Sfințirea, lucrare progresivă

sursa: http://goo.gl/HPSClA
sursa: http://goo.gl/HPSClA

Sfinţirea este lucrarea imediată a Duhului lui Dumnezeu asupra sufletelor credincioşilor, purificându-le și curățindu-le natura de poluarea și necurăția păcatului, reînnoind în ei imaginea lui Dumnezeu, și astfel capacitându-i, dintr-un principiu spiritual și habitual al harului, să se supună lui Dumnezeu, conform sensuui și termenilor noului legământ, în virtutea vieții și morții lui Isus Hristos.

I. Este lucrarea Duhului lui Dumnezeu în noi.Este o lucrare puterncă reală și internă. El nu doar ne face sfinți convingându-ne să fim așa, nici doar cerându-ne să fim sfinți, oferindu-ne motive și coonvingându-ne de necesitatea ei.

II. Diferă de regenerare prin faptul că este progresivă în timp ce regenerarea este instantanee. Lucrarea sfințirii este progresivă și admite grade. O creștere în sfințenie sau sfințire este în mod frecvent prezentată în Scriptură (2 Petru 3.17-18). Ea se face în două feluri:

1. Prin creștere și împuternicirea acelor haruri ale sfințeniei pe care le-am primit și fiind angajați în exercitarea lor. Orice îndatorire față de Dumnezeu pe care omul o îndeplinește și nu sunt însuflețite de dragoste și credință, ele nu aarține vieții spirituale prin care trăim pentru Dumnezeu. Aceste haruri, așadar, sunt în mod gradual crescute (Luca 17.5; Efeseni 3.17; 1 Tesaloniceni 3.12,13). Aceste haruri fiind izvorul și spiritul sfințirii, în creșterea lor în noi lucrarea sfințirii este purtată și sfințenia universală cerscută. Acest lucru este făcut de Duhul Sfânt în câteva moduri:

A. Prin mișcarea lor către acțiuni frecvente. Frecvența actelor cresc în mod natural și împuternicesc habitul din care acționează. Sunt două moduri prin care Duhul Sfânt mișcă harurile credinței și dragostei către acțiuni frecvente:

a. O face moral, propunând obiectele corespunzătoare și oportune lor. El o face în mod special prin predicarea Cuvântului. El prezintă acele adevăruri spirituale care sunt obiectele credinței noastre către mințile noastre, și acele bunuri spirituale care sunt obiectele dragostei noastre afecțiunilor noastre.

b. Duhul o face real și intern. El locuiește credincioșii, păstrând principiul și rădăcina tuturor harurilor prin puterea Lui imediată. De aceea harurile toate sunt numite „roada Duhului” (Galateni 5.22-23). „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea” (Filipeni 2.13) – adică nu este nici o parte a voințelor noastre separate de El în supunere ci este operațiunea Duhului în noi, atâta timp cât e spirituală și sfântă.

B. El o face suplinind credincioșii cu experimentări ale adevărului și realitatea și excelența lucrurile care sunt crezute. Experiența este hrana tuturor harurilor. Fiecare gustare pe care credințe o obține a dragostei și harului divin, sau cât de bun este Domnul, adaugă la statură și măsură. Două lucruri trebuie declarate pe scurt:

– că experimentarea realității, excelenței, puterii și eficacității lucrurilor crezute sunt o metodă eficientă pentru creșterea credinței și dragostei.

– că Duhul Sfânt este acela care ne dă această experiență (2 Corinteni 1:3; Coloseni 2.2; Romani 12.2). El nu ne dă mângâiere decât prin oferirea unei experienței spirituale sensibile a realității și puterii lucrurilor crezute. El nu ne mângâie prin cuvinte ci prin lucruri (Romani 5:5).

C. El o face lucrând imediat și crescând în mod actual aceste haruri în noi (Efeseni 3.16-17; Coloseni 1:10-11). Aceasta este cauza principală și metoda creștere graduale a sfințeniei în noi, sau purtarea lucrării sfințirii).

2. Sunt haruri a căror practicare este mai mult ocazională, și nu sunt întotdeauna necesare pentru viața lui Dumnezeu; nu sunt necesare ca să fie într-un exercițiu continuu, așa cum trebuie să fie credința și dragostea. Toate lucrurile care vin peste noi în această lume, toate circumstanțele noastre, sunt subordonate înțelepciunii lui Dumnezeu. Toate necazurile, ispitele, supărările, bucuriile, întâmplările sunt potrivite pentru o continuă adăugare a exercitării unui har la altul, prin care sfințenia e cresuctă (2 Petru 1.5-7). Sunt trei căi prin care această lucrare este îndeplinită:

A. Prin aranjarea lucrurilor către noi, și aducerea lor în asemenea condiii așa încât exercitarea acestor haruri să fie cerută și necesară (Iacov 1.2-4).

B. În această stare de lucruri El ne amintește datoria noastră și ce haruri trebuie să fie puse în exercițiu.

C. El stârnește efectiv și stabilește toate harurile necesare la lucru în modul și maniera descrisă anterior.

John Owen, Pneumatologia, p.360-366

Anunțuri

2 gânduri despre “Sfințirea, lucrare progresivă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s