Teologia despre Duhul Sfânt din imnologia baptistă a anilor ’70 (partea 5)

Am găsit o carte „Cântările Evangheliei” pe note din anul 1978 compilată de Ieremia Hodoroabă. Voi sublinia aceleași principii pe care le-am subliniat și în articolele precedente. Efectul de pendul pe care a mers teologia baptistă (predicată) vine în contradicție directă cu ceea ce au cântat baptiștii în anii ’70.

14

1. Primul principiu pe care îl observ este acesta: baptiștii au cântat în anii 70 adresându-se direct Duhului Sfânt.

a. Cântarea 120 este compusă de N. Moldoveanu și pusă pe note de Traian Dorz. Ambii au fost, așadar, de acord cu acest principiu după cum se vede clar în versuri: „O Duhule Sfinte, condu-ne”; „Condu-ne”; „Ne scapă”; „Ne umple de-al cerului drag”.

b. Cântarea 122 a lui E.L. Budry se adresează direct Duhului Sfânt: „ia-ne-acum în stăpânire, Duh de dragoste, Duh Sfânt”; „Duh Sfânt de făgăduință ne arată năzuința”; „Pregătește-ne în slujba Domnului”; „Duh de viață și slavă, zi de zi să ne conduci”; „Dă-ne al Tău simțământ”; „îmbracă-ne cu a Ta putere, ne botează cu foc”.

c. Cântarea lui M.M. Wels (123) care este 405 în cântările Evangheliei din anul 1986 (și care are anumite schimbări în versuri spre deosebire de cea din 1978) prezintă iarăși adresări directe Duhului Sfânt: „Îndurat sfătuitor, Duhul Sfânt Mângâietor, ne condu cu mânta Ta”; „Doamne, Tu aproape fii”; „nu lăsa să fim învinși”; „Din necaz să ne ridici”; „Să-I ajuți pe osteniți”; „Doamne mă vei întări”; „Mă ajută să trec sus”;

2. Observați al doilea principiu: baptiștii anilor 70 chemau (sau cereau) pe Duhul Sfânt ulterior primirii Sale.

a. Cântarea 120 (compusă de N. Moldoveanu) arată acest aspect: „O vino al vieții izvor, Ne umple de-al cerului dor”.

b. Cântarea 121 compusă de M. Teschner (1615) arată o cerere similară: „Când Duhul Sfânt revarsă, putere, har și foc”.

c. Cântarea 122 pusă pe versuri de E.L. Budry spune la refren: „La noi, cobori, Duh Sfânt”.

d. Cântarea 128 scrisă de J.H. Lutzel (407 în „Cântările Evangheliei” fără note din 1987) adresează Duhului Sfânt aceeași chemare: „O rouă din cer, vino

e. Cântarea 129: „Dă-mi Duhul Tău o Doamne, acum când mă rog plecat; Trimite-mi Mângâietorul, să fiu de El îndreptat

3. Baptiștii nu s-au ferit în a cânta despre un botez/umplere ulterior a Duhului Sfânt. Aici aș aminti ce spunea Peter Masters despre umplerea Duhului: „Această umplere a Duhului este o revărsare de putere repetabilă la infinit asupra credincioşilor”.

Cântarea lui E.L. Budry transmite o eroare teologică – cel puțin potrivit teologie baptiste predicate deoarece cere botezul cu putere și foc: „îmbracă-ne cu a Ta putere, ne botează cu foc”. Sunt însă baptiști care cred că această experiență este umplerea cu Duhul Sfânt (Fapte 1:8) și de aceea este „repetabilă la infinit” și este consecvent cu teologia baptistă să facem astfel de rugăciuni. Cu siguranță cântarea nu transmite eroarea potrivit căreia credincioșii nu au Duhul Sfânt deoarece în al doilea vers spune „Duh Sfânt de făgăduință, care ne-ai pecetluit” – pecetluirea fiind la timpul trecut.

4. Biruința în mijlocul pericolelor (ispite, curse și păcate) este pusă pe seama activității Duhului Sfânt nu a voinței umane așa cum proclamă astăzi goarnele sparte ale unor predicatori îmbibați de semi-pelagianism. Se tot fluieră că baptiștii au fost arminieni. Or fi fost dar s-au contrazis cu rugăciunile și imnurile.

a. Cântarea 121 compusă de M. Teschner: „Când Duhul Sfânt lucrează în sufletul cuiva … Nu va cădea în cale, pe drumul cel mai greu.”

b. Cântarea 122 pusă pe note de E.L. Budry: „Duh de viață și de slavă, zi de zi să ne conduci; Dintr-o biruință-n alta, Până-n casa cea de veci”.

c. Cântarea 123 de M.M. Wels: „Doamne Tu aproape fii, când cel rău ne-a ispiti; De necaz și frică prinși, Nu lăsa să fim învinși” și „Din necaz să ne ridici, Să-I ajuți pe osteniți” sau „Orice asupra-mi ar veni, Doamne mă vei întări”.

d. Cântarea 128 de J.H. Lutzel: „Mă-ncred numai în Tine, că-mi vei fi ajutor; De a satanei mână, Să-mi fii apărător” și „Căzut când sunt aproape, în lumea aceasta rea; Puterea Ta doresc, căci ea mă va ținea”.

e. Cântarea 130 de J.H. Tobler: „Al Tău Duh mângâietor, să mă conducă pe mine, ca să nu mă las de Tine, Și să-Ți fiu ascultător, întru toate ce-s dator, treaz, umil și slujitor”.

2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s