μετάνοια – pocăința

  1. De când este pocăinţa?

(a) Ioan – Matei 3:1 „În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustiul Iudeii. El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.”

(b) Isus – Matei 4:17 „De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.”

(c) Ucenicii –  Marcu 6:12 „Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa.”

(d) Petru la RusaliiFaptele 2:38 „„Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.”

(e) Pavel în descrierea lucrării Lui – Faptele 26:20 „Ci am propovăduit …  să se pocăiască  și să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.”

  1. De ce trebuie să ne pocăim?

a. Păcatele noastre: Luca 13:2 „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au păţit astfel?”

b. Porunca lui Dumnezeu: Faptele 17:30 „Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;”

c. Prioritatea în creştinism: Evrei 6:1 „De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos şi să mergem spre cele desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte şi a credinţei în Dumnezeu”

d. Pierderea privilegiului: Evrei 12:17 „Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit; pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.”

2. Cine trebuie să se pocăiască?

(a) Cei păcătoşi: Luca 5:32 „N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”

(b) Evreii: Faptele 2:38 „„Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat …”

(c) Neamurile – Faptele 11:18  „Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa

(d) Toţi oamenii: Faptele 17:30 „Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor”

(e) Biserica: Apocalipsa 2:5 „Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi.”

3. Când trebuie să ne pocăim? Faptele 17:30 „Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum

4. Cum ştim că Dumnezeu vrea să ne pocăim?

a. Prin bunătatea Lui: Romani 2:4 „Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?”

b. Prin răbdarea Lui: 2 Petru 3:9 „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.”

c. Prin pedepsele Lui: Apocalipsa 3:19 „Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te!”

5. De unde vine pocăinţa? Faptele 5:31 „Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.”

6. Cum trebuie să ne pocăim?

(1) Înţelegerea clară a păcătoşeniei personale: Luca 5:32 „N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”

(2) Conștientizarea specifică a păcatelor : Apocalipsa 2:5 „Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te „

(3) Întristare profundă pentru toate păcatele: 2 Corinteni 7:10 „În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire.”

(4) Întoarcerea la El prin rugăciune: Faptele 8:22 „Pocăieşte-te, dar, de această răutate a ta şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă;”

(5) Căutarea iertării lui Dumnezeu: Faptele 8:22 „Pocăieşte-te … și roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta”

(6) Întoarcere definitivă şi deplină către Dumnezeu: Faptele 3:19 „Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu”

(7) Închinare exclusivă către Dumnezeu: Apocalipsa 16:9 „Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare şi au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.”

(8) Înnoirea totală a sentimentelor: 2 Corinteni 7:11 „Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră, după voia lui Dumnezeu, ce frământare a trezit în voi! Şi ce cuvinte de dezvinovăţire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate, voi aţi arătat că sunteţi curaţi în privinţa aceasta.”

(9) Înnoirea deplină a faptelor: Apocalipsa 2:5 „Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. „

(10) Întoarcere de la păcat: Apocalipsa 9:21 „Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor.”

(11) Înflăcărare în decizie: Apocalipsa 3:19 Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te!”

(12) Înaintare în pocăință: Apocalipsa 3:3 „Adu-ţi aminte, dar, cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te!”

(13) Încredere în Dumnezeu: Faptele 20:21 „şi să vestesc iudeilor şi grecilor pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos.”

7 . Unde trebuie să ne pocăim? Faptele 20:21 „şi să vestesc iudeilor şi grecilor pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos.”

8. Cum reacţionează Dumnezeu la pocăinţa noastră? Luca 15:7 „Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă.”

9. Care sunt beneficiile pocăinţei?

a. Iertarea păcatelor: Faptele 3:19 „Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare”

b. Darul Duhului Sfânt: Faptele 2:38 „„Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.”

c. Viaţă: Faptele 11:18 „Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.””

d. Mântuire: 2 Corinteni 7:10 „În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire”

e. „Vremuri de înviorare”: Faptele 3:19 „Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare”

 10. Cât ţine pocăinţa? 2 Corinteni 7:10 ” întristarea după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă … de care cineva nu se căieşte niciodată;.”

11. Care sunt urmările pocăinței?

a. Mărturisirea publică în apa botezului: Faptele 2:38 „„Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.”

b. Mărturisirea practică prin fapte: Faptele 26:20 „Ci am propovăduit … să se pocăiască și să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.”

12. Ce se întâmplă dacă nu ne pocăim?

a. Hristos ne mustră: Matei 11:20 „Atunci Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră.”

b. Hristos ne ia sfeșnicul: Apocalipsa 2:5 „Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.”

c. Dumnezeu se războieşte cu noi: Apocalipsa 2:16 „Pocăieşte-te, dar. Altfel, voi veni la tine curând şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.””

d. Dumnezeu ne trimite necazuri mari, boli şi moarte: Apocalipsa 2:22 ” Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor. Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate bisericile vor cunoaşte că „Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima”; şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.”

e. Vom fi judecaţi de Dumnezeu: Faptele 17:31 „pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate”

f. Vom fi judecaţi de alţii : Matei 12:41 „Bărbaţii din Ninive se vor scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.”

g. Vom fi condamnaţi: Luca 13:2 „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au păţit astfel? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”

13. De ce nu se pocăiesc oamenii?

a. Au speranţe false: Luca 3:8 „Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: „Avem pe Avraam ca tată!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.”

b. Nu cunosc adevărul: 2 Timotei 2:25 „să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului;”

c. Sunt prinşi în cursa diavolului: 2 Timotei 2:26 „şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.”

d. Nu vor: Apocalipsa 2:21 „I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei!”

14. Cum vine pocăința?

a. Nu vine prin minuni: Luca 16:30 „„Nu, părinte Avraame”, a zis el, „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.”Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.””

b. Vine prin mărturia Cuvântului: Luca 16:31 Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.””

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s