorie în glorie și va fi înfloritor la bătrânețe.

John Owen, Pneumatologia, p. 219-230

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s