Teologia despre Duhul Sfânt din imnologia baptistă a anilor ’80 (partea 4)

Sunt două principii teologice pe care le-am subliniat din imnologia baptistă a anilor 80:

întâi, credincioșii s-au adresat în mod direct Duhului Sfânt

doicredincioșii au continuat să-L cheme pe Duhul Sfânt

trei, credincioșii credeau și cereau ca Duhul Sfânt să le vorbească în mod direct.

Al patrulea principiu pe care vreau să-l evidențiez astăzi este că pe seama Duhului Sfânt se puneau majoritatea responsabilităților credincioșilor. Cu alte cuvinte, chiar dacă o mare parte din baptiști au fost arminieni au fost cel puțin inconsecvenți cu teologia lor și au cântat ce trebuie (o formă corectă de calvinism biblic). Observați că tot ceea ce se cere prin aceste cântări – rugăciuni sunt lucruri pe care Dumnezeu le cere de la noi.

Un arminian confuz ar întreba: domnule, de ce să ceri de la Dumnezeu ceea ce El ți-a cerut ție să faci? Totuși noi știm din Sfânta Scriptură că Dumnezeu este Acela care lucrează totul și în toți, lucrează în noi și voința și înfăptuirea, lucrează în noi orice dorință de bunătate și orice lucrare a credinței. Baptiștii anilor 80 cântau cum trebuie.

Mai mult, în aceste cântări se subliniază o mare varietate din lucrările Duhului Sfânt. În ultima vreme am văzut un deserviciu major făcut Scripturii și Duhului Sfânt prin neglijarea multor lucrări pe care Acesta le face dar care sunt puse în umbră de obsesia unora pentru darurilor miraculoase și a altora extrem de spirituali pentru „roada Duhului”.

  • „Cu lumini de străluciri, inimile Tu inspiri”; „Dă-ne cinste, minte, sfatul bun”; „Dezbrăcat de orice ură, sufletul să-l încununi”; „amintește-ne întruna că suntem ai Săi copii”; „Spune-ne că-n totdeauna, chinul nostru ai să-l știi”; (c.403)
  • „Luminează-mi inima”; „Alungă-a nopții umbră, Noaptea în zi o prefă”; „Spală-mi pata inimii”; „Umple-mă de bucurie; Îndepartă-mi întristarea, Vindecă-mi inima mea”; „Locuiește în mine, Ce-i rău în mine scoate; Fii-mi Domn peste toate”; (c.404)
  • „Du-ne cu mâna-Ți sfântă, prin vifor și furtună; Din dureri ne ridică-n osteneli ne ajută”; „Grăiește Duhului meu: În odihnă te duc Eu”; „Ajută-ne-n ispite”; „Prin Tine m-oi întări”; „numele nost în cer sus, Primește-l să fie scris”; „Ajută-mi moartea a trece”; (c.405); „Vino-n inimi păcătoase”; (c.406)
  • „Revarsă ai Tăi stropșori, că suntem osteniți”; „inimile adapă, Așa vom înflori”; „Celui mut dai grăire, La cel slab ești sprijin, Celui lânced dai voie, La suflet trist-senin, Celui neștiu minte, orbului – lumină, la bolnav – sănătate, Toate le faci nouă”; „vei fi cu mine”; „De-a vrăjmașului mână Tu-mi faci scăpare”; „Puterea Ta-mi dai s-o văd, Care mă va ținea”; (c.407)
  • „Fă-ți locaș în inimă”; „Locuiește și-n mine”; „O nu mă lăsa singur”; „Făr de Tine rătăcesc, Calea bună n-o găsesc”; „Credința întărește-mi”; „O dă-mi a Ta putere”; „Nu-nceta a mă sprijini”; (c.408)

Subliniez câteva lucrări ale Duhului care, într-un fel sau altul, au stârnit controverse de-a lungul timpului și totuși sunt afirmate de către baptiști în imnologia anilor 80:

1. Păstrarea sfinților în har. Cântarea nu spune așa cum tot completează predicile mele câte un prezbiter foarte evlavios: „dar și noi trebuie să facem partea noastră”. Cântarea 407 spune „Puterea Ta-mi dai s-o văd, Care mă va ținea”. Deci credinciosul este „păstrat în har” de către Duhul Sfânt care îi dă „puterea”. El nu se păstrează pe sine ci este păstrat de către Duhul Sfânt.

2. Responsabilitățile. Cântarea 407 afirmă „toate le faci nouă”  referindu-se la versurile de mai înainte care afirmă că Duhul Sânt dă sprijin, voință, seninătate, minte, lumină, sănătate, scăpare de vrăjmaș”. Aici tot succesul vieții de credință este pus pe seama lucrării Duhului Sfânt.

3. Biruința în ispite, față de diavol și în sfințire. Toate acetea sunt rezultatul lucrării Duhului Sfânt așa cum se afirmă: (a) El ne scapă de diavol: „De-a vrăjmașului mână Tu-mi faci scăpare”; (c.407); și „fii aproape … cel rău să nu ne-nvingă” (c.405) (b) El ne ajută în ispite: „Ajută-ne-n ispite” și imediat: „prin Tine m-oi întări” (c.405); (c) El ne curățește de păcat: „Spală-mi pata inimii” și „Ce-i rău în mine scoate”; (c.404) (d) Tot El ne ferește de păcat: „de păcat să ne ferești”; (c.403).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s