Teologia despre Duhul Sfânt din imnologia baptistă a anilor ’80

Ieri am fost la Chier (AR) şi în timp ce eram la amvon am observat o carte de cântări din anii 1986 (un an înainte de naşterea mea). Am răsfoit-o puţin şi am dat cu ochii la index peste cântările puse sub secţiunea lucrarea Duhului Sfânt (sau ceva de genul acesta).

Din aproape 800 de cântări (dacă greşesc doresc să fiu corectat) doar 6 sunt puse la această secţiune. Aş spune că nu este la întâmplare ci reflectă focalizarea denaturată asupra Persoanei Domnului Isus, așa cum deja au observat alți frați înaintea mea.

Următoarele imnuri vor fi analizate în câteva articole pentru a sumariza și schița teologia baptistă pneumatologică din anii respectivi. Cred că e necesar să ne uităm la „tradiția” noastră și să știm de unde venim fiindcă am impresia că unii se consideră ceea ce nu sunt.

1. Primul aspect pe care insist să-l observați este modul de adresare față de persoana Duhului Sfânt. Când rectorul nostru s-a rugat la o evanghelizare „Duhule Sfinte” mi s-au aprins toate beculețele și am făcut scurtcircuit spiritual deoarece nu mai auzisem așa ceva decât la „vecini”.

Modul de adresare regăsit în aceste cântări arată clar că acești oameni (cel puțin cei care au compus cântările cât și cei care le cântau) se adresau direct Duhului Sfânt. Recent am auzit o parte dintr-o discuție absolut aiuritoare și aberantă în care se milita aproape în stil hamas (doar verbal) împotriva adresării directe față de Persoana Duhului.

Este clar că expresiile sunt o adresare directă: „o nu mă lăsa”, „întărește-mi”, „dă-mi”, „nu-nceta”, „dă-ne”, „vino”, „să-l încununi”, „să crești”, „amintește-ne”, „spune-ne”, „să ne ferești” (c.403); „luminează-mi”, „alungă”, „prefă”, „spală-mi”, „umple-mă”, „vindecă-mi”, „locuiește”, „scoate”, „fii-mi Domn” (c.404), „du-ne”, „ne ridică-n”, „grăiește duhului meu”, „fii aproape”, „ajută-ne-n ispite”, „prietene”, „primește-l”,„ajută-mi” (c.405); „revarsă”, „dă să vie”, „vuiește”, „vino-n inimi”, „pogoară-Te” (c.406); „rouă din cer, vino”, „pătrunde-mi”, „revarsă”, „adapă”, „dai grăire”, „ești sprijin”, „dai voie”, „toate le faci nouă”, „în Tine mă-ncred”, „vei fi cu mine”, „Tu îmi faci scăpare”, „puterea Ta-mi dai” (c.407); „nu mă lăsa”, „făr de Tine”, „întărește-mi”, „dă-mi”, „nu-nceta” (c.408).

Concluzia simplă este aceasta – imnologia baptistă susține adresarea directă către Persoana Duhului Sfânt. Toate cântările conțin adresări directe față de Persoana Duhului Sfânt. Această adresare este în perfectă concordanță cu tradiția reformată (calvinist) în care biserica baptistă își are rădăcinile și este în perfectă armonie cu teologia Trinitariană.

Duhule Sfinte luminează-ne!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s