Adevărata mărturisire a păcatelor

harul
sursa: http://goo.gl/8Pbso8

1. Este voluntară. Ea trebuie să țâșnească din inimă, precum apa din izvor. Mărturisirea unui om rău este stoarsă, smulsă de la el cu forța, asemeni mărturisirii unui om pus pe roata de tortură.

2. Este făcută cu remușcare.  Confesiunile omului firesc trec prin el la fel ca și apa prin conductă. Nu-l afectează absolut deloc, Dar adevărata mărturisire lasă cicatrici adânci în inimă (Psalmul 38.4).

3. Este sinceră. Ipocritul își mărturisește păcatul dar îl iubește în același timp. Un creștin bun este mai onest. Inima îi merge în același ritm cu limba. El este convins de acel păcat pe care îl mărturisește și urăște păcatul de care este convins.

4. Este specifică. Un om nelegiuit recunoaște că este un păcătos, la modul general. El mărturisește tot păcatul într-o singură frază vagă. Un convertit cu adevărat își rercunoaște păcatele pe nume.

5. Păcatul este mărturisit ca fiind personal. Noi suntem gata să punem multe dintre păcatele noastre pe seama Satanei, spunând că el ne ispitește, dar acest păcat al naturii noastre izvorăște din noi înșine și nu-l putem pune pe umerii Satanei.

6. Împreună cu toate circumstanțele agravante. Păcatele comise sub orizontul Evangheliei sunt mult mai grave. Mărturisește păcatele comise în ciuda cunoștinței, în ciuda harului, în ciuda promisiunilor făcute, în ciuda experiențelor trăite, în ciuda judecăților de care ai avut parte.

7. Să ne acuzăm pe noi înșine încât să nu punem nici o vină pe seama lui Dumnezeu. Noi trebuie să recunoaștem că este drept și că nu ne-a făcut nici o nedreptate (Neemia 9.33).

8. Însoțiți de o fermă convingere de a nu le repeta. Unii fug mereu de la mărturisirea păcatului la comiterea aceluiași păcat. Mărturisirea este inutilă dacă păcatl nu se oprește. Faraon și-a mărturisit păcatul dar n-a contenit să păcătuiască și și-a împietrit inima (Exod 9.27, 34).

Mărturisirea vine împotriva a patru tipuri de oameni

a. A celor care își ascund păcatele

b. A celor care le mărturisesc pe jumătate

c. A celor care le minimalizează

d. A celor care apără păcatele

Thomas Watson, Harul neglijat al pocăinței, p.31-32

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s