Cum ar trebui să arate Cina Domnului? Jean Calvin

1. Cina s-ar fi putut celebra cum trebuie dacă s-ar fi celebrat foarte des, cel puțin odată pe săptămână.

2. Ea trebuie să fie precedată de rugăciuni publice.

3. După care ar trebui să se țină o predică.

4. Apoi, după ce pâinea și vinul au fost puse pe masă, slujitorul ar trebui să repete cuvintele prin care Hristos a instituit Cina.

5. Imediat după aceea, ar treubi să recite promisiunile care ne-au fost lăsate prin Cină;

6. În același timp el trebuie să îi excomunice pe toți cei care sunt excluși de la Cină prin interdicția Domnului.

7. După aceea, ar trebui să se roage ca Domnul, cu bunătatea cu care ne-a dat această „hrană sacră”, să ne învețe și să ne modeleze pentru a o primi cu credința și mulțumirea inimii, și, dacă nu suntem în stare, să ne facă vrednici de o asemenea sărbătoare prin îndurarea Lui.

8. În acest moment ar fie că ar trebui să se cânte psalmi, fie să se citească psalmi, și credincioșii ar trebui să se împărtășească, slujitorii frângând pâinea și împărțind paharul.

9. După ce s-a încheiat Cina, ar trebui să existe o îndemnare la o credință sinceră și la o mărturisire a credinței, la dragoste și un comportament demn de creștini.

10. În cele din urmă, ar trebui să se aducă mulțumiri și să se cânte laudă lui Dumnezeu. După ce s-au încheiat toate acestea, adunarea ar trebui lăsată să se ducă în pace.

Învățătura Religiei Creștine, p. 603-604

Anunțuri

14 gânduri despre “Cum ar trebui să arate Cina Domnului? Jean Calvin

    1. acum îmi dau silinţa să înţeleg corect ce spune. Din câte îmi dau seama nu susţine nici poziția luterană și nici cea catolică. Ai putea face aici un sumar și o comparație între cele trei perspective? sau chiar o comparație cu perspectiva baptistă/zwingliană?

      Apreciază

  1. Foarte pe scurt perspectiva zwingliana spune ca cina este doar un simbol, catolicii spun ca cina se transforma in trupul si sangele Domnului Isus, luteranii nu cred in transubstantiere ca si catolicii ci in consubstantiere, adica painea si vinul contin trupul si sangele Domnului Isus in mod fizic iar reformatii spun ca cina este atat un simbol/semn prin care ne aducem aminte de suferintele Domnului Isus dar ne si hraneste in mod spiritual. Reformatii cred intr-o prezenta a trupului si sangelui Domnului Isus in Cina dar in mod spiritual si nu fizic asa cum cred luteranii.

    Apreciază

    1. Întrebarea mea este aceasta: oare nu ne împărtășim cu trupul Domnului prin credință de fiecare dată când exercităm această credință? Ce este special la Cina Domnului dacă prin credință ne împărtășim totdeauna din El?

      Apreciază

      1. Perspectiva reformata spune ca Cina este un Cuvant vizibil lasat pentru ca suntem noi slabi. Cina ne arata ca asa cum luam parte in mod real din Cina, la fel de real trupul Domnului s-a dat pentru noi si la fel sangele Lui ne spala de pacate.

        Pavel spune ca paharul si painea sunt impartasirea cu sangele si trupul Lui. Este adevarat ca prin credinta ne impartasim cu trupul si sangele Domnului insa credinta ajunge la noi prin Cuvant si Sacramente. Acestea sunt mijloace prin care credinta noastra este creata si apoi intarita si ajutata.

        Auzim Cuvantul predicat iar cina este o predica vizibila. Asa cum Cuvantul ne intareste si hraneste credinta la fel o face si Cina in mod vizibil. Insa Cina in abesnta Cuvantului nu este decat paine si vin simplu.

        Apreciază

      2. Si ca sa fiu mai complet, de ce mai avem nevoie de predicarea Cuvantului pe tot parcursul vietii noastre de credinta daca ne-am impartasit odata pentru totdeauna prin credinta din trupul si sangele Domnului?

        Cina este un mijloc al harului la fel cum este si Cuvantul doar ca insotita de Cuvant si in mod vizibil.

        Apreciază

  2. Daca vrei mai pe larg despre cina poti citi intrebarile de la 75 la 82 din Catehsimul de la Heidelberg de aici http://www.evanghelicreformat.org/catehismul-de-la-heidelberg.html (aici arata mai mult diferentele intre invatatura catolica despre cina si cea reformata) sau articolul din Marturisirea Belgiana (pe care si Calvin a citit-o si a fost de acord cu ea din cate stiu) despre Cina care mi se pare ca explica foarte fain:

    Art. XXXV: DESPRE CINA DOMNULUI
    Noi credem şi mărturisim că Mântuitorul nostru Iisus Hristos a instituit şi a poruncit Sacramentul Sf. Cine,pentru a hrăni şi a susţine pe aceia pe care deja i-a născut din nou şi i-a încorporat în familia Sa, Biserica. Or, cei născuţi din nou au în ei două vieţi:una, corporală şi temporală, care a început în clipa naşterii lor fizice şi le este comună tuturor oamenilor; cealaltă spirituală şi cerească, în care au intrat când s-au născut din nou,realizată prin Cuvântul Evangheliei,în comuniunea Trupului lui Hristos, viaţa care le este comună numai aleşilor lui Dumnezeu.Tot astfel, Dumnezeu ne-a dat, pentru întreţinerea vieţii corporale şi terestre, o pâine pământească şi materială, perfect adecvată acestui scop şi comună tuturor oamenilor, la fel ca viaţa trupească; dar pentru a întreţine viaţa spirituală şi cerească a celor credincioşi, El li L-a trimis pe Hristos, Pâinea vie care S-a pogorât din cer,Care hrăneşte şi întreţine viaţa spirituală a celor ce se hrănesc cu El, adică Îl acceptă prin credinţă în inima lor.Pentru a ne înfăţişa această pâine spirituală şi cerească, Hristos a instituit o pâine pământească şi vizibilă, care este Sacramentul trupului Său, şi vinul, care este Sacramentul sângelui Său,pentru a ne dovedi că după cum este o realitate indiscutabilă faptul că luăm cu mâinile noastre, mâncăm şi bem cu gurile noastre pâinea şi vinul, care întreţin viaţa trupului nostru, la fel de adevărat este că prin credinţă (care este mâna şi gura sufletului nostru) primim, în sufletul nostru, adevăratul trup şi adevăratul sânge ale lui Hristos. Unicul nostru Mântuitor, pentru întreţinerea vieţii noastre spirituale.Or, nu încape nici o îndoială că Iisus Hristos ne-a recomandat Sacramentele cu un scop bine definit; într-adevăr, El înfăptuieşte în viaţa noastră tot ce reprezintă aceste semne sacre, şi o face de o manieră care depăşeşte înţelegerea noastră şi ne este la fel de tainică şi inexplicabila ca lucrarea Duhului lui Dumnezeu. Cu toate acestea, noi nu ne înşelăm zicând că ceea ce se mănâncă este propriul şi naturalul trup al lui Hristos, iar ceea ce se bea este propriul Său sânge,dar modul în care noi le mâncăm este nu cu gura, ci cu duhul prin credinţă. Astfel, Iisus Hristos rămâne pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, Tatăl Său, în ceruri,fără să înceteze totuşi să ni Se comunice nouă prin credinţă. Acest ospăţ este deci o masă spirituală la care Hristos ni Se comunică nouă împreună cu toate bunurile Sale şi ne face să ne bucurăm la masa aceasta, atât de El Însuşi, cât şi de rezultatele suferinţelor şi morţii Sale, hrănind, fortificând şi consolând bietul nostru suflet dezolat, prin împărtăşirea cu trupul Său, şi uşurându-l şi înviorându-l prin împărtăşirea cu sângele Său.Pe de altă parte, deşi Sacramentele simt intim legate de lucrurile pe care le reprezintă, ele nu sunt totuşi privite şi acceptate de toţi din perspectiva aceasta; astfel, cel rău mănâncă din pâine şi bea din vin spre propria sa osândă, dar el nu cunoaşte esenţa şi nu realizează semnificaţia Mesei Domnului. De exemplu, Iuda vânzătorul şi Simon vrăjitorul au luat din pâine şi din vin, dar nu s- au împărtăşit cu Hristos pe Care Îl reprezintă aceste elemente: Domnul Iisus Se comunică pe Sine numai credincioşilor adevăraţi. În sfârşit, noi primim acest sfânt Sacrament în adunarea poporului lui Dumnezeu, cu smerenie şi reverenţă, sărbătorind între noi o sfântă amintire a morţii lui Hristos, Mântuitorul nostru, într- un duh de recunoştinţă şi mulţumire, depunând mărturie despre credinţa noastră şi pentru religia creştină. De aceea, nimeni nu trebuie să participe la Masa Domnului fără o profundă cercetare de sine, ca nu cumva mâncând din pâine şi bând din vin s-o facă spre propria sa osândă. Pe scurt, prin participarea la Masa Domnului, noi suntem stăpâniţi de o dragoste tot mai aprinsă faţă de Dumnezeu şi de aproapele nostru. În sfârşit, noi respingem orice amestec omenesc şi ne pronunţăm împotriva oricărei inovaţii menite să adauge ceva la doctrina Mesei Domnului, considerând toate acestea o profanare; de asemenea, declarăm că trebuie să ne mulţumim cu rânduiala pe care ne-au transmis-o Hristos şi apostolii Săi şi să folosim acelaşi limbaj pe care l-au folosit ei.

    Apreciază

  3. Citeam chiar azi despre cum vedea Calvin Cina in cartea lui Horton, „Calvin on the Christian Life”. Asa cum spune Claudiu, Calvin nu era nici cu Luther nici cu Zwingli. Isus Hristos este prezent cu trupul si sangele Lui la Cina, dar nu pentru ca El ar veni la noi, ci pentru ca Duhul Sfant este cel care ne ridica la El, prin credinta. Asta este esenta. Calvin nu voia nici cum sa Il separe pe Isus, fie luand numai Dumnezeirea Lui fie luand numai Omenirea Lui, ori amestecandu-le.

    E important faptul ca Calvin era mai de acord cu Luther decat cu Zwingli.

    Apreciază

    1. Nu știu dacă era mai de acord cu Luther decât cu Zwingli. Poziția Zwingliană este prezentată fals uneori. Cei care o susțin nu cred că la cină pur și simplu se prezintă niște simboluri. Ar fi stupidă o astfel de practică. Deci, se crede că sunt simboluri dar în același timp se afirmă o „prezență specială a Domnului.” Întrebarea mea este aceasta: oare nu ne împărtășim cu trupul Domnului prin credință de fiecare dată când exercităm această credință? Ce este special la Cina Domnului dacă prin credință ne împărtășim totdeauna din El?

      Apreciază

      1. Prima întrebare: răspund(em) că nu. Care conduce la a doua: Isus a spus că acesta este trupul și sângele Meu, referindu-se la Cină. Pentru că este o eroare gravă să amestecăm în halul ăla naturale lui Hristos, nu putem să acceptăm transubstantierea. Dar nici nu trebuie să îi luăm din importanța și unicitatea pe care Isus i-o conferă cinei. Pentru unirea cu Hristos care se produce la Cină amândouă elemente sunt necesare, materia vizibilă (cu Biserica vizibilă) și credința, invizibilă. Necesitatea pâinii și a vinului este ce face Cina specială.

        Apreciază

      2. dar e clar că nu mi-ai răspuns la întrebare, nu?

        oare nu ne împărtășim cu trupul Domnului prin credință de fiecare dată când exercităm această credință îndreptată spre trupul şi sângele Domnului? Vrei să spui că doar la Cină ne împărtăşim spiritual din El?

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s