Răspunsurile lui Dumnezeu la suferința umană

Este adevărat că nu putem oferi răspunsuri complete la suferință, totuși nu putem să plonjăm cu capul în nisip înfingându-ne mințile în nisipul mișcător al ignoranței neglijând în același timp relevelația sub pretextul că până nu treci prin toată suferința posibilă nu ai dreptul să te pronunți în privința ei.

Este clar că o mare parte din suferință se datorează păcatelor oamenilor – fie ale noastre fie ale celorlalți. Apoi, în mod indirect sau direct suferința își are răspunsul în faptul că trăim într-o creație stricată și deteriorată. Totuși nu trebuie să ignorăm faptul că în ultimă instanță calamitățile naturale se datorează tot păcatului omului. Problema, așadar, nu se află într-o creație făcută prost. Chiar accidentele în care suntem implicați și prin care provocăm rău altora chiar fără să vrem, datorită faptului că suntem ignoranți și limitați, își au răspuns, în final, tot în evenimentul prin care primul om a introdus păcatul în lume și actele păcătoase prezente de care ne facem vinovați.

Ideea este că, dacă ar fi să învinovățim pe cineva, aceia suntem noi și în nici un caz Dumnezeu. Vinovat ești și tu.

Ca să gândim corect despre suferință trebuie să purtăm cu noi în fiecare zi câteva adevăruri esențiale despre această problemă:

– faptul că suferința nu are ultimul cuvânt deoarece Dumnezeu îi va pune capăt;

– faptul că nu suferința fizică este cel mai apăsător tip de suferință (deși fiecare tip de suferință umană fizică poartă în ea un anumit grad de suferință sufletească);

– faptul că Dumnezeu ne face favorul de a ne da pacea și puterea Lui ceea ce distruge considerabil puterea distructivă a suferinței;

– faptul că nu suferim atât cât merităm să suferim;

– faptul că Dumnezeu, pentru toți credincioșii, întoarce suferința, în foarte multe feluri, la timpul Lui, în binele nostru, deși nu are această obligație;

– faptul că, din punct de vedere moral, noi suntem autorii finali ai suferinței în lume – indiferent de soiul ei.

– faptul că Dumnezeu știe ce e suferința iar moartea Fiului Său a fost dovada experimentării celui mai înalt grad de suferință.

– faptul că vom gusta cu mai multă bucurie fericirea după ce am gustat mai întâi amărăciunea suferinței.

– faptul că niciodată nu vom experimenta cea mai mare suferință deoarece a experimentat-o Mântuitorul în locul nostru.

– faptul că întristările noastre datorate suferinței vor fi răsplătite în veșnicie printr-o mare greutate de slavă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s