Dumnezeu a dat tot … noi am luat o parte

Cesaționiștii cât și carismaticii greșesc când se folosesc de texte ca și 2 Petru 1:3 („Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,”) pentru a argumenta că nu mai este nevoie de vreo nouă experiență dacă ești convertit deja, sau că poți avea oricând orice experiență deoarece Dumnezeu ne-a dat totul deja.

În ambele cazuri avem de-a face cu extrema escatologiei realizate și, deși carismaticii exagerează de obicei în această privință, cesaționiștii o fac cu brio când vine vorba despre lucrarea Duhului Sfânt. Dacă vorbim despre sfințire ei sunt de acord că ea are loc progresiv și că, deși ni s-a „dăruit tot” … totuși nu beneficiem de tot. Incosecvența lor e evidentă.

Pentru a lămuri problema voi schița câteva principii teologice

Întâi, este evidentă diferența dintre a „dărui” și a „primi”. Dăruirea este făcută de Dumnezeu pe când primirea este responsabilitatea omului. Dăruirea nu implică în mod necesar primirea. Faptul că cineva îmi dă ceva nu înseamnă în mod automat că eu am și primit. Deși sunt de acord că Dumnezeu a dat tot nu înseamnă că toți creștinii de pretutindeni și-au însușit tot.

Doi, este clar că în Domnul Isus Hristos ni s-a dat totul. Și e clar că în El există un „depozit” inepuizabil cu tot ceea ce avem nevoie „în ce privește viața și evlavia” însă este o diferență între a avea „totul în Hristos” și a avea „totul în mine”. Pot avea totul în Hristos, și am!, și totuși să nu-mi fi însușit tot ceea ce mi-a fost oferit din El, prin El și în El.

Trei, este evident, în privința tuturor binecuvântărilor cerești, că nu le deținem acum în mod absolut. Luați orice exemplu doriți, la alegere. Situația stă în același fel în ce privește experimentarea Duhului Sfânt. El este dat în întregime însă noi nu beneficiem în întregime de toată lucrarea Lui în mod absolut și deplin.

Patru, potențial vorbind noi avem acum și aici „totul” adică, dacă Dumnezeu ar dori, am putea beneficia de toată lucrarea Lui devenind în acest fel desăvârșiți. Însă ceea ce este al nostru în mod „potențial” (ceea ce am putea avea) nu este același lucru cu ceea ce este al nostru în mod „real” (ceea ce avem acum).

Cinci, cu siguranță noi, într-un sens, avem „tot” însă nu avem tot în sensul că avem totul din tot. Adică putem beneficia de toate lucrările Duhului Sfânt dar nu într-o măsură absolută, desăvârșită, completă și perfectă. Putem fi atinși de El în toate domeniile în care El lucrează însă fără să fim desăvârșiți în toate acele domenii. Deci avem tot dar nu totul din tot.

Șase, în legătură cu penultima idee trebuie să înțelegem tensiunea biblică dintre acum – aici, atunci – acolo. Acum și aici avem început totul în noi însă doar atunci și acolo se va finaliza ceea ce avem acum început. Este în prezent un „deja” însă ne confruntăm și cu un „nu încă.” Faptul că în Hristos avem promisă o viață fără boală cu trupuri noi de slavă nu înseamnă că suntem deja glorificați. Chiar nu suntem.

Așadar, Duhul Sfânt a fost dat dar aceasta nu spune nimic despre tine ci despre Duhul Sfânt. Ucenicii au experimentat plinătatea la Cincizecime, dar întrebarea nu este dacă acest lucru este un fapt real ci dacă tu ai experimentat această plinătate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s