Alege astăzi

Porunca aceasta, pe care ţi-o dau eu azi, nu este mai presus de puterile tale, nici departe de tine. Nu este în cer, ca să zici: „Cine se va sui pentru noi în cer şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?” Nu este nici dincolo de mare, ca să zici: „Cine va trece pentru noi dincolo de mare şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?”  Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca s-o împlineşti. Deuteronomul 30.11-14

Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta. Deuteronom 30.19

În primul rând trebuie observat, deși este evident, că această poruncă nu este dată necredincioșilor și nici bisericii ci poporului Israel – al Vechiului Legământ. Nici o poruncă de acest gen nu mai este reprodusă în Noul Testament fiind atribuită necredincioșilor sau Bisericii.

În al doilea rând, nicăieri în Noul Testament oamenii nu sunt chemați la mântuire, la Hristos prin Evanghelie – să creadă și să se pocăiască folosindu-se o astfel de terminologie. Această observație este de ajuns pentru a opri abuzul făcut acestei scripturi.

În al treilea rând, scopul legii nu a fost de a arăta puterea omului ci responsabilitatea lui, nu ce poate să facă ci ce trebuie să facă. Noi nu negăm responsabilitatea omului ci imposibilitatea lui de a-și împlini responsabilitățile sfinte.

În al patrulea rând, prin lege vine „cunoștința deplină a păcatului”. Omul nu-și cunoaște neputința până când nu i-o arăți clar. Nu ar fi ridicol ci o treabă serioasă și necesară, să îi spui unui om care stă la o răscruce de drumuri: mergi pe care vrei, dacă el în ciuda slăbiciunii susține că este tare sau că nici una din ele nu este închisă.

În al cincilea rând, este adevărat că stăm acolo unde se întâlnesc două căi, și doar una din ele e deschisă, iar legea ne arată cât de imposibilă este una, aceea care duce la viață. Noi nu negăm existența a două căi ci imposibilitatea omului de a merge pe cea a vieții.

În al șaselea rând, gramaticienii și băieții de școală de la colțurile străzii știu că nimic mai mult nu este semnificat prin verbele la modul imperativ decât ceea ce trebuie făcut, iar ceea ce este făcut sau poate fi făcut este prezentat prin verbe la modul indicativ.

În al șaptelea rând, Moise nu spune: „tu ai puterea și tăria de a alege” ci „alege”, „ține”, „fă”; el comunică porunci de îndeplinit, nu descrie abilitatea omului.

În al optulea rând, aceste cuvinte nu înseamnă nici extensia și nici gradul puterii umane ci distanța locală. „Mai presus” nu se referă la puterea voinței, ci la un loc care este deasupra noastră. În același fel, „departe” sau „în cer”, „dincolo de mare”, nu se referă la vreo putere în om, ci la un loc la o distanță dincolo de noi, la dreapta, la stânga, în spatele nostru sau în fața noastră.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s