Harul pregătitor este dăruit tuturor oamenilor?

sursa: http://goo.gl/BZUWIf
sursa: http://goo.gl/BZUWIf

Este foarte populară ideea potrivit căreia harul este dat tuturor oamenilor (harul pregătitor oferit de Dumnezeu este același lucru cu Evanghelia). Ei spun că acest har este dat tuturor pentru a-i abilita să aleagă între bine și rău, Evanghelia sau depărtarea de Dumnezeu. Această idee este greşită din mai multe puncte de vedere.

1. Biblia prezintă mai multe calificative ale oamenilor cărora le este oferit harul Evangheliei. Dumnezeu cheamă pe cei păcătoși (Matei 9.13) care voiesc (Matei 16.24), care însetează (Ioan 7.37), caresunt împovărați și trudiți (Matei 11.28), pe oricine crede (Ioan 6.35; Romani 10.11) sau cheamă Numele Domnului (Romani 10.13). Așadar, nu sunt chemați toți în mod universal ci toți oamenii, fără distincție, dar care îndeplinesc următoarele calificative

2. Pe de altă parte, experiența demonstrează că nici măcar chemarea exterioară a Evangheliei nu ajunge la toți oamenii. Este în detrimentul nostru să afirmăm că sunt chemați toți oamenii deodată ce știm cu toții că milioane de oameni nu au niciodată nici cea mai mică informație despre esența Evangheliei și a creștinismului.

3. Arminienii (și pelagienii) care încearcă să afirme că există doar o singură chemare exterioară adresată oamenilor se contrazic pe ei înșiși atunci când afirmă că există un har pregătitor dat tuturor oamenilor ca aceștia să aibă posibilitatea de a crede sau respinge Evanghelia. Rămân aceste variante: 1. Fie acest har este dat fără Evanghelie pentru că e clar că unii nu aud Evanghelia dar arminienii insistă că toți primesc acest har care capacitează spre alegere. Și în acest caz harul nu are nici o valoare deodată ce ei nu aud Evanghelia ca să poată să-și exercite voința abilitată spre a crede în Hristos; 2. Fie acest har vine odată cu Evanghelia dar, așa cum am demonstrat și este recunoscut, rezultă că teza lor de bază cade la pământ deoarece știm foarte clar că nu toți oamenii aud Evanghelia și, de aceea, conform teoriei lor, o mare parte din omenire nu are parte de har. Așadar, teza lor de bază cade la pământ și ar putea foarte bine să fie calviniști.

4. Să presupunem prin absurd că toți oamenii primesc harul acesta pregătitor care abilitează spre alegerea binelui sau răului. Dacă oamenii pot alege să dorească mântuirea însăși alegerea de a dori înseamnă să dorească mântuirea. Așadar, nu există ideea că poți avea dorința de a fi mântuit și totuși să nu o exerciți. O dorință odată ce o ai înseamnă că se află deja în exercițiu. Dacă harul pregătitor înseamnă primirea dorinței după mântuire înseamnă că toți oamenii doresc mântuirea. Unii spun că harul pregătitor nu îți oferă vreo dorință ci doar capacitatea de a dori mântuirea. Totuși eu întreb: ce trebuie să se întâmple ca organul sufletului să nască dorința după mântuire? Ce trebuie să se întâmple ca tu să-ți exerciți capacitatea de a dori mântuirea? Stimulul vine de la tine sau de la Dumnezeu? Dacă vine de la tine înseamnă că indiferent de ce face Dumnezeu noi avem în noi înșine de abilitatea naturală bună de a alege lucrarea lui Dumnezeu ceea ce contrazice toată Scriptura. Dacă vine de la Dumnezeu atunci ne apropiem cu rapiditate de calvinism.

5. Această poziție vine împotriva unor texte scripturistice evidente. Biblia nu spune că Dumnezeu ne dă „posibilitatea de a crede” ci chiar credința, nu „posibilitatea de a ne pocăi” ci chiar pocăință, nu „posibilitatea de a dori” ci chiar dorința. Așa cum Scriptura arată foarte clar credința este un dar (Efeseni 2.8-10; Filipeni 1:29); pocăința este un dar (2 Timotei 2.25-26; Fapte 11:18). Biblia, așadar, nu spune că Dumnezeu ne dă „puterea de a voi” sau „puterea de a înfăptui” ci că ne dăruiește „voința și înfăptuirea” (FIlipeni 2:13). Este, așa cum am demonstrat, o eroare majoră să spui că un om are pocăința, credința, voința și înfăptuirea fără ca ele să fie în exercițiu. Cum poți să „deții” pocăința fără ca ea să fie activă? Ea este prin definiție activă. Cum poți să ai „înfăptuirea” fără să fie ceva înfăptuit? Arminianismul distruge gândirea rațională pentru a ne face să acceptăm absurdități teologice și filozofice.

6. Dacă Dumnezeu trebuie să lucreze în credincioși voința și înfăptuirea (Filipeni 2.13), chiar „orice dorință” de bunătate, ba chiar „orice lucrare” care rezultă din credință (2 Tesaloniceni 1:11) cu atât mai mut au nevoie credincioșii de această lucrare. Dacă un credincios regenerat, locuit de Duhul Sfânt și de Isus Hristos are nevoie de această lucrare supranaturală fără de care nu poate dori și împlini nimic, cum poate un necredincios să înfăptuiască ceva bun spiritual fără ajutorul lui?

Cineva va spune, din nou, că și necredincioșii au nevoie în totalitate de intervenția lui Dumnezeu dar că omul trebuie să o accepte. Această obiecție ne aruncă iarăși în acel cerc vicios din care tocmai am ieșit. Eu răspund astfel: ca omul să accepte intervenția lui Dumnezeu în El are nevoie de o dorință sau de abilitatea de a accepta intervenția inițială a lui Dumnezeu. Deci, cum poate omul accepta sau dori intervenția inițială a lui Dumnezeu? Rămân doar două variante pe care arminienii nu le explică: 1. Fie Dumnezeu prin harul pregătitor trece peste voința tuturor oamenilor și îi abilitează să aleagă Evanghelia ceea ce ne duce spre calvinism; 2. Fie omul poate să aleagă intervenția primară a lui Dumnezeu care îl va abilita să aleagă Evanghelia. Dar de unde are omul abilitatea de a primi intervenția primară a lui Dumnezeu? Rămân aceste variante: a. Ori omul are o abilitate înăscută de a alege harul lui Dumnezeu inițial (acela care ne dă dorința și capacitatea de a alege Ev) ceea ce înseamnă pelagianism în cea mai pură formă; b. Fie are loc o abilitare din exterior în om care îl capacitează să aleagă intervenția lui Dumnezeu prin care omul este capacitat cu dorința și puterea de a accepta Evanghelia.

Rămân aceste dileme: 1. Unde ne arată Biblia că este necesară o abilitare a omului pentru a putea alege intervenția primară a lui Dumnezeu prin care sunt capacitați să alegem Evanghelia? 2. Unde ne arată Biblia că omul are puterea sau/și dorința de a alege intervenția primară a lui Dumnezeu? NICĂIERI! De unde vine această dorință sau capacitate de a primi capacitarea lui Dumnezeu? De la noi? Înseamnă că noi pornim procesul mântuirii. De la Dumnezeu? Înseamnă că arminianul nu mai este arminian ci calvinist. Dar arminienii vor spune din nou că acest dar este dat tuturor însă am demonstrat la punctul 3 falsitatea acestui argument.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s