Depravarea totală la Jean Calvin și lipsa de cinste academică a lui Ieremia Rusu

Îl citez pe Jean Calvin care niciodată nu a susținut (cum nici calviniștii nu au făcut-o vreodată) că păcatul a distrus facultățile sufletului sau că oamenii sunt cât se poate de răi.

nr1. după ce Adam a părăsit izvorul dreptății, toate părțile sufletului au intrat în stăpânirea păcatului.

Apostolul îndepărtează însă orice îndoială atunci când susține că putreziciunea subzistă nu doar într-o singură parte, ci, dimpotrivă, că nici o latură a sufletului nu a rămas pură sau neatinsă de această bolă mortală (p. 359).

nr2. Despre om se va spune că deține genul acela de alegere liberă, nu pentru că are în aceeași măsură posibilitatea să decidă liber între bine și rău, ci pentru că acționează cu răutate prin propria voință, fără a fi constrâns (p. 371).

nr3. Rațiunea a fost în parte slăbită, în parte coruptă, dar suficient de mult pentru ca ruinele ei să se poată vedea. Vedem sădită în natura umană o anumită dorință de a căuta adevărul, adevăr spre care omul nu ar fi aspirat deloc dacă nu l-ar fi gustat deja.

nr4. Voința, pentru că este inseparabilă de natura umană, nu a pierit nici ea, însă a fost robită în asemenea măsură de dorințele păcătoase, încât nu mai poate să caute ceea ce este drept. (p. 378)

Ieremia Rusu citându-l pe R. C. Sproul spune că „această modificare a terminologiei este un pas spre arminianism, în încercarea de a reconcilia controversa istorică dintre calvinism și arminianism.” Orice om cinstit recunoaște că Sproul și nici vreun alt calvinist nu încearcă vreo reconciliere cu calvinismul. Mai mult, este irațional ca o controversă să fie reconciliată prin schimbarea terminologiei. O controversa care se bazează doar pe termeni este o controversă falsă. O controversă care are cel puțin 1500 de ani nu poate fi bazată doar pe termeni ci pe definiții si nu poate fi rezolvată prin schimbarea terminologiei.

Ce este mai grav este ca Ieremia Rusu spune ca reconciliere este posibila prin noua definitie a lui Sproul care, de fapt, este același lucru cu ce a spus Calvin așa cum voi cita imediat. Așadar Ieremia Rusu spune că definiția calvinistă a depravării este o reconciliere cu arminianismul. Este o aiureală teologică lispită de onestitate.

Acum comparați definiția lui Calvin cu cea a lui Sproul (care sunt identice în concept) și spuneți-mi cum poate fi asta o reconciliere cu eroarea arminianismului? Citez: „problema păcatului este că s-a înrădăcinat în miezul ființei noastre”. Ce omite Ieremia Rusu este să arate contextul în care Sproul aceste cuvinte pentru a arăta clar la ce se referea. Capitolul din cartea se citează este al șaselea din cartea „Doctrinele Harului”  loc în care Sproul susține cu precizie poziția lui Calvin legată de depravarea naturii umane și a tuturor facultăților ei (p. 145).

Cine sunt creștini după Evanghelie, p. 149

Învățătura religiei creștine, p. 359

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s