Separarea biblică de stricații ipocriți – 1 Corinteni 5.9-13

Scopul apostolului în acest pasaj este să prezinte învățătura separării de stricații ipocriți – adică cei care fac parte din biserica vizibilă fiind membri într-o adunare locală dar care trăiesc ca oamenii stricați. În text găsim două aspecte ale aceste separări: identificarea şi pedepsirea lor.

Fără doar şi poate există o confuzie majoră în bisericile evanghelice legată de modelul disciplinar care trebuie aplicat în părtășia adunărilor iar acest fapt se poate datora și necunoștinței în ce privește Cuvântul lui Dumnezeu care este destul de clar în această privință. Modelul prezentat de Duhul Sfânt prin apostolul Pavel nu este dur ci este radical. Apostolul Pavel rezolvă problema de la rădăcină și nu oferă tratamente superficiale pentru răni grave.

În general oamenii aduc argumente sentimentale împotriva acestui tip de disciplinare de genul: dar nu e bine să afle lumea ca să se strice mărturia bisericii la care eu răspund că este bine să afle lumea că biserica disciplinează pe cei care se numesc credincioși dar sunt ipocriți; alții spun că nu e bine să afle biserica sau familia însă eu spun că este foarte bine să afle deoarece numai așa poate exista o restaurare a părtășiei – numai în adevăr.

Identificarea stricaților. Apostolul Pavel îi identifică întâi pe oamenii pe care îi considerată „ipocriți stricați” deoarece dacă nu-i cunoaștem nu ne putem separa de ei. Apostolul îi prezintă întâi prin negație iar mai apoi într-un mod afirmativ.

1. Prezentare negativă. În prezentarea negativă apostolul Pavel arată la ce comunitate nu se referă și care este caracterul oamenilor din această comunitate le care nu face referire.

(i) Comunitatea lor. Pavel spune „n-am înțeles cu curvarii lumii acesteia”. Cu alte cuvinte, comunitatea celor la care Pavel nu făcea referire este „lumea aceasta”. Apostolul nu vorbește aici despre separarea de lume. Nu este treaba bisericii să facă ordine în lume și să-i judece deoarece aceștia vor fi judecați de Dumnezeu.

(ii) Caracterul lor. Pavel enumeră câteva caracteristici ale oamenilor din lume: „curvarii, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli”. Așadar, apostolul nu îi are în vederea pe oamenii stricați ai lumii.

(iii) Conexia lor. Motivul pentru care separarea despre care Pavel vorbește nu îi are în vedere pe cei din lume este „fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume.” Este imposibil să nu avem „nici o legătură” cu acești oameni. Acest lucru ar însemna ieșirea din lume și ar fi contrar învățăturii Scripturii.

2. Prezentarea afirmativă. În această prezentare afirmativă a celor de care credincioșii trebuia să se separe apostolul menționează din nou comunitatea cât și caracterul lor dar și conexia cu acești oameni.

(i) Comunitatea lor. Acești oameni „își zic „frate””, sunt „dinăuntru” și „din mijlocul vostru” – cu alte cuvinte ei fac parte din comunitatea celor credincioși. Pe ei îi are în vedere apostolul când vorbește despre separare. Acest om este unul care are pretenții mari dar o trăire similară cu cea a necredincioșilor – chiar cei mai răi dintre ei.

(ii) Caracterul lor. Pavel enumeră câteva caracteristici a unor astfel de oameni. Unul de acesta poate fi „curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ”. De acest tip de oameni apostolul cere separare. Pavel nu se referă în acest text doar la curvari ci la cei care se încadrează într-unul din aceste păcate enumerate. Este crucial de remarcat că unele păcate tolerate astăzi și privite ca nesemnificative sunt atacate foarte dur de apostolul Pavel și puse în aceeași categorie cu curvia și închinarea la idoli. Defăimarea, beția și lăcomia de avere se găsesc în aceea categorie cu curvia și idolatria.

Pedepsirea stricaților. Sunt trei acțiuni fundamentale pe care credincioșii trebuie să le exercite față de stricații din interiorul comunității. Toate trei completează reacția unui credincios față de un așa-zis „frate” ce trăiește ca nelegiuiții lumii acesteia. Cei care doresc să se conformeze cuvântului lui Dumnezeu nu pot să aleagă din aceste trei acțiuni pe care să o îndeplinească ci trebuie să le practice pe toate trei în mod egal deoarece fără una dintre ele separarea nu este completă și nici biblică.

(i) Separare. Porunca apostolului este cât se oate de clară: „cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi.” Cu ei nu trebuie să avem părtășie sau unire frățească deoarece ei își spun „frate” dar cu faptele tăgăduiesc frățietatea. Există o reacție sensibilă față de aceștia prin separarea de contextele familiale și frățești. Fără această atitudine celelalte acțiuni fac separarea să fie incompletă și ineficientă.

(ii) Judecare. Pavel prezintă această responsabilitate făcând referire întâi la necredincioși și apoi la credincioși. Pentru început el întreabă retoric „ce am eu să judec pe cei de afară?” subliniind faptul că nu este treaba noastră să facem acest lucru iar apoi arată responsabilitatea credincioșilor față de stricații din interiorul comunității creștine iarăși în mod retoric: „Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru?” răspunsul fiind „da”. Pavel vede ca o „datorie” judecarea celor „dinăuntru”. Deși se pune mult la îndoială necesitatea și valoarea disciplinei ea este o datorie a credincioșilor.

Lămurind totuși situația celor „de afară” sau a celor din „lume” apostolul afirmă că pe aceștia „îi judecă Dumnezeu”. Responsabilitatea noastră este să nu lăsăm ca un credincios care trăiește în păcat să ajungă la judecata lui Dumnezeu ci să fie judecat în interiorul comunității de către cei credincioși.

(iii) Excludere. A treia atitudine față de cei stricați este excluderea lor din interiorul comunității. Porunca este aceasta: „Daţi afară, dar, din mijlocul vostru pe răul acela.” Expresia „mijlocul vostru” indică faptul că Pavel vorbește despre comunitatea celor credincioși, despre biserica locală, despre adunare. În cazul acestui tip de oameni apostolul nu recomandă mustrarea (de oricei formă ar fi ea) ci excluderea rapidă din mijlocul părtășiei.

Andrei Croitoru, 30 august 2014

Anunțuri

16 gânduri despre “Separarea biblică de stricații ipocriți – 1 Corinteni 5.9-13

  1. repet aici…
    ce se intampla cu acestia cazuti asa de jos?
    nu mai incerci sa ii ricici, vestindu-le pocainta???

    Nu contest excluderea… dar nu mai exista sansa de restaurare dupa o eventuala pocainta post-excludere? (atunci se poate pune si problema pierderii mantuirii, daca nu mai exista sansa restaurarii!!)

    Ce le spui celor cazuti si chiar exclusi? ii ignori pana la moartea fizica???

    Apreciază

      1. pai asta in seamna ca departarea data de excludere sau care duce la excluddere este limitat de harul restaurarii.. (mai exista sansa unor apropieri…ptr incurajare si ridicare.. chiar daca nu ai parasia perfecta cu el, poti avea partasie in consilierea lui..:)
        deci si departraea asta poate avea o limita..:)

        Apreciază

      2. Așa cum am spus la celălalt articol – depărtarea prin excludere nu este limitată de harul restaurării. Depărtarea și excluderea este un HAR deorace îi arăți omului că are o problemă și îl pui în situația în care e nevoit să ia decizii pentru viața lui. Tu faci diferență între „depărtarea dată de excludere” și „harul restaurării” în timp ce eu cred că acestea două sunt unul și același lucru. Și faci acest lucru deoarece inserezi în text concepte personale care nu se regăsesc acolo. Excluderea este harul restaurării. Restuararea începe prin separare și excludere.

        Acum ești și mai clar în adaosurile pe care le pui în Scriptură. Acolo textul nu vorbește despre încurajare, ridicare, apropiere, părtășie, consiliere. Unde sunt acestea în text?

        Apreciază

    1. textul nu vb de pocainta, restaurare, incurajare, etc?
      de asta ai toata cartea si toata Biblia!
      sa fim seriosi!
      oare tu chiar predici exact cuvantul citit? sau mai vii si cu completari..cu alte texte…
      sa fim seriosi!
      asta nu suport eu!
      sa ne jucam cu cuvintele, cu termenii, cu situatiile…cum vrem noi

      Apreciază

      1. aştept un text care să arate o altă metodă dacât cea prezentată în acest text. Deci, un text care atinge categoria asta de oameni și oferă rezolvarea pe care tu o spui. Aștept.

        Apreciază

  2. eu nu contest DISCIPLINAREA si EXCLUDEREA…
    dar Scriptura imi mai spune si ca „cel cazut trebuie ridicat, imbarbatat, incurajat…” si nu spune exact in ce cazuri..deci IN TOATE cazurile de cadere….
    oare nu smulgem unele texte si le lasam independente de contextul mai larg al cartii?

    Apreciază

      1. dar textul acela nu se opreste oricum unde zici tu..el continua…:)
        spiritul lui razbate din intreaga Scriptura, in acord cu intreaga Scriptura..
        altfel..ai cazut, bon voyage!

        Apreciază

  3. Toate bune si frumoase..dar ce facem cu urmatorul caz???

    Efeseni Capitolul 5:1-5

    “Urmați, dar, pilda lui Dumnezeu ca niște copii preaiubiți. Trăiți în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi “ca un prinos și ca o jertfă de bun miros” lui Dumnezeu. Curvia sau orice alt fel de necurăție, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, așa cum se cuvine unor sfinți. Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste care sunt necuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulțumire. Căci știți bine că nici un curvar, nici un stricat, nici un lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moștenire în Împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu.”

    A se observa faptul că în aceste versete, păcatul “lăcomiei de avere” este pus la același nivel cu “păcatul curviei“. Fiecare dintre noi, credem că păcatul curviei este foarte grav (din când în când este pedepsit chiar și de biserică), dar păcatul lăcomiei parcă este inexistent, nimeni nu a fost pedepsit vreodată pentru acest păcat (din câte cunosc eu) și nici nu se predică prea des despre el. Cu toate astea, eu cred că este cu mult mai prezent în bisericile noastre, decât păcatul curviei, care din când în când mai este și pedepsit și face ravagii mari începând chiar cu cei mai sus puși.

    Daca e asa, cazul asta nu poate fi dat si el pe mana Satanei?:)
    si nici el nu poate avea remediu, deoarece textul nu spune?:)))

    Apreciază

    1. Cu ce invalidează acest text metoda prezentă în 1 Cor 5? Dacă e lăcomia mult mai prezentă în biserici și nu oamenii vinovați nu sunt disciplinați cu ce schimbă această realitate porunca textului biblic?

      Ce caz să fie dat pe mâna Satanei? Textul spune „să nu fie pomenite între voi” și că aceștia „nu au parte de moștenire în Împărăția lui Hristos”. Aceste lucruri nu trebuie pomenite între noi iar dacă unul se pomenește între noi este pentru scurt timp deoarece este exclus.

      Se pare că ai o versiune personalizată a Scripturii și că te simți inconfortabil cu textul biblic.

      Apreciază

      1. mda…
        se pare ca tu mereu vb exact in limitele pasajului..
        de fapt, te-am si prins de cateva ori ca ieseai din ele..dar ce? conteaza? lasa sa fiu eu cu Scriptura personalizata…. ca tu nu ai fi… iti spun eu ca esti.. si sunt f sigur de asta..crede-ma! punct!

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s