Vorbirea în limbi la Cincizecime

Cred că e un exercițiu necesar să încercați să lucrați cu presupozițiile celor cu care nu sunteți de acord și să le duceți premisele cu care lucrează la concluzii logice. Acest lucru este neapărat necesar între carismatici și penticostali pentru că, foarte mulți dintre ei, dacă și-ar duce premisele în direcția lor logică, prăpastia dintre curentele teologice diferențiate pe aspecte pneumatologice, s-ar îngusta.

Să presupunem în acest articol că avem de-a face cu cineva care crede că vorbirea în limbi de la Cincizecime este (citez un limbaj care nu îmi place) „valabilă și astăzi”. Care sunt rezultatele logice unei astfel de poziții? Pentru ca acest demers să fie corect trebuie să privim la cazul vorbirii în alte limbi de la Cincizecime.

Textul din Fapte 2 poate fi împărțit în trei mari secțiuni. Cele trei secțiuni prezintă experiența botezului cu Duhul Sfânt din trei perspective: [1] perspectiva autorului (v.1-4); [2] perspectiva audienței (v.5-13); [3] perspectiva apostolului (v.14-21).

Perspectiva autorului poate fi prezentată și sumarizată prin două tipuri de manifestări: efecte negociabile și elemente indispensabile. Împărțirea se mai poate face și între efecte interioare și efecte exterioare. Isaac Ambrose, un teolog puritan de seamă, observa că experiența botezului începe în interior și apoi se revarsă spre exterior. Întotdeauna aceasta este ordinea și întotdeauna există această legătură indisolubilă. Manifestarea interioară a botezului este prezentă în orice caz de botez cu Duhul Sfânt în timp ce manifestarea exterioară este specifică fiecărui caz, după cum Dumnezeu credea de cuviință, pentru a transmite un anumit mesaj nonverbal prin acele manifestări exterioare necesare fiecărui caz aparte.

Untitled

I. Elemente negociabile în botezul cu Duhul Sfânt. Toate aceste elemente sunt negociabile – adică, așa cum am amintit, ele pot să se regăsească și în alte cazuri de botez cu Duhul Sfânt dar nu sunt deloc legate de natura sau esența acestei experiențe, așa cum dovedește, din belșug, atât rațiunea și experiența cât și Sfânta Scriptură.

De ce sunt aceste elemente negociabile? Printre motivele pentru care aceste elemente sunt „negociabile” amintesc: întâi, dacă este să selectăm din aceste semne facem o nedreptate textului deoarece nu avem dreptul să punem un semn deasupra celuilalt. Dacă vorbirea este normă este arbitrar să spui că celelalte elemente nu sunt egal normative: vântul, sunetul; doi, Domnul Isus Hristos în definirea botezului cu Duhul Sfânt nicăieri nu amintește de aceste semne exterioare. În pasajul în care El poruncește să se aștepte acest botez și apoi promite că el va fi dăruit – nu se menționează deloc aceste semne exterioare; trei, nicăieri în Scriptură nu se poruncește și nici nu se promite că oamenii vor avea parte, în botezul cu Duhul Sfânt, de aceste manifestări exterioare însoțitoare; patru, este o eroare hermeneutică gravă să se stabilească doctrine și practici pe baza unor pasaje descriptive; cinci, în celelalte experiențe de botez cu Duhul Sfânt aceste semne nu se regăsesc, excepție făcând semnul vorbirii în alte limbi care mai apare de două ori; șase, în alte experiențe de umplere cu Duhul Sfânt apar alte semne (în Fapte 4 se cutremură locul, ucenicii lui Ioan proorocesc, Saul își recapătă vederea); șapte, în descrierea experienței botezului cu Duhul Sfânt (2.16-21) cât și în promisiunea pe care Petru o reiterează în predica lui (2.38-38) nu există nici o mențiune făcută cu privire la aceste semne exterioare; opt, fiecare semn care a apărut într-un context sau altul a avut de-a face, în fiecare caz, cu un scop pe care Dumnezeu l-a avut în acel context specific; nouă, semnul vorbirii în alte limbi este un efect exterior al botezului cu Duhul. Mai mult, conținutul -„lucrurile minunate” – face vorbirea aceasta spirituală și nu simpla vorbire în limbi.

1. Patru semne din context. Sunt patru aspecte care definesc contextul primei coborâri a Duhului Sfânt: (a) locul botezului – o anume casă din Ierusalim; (b) momentul botezului – sărbătoarea Cincizecimii; (c) subiecții botezului – evrei cu precădere, ucenici ai lui Hristos; și (d) comunitatea celor botezați – cei 120 care așteptau promisiunea Tatălui.

Este o concluzie de bun simț a spune că nu este necesar să fii în ziua Cincizecimii, să fii la Ierusalim, să fii evreu și să fii împreună cu credincioșii pentru a experimenta botezul cu Duhul Sfânt. Aceste aspecte sunt pur și simplu circumstanțiale și nu au de-a face deloc cu posibilitatea experimentării botezului cu Duhul Sfânt.

Este la fel de normal să concluzionăm că Duhul este suveran peste momentul botezului, peste subiecții celor botezați, peste locul unde va fi cineva botezat. Cu alte cuvinte, Duhul botează când vrea, pe cine vrea și unde vrea El. Nu se poate stabili un tipar cel puțin datorită faptului că Domnul Isus, atunci când definește experiența botezului cu Duhul Sfânt, nu lasă un tipar în aceste privințe.

2. Patru semne din efectele exterioare însoțitoare. În acest punct vom identifica întâi de toate care sunt semnele exterioare însoțitoare ale botezului cu Duhul Sfânt care nu sunt legate indisolubil de esența/natura acestei experiențe – deci ele pot lipsi (și în marea majoritate a cazurilor lipsesc).

Totuși, dacă înțelegem principiile inerente acestor semne exterioare trebuie să afirmăm că ele sunt indispensabile/obligatorii oricărei experimentări adevărate a acestui botez. Cu alte cuvinte, spre exemplu – deși semnul „sunetului ca un vâjâit” nu este indispnesabil, totuși principiul suveranității Duhului din acest semn este indispensabil.

i. Întâi de toate este semnul sunetului ca vâjâitul unui vânt puternic. Este clar că acolo nu a fost, la propriu, un vâjâit ci doar un sunet ca sunetul unui vâjâit puternic. Comparația aceasta arată spre natura Duhului Sfânt care acționează în mod independent, suveran și irezistibil. De aceea Duhul a venit „deodată”. El nu poate fi controlat, manipulat sau direcționat de către oameni.

ii. Acest sunet a venit „din cer”. Textul nu spune că Duhul Sfânt a venit din cer ca și cum Duhul nu mai fusese înainte pe pământ ci că acel sunet își avea originea în cer. Totuși, acest sunet nu este indispensabil botezului cu Duhul Sfânt.

iii. Apoi, este semnul limbilor ca de foc. În realitate nu au existat limbi de foc deasupra capetelor ucenicilor ci niște limbi care arătau ca Focul în Sfânta Scriptură are semnificația de prezență a lui Dumnezeu. Acesta poate fi simbolul din acest loc. Totuși, faptul că focul apare în formă de limbi e mai bine de interpretat cu sensul de vorbire eficace, puternică, străpungătoare. Dumnezeu arată că botează limbile ucenicilor pentru a propovădui Evanghelia cu putere. Aceeași semnificație o transmite Iacov când compară limba cu un foc (Iacov 3.5).

iv. Legat de acest semn este darul vorbirii în alte limbi. Deodată ce nu este necesar să fie prezente semnele menționate anterior este logic să concluzionăm că nici acest semn nu este indispensabil și nu este legat de esența botezului cu Duhul Sfânt. Altfel, Domnul Isus ar fi explicat acest lucru atunci când definește această experiență extraordinară. Totuși, principiul limbilor este că botezul cu Duhul Sfânt ne face oameni cu vorbirea schimbată.

II. Efecte spirituale parțial negociabile în botezul cu Duhul Sfânt. Aceste efecte „spirituale” fac parte din categoria semnelor cvasiindispensabile ale botezului cu Duhul Sfânt. Nimeni nu poate avea pretenția botezului cu Duhul Sfânt dacă în experiența sa nu se regăsesc aceste semne sau principii.

Analizați următoarea schemă prin care e poate prezenta experiența botezului cu Duhul Sfânt din Fapte capitolul 2. La punctul „2” (manifestarea spirituală) observați că vorbirea în alte limbi este o „latură exterioară” – fiind un efect al botezului și nu făcând parte din natura botezului. Pentru acest motiv simplu ea nu este indispensabilă acestei experiențe. Mai observați și că ceea ce face vorbirea în alte limbi „duhovnicească” nu este faptul că ea este un limbaj necunoscut deoarece asta este „carcasa” mesajului transmis. Ce o face duhovnicească este „conținutul” ei, faptul că se rosteau „lucrurile minunate ale lui Dumnezeu”.

Untitled1
Pe lângă motivele prezentate până aici și pentru faptul că limbile la Cincizecime au avut rostul de a „semnaliza” și a fi un „semn” pentru cei prezenți acolo – nu văd sensul pentru care astăzi cineva ar putea pretinde vorbire în limbi ca la Cincizecime. Pur și simplu nu văd rostul. În acel caz specific vorbirea în alte limbi a avut un rol specific stabilit de Dumnezeu.

Anunțuri

42 de gânduri despre “Vorbirea în limbi la Cincizecime

  1. Initial va multumesc pentru raspuns la intrebarea precedenta. Asa cum ati amintit semnul vorbirea in limbi este mentionat ca a insotit botezul cu Duhul Sfant in 3 cazuri, aceste experiente avand loc in
    1. Ierusalim ” Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. ” (Faptele apostolilor 2:4)

    2. Cezareea ” Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: <> ” (Faptele apostolilor 10:44-47)
    Observam caci credinciosii evrei veniti cu Petru au constientizat ca si neamurile pot fi umplute cu Duhul Sfant deoarece ii auzeau pe romani vorbind in alte limbi si marind pe Dumnezeu. Credinciosii evrei au recunoscut caci neamurile din casa lui Corneliu au primit darul Duhului Sfant datorita semnului vorbiri in limbi. Punctez caci toti netaiatii imprejur din casa lui Corneliu au fost umpluti de Duhul Sfant si toti au vorbit in limbi si mareau pe Dumnezeu.

    3. Efes ” Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?”, le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.” Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau. ” (Faptele apostolilor 19:1-6) In fraza ” Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau. ” apare cuvantul te (http://biblehub.com/interlinear/acts/19.htm) Deci fraza anterioara se traduce corect astfel <>. Deci in perspectiva lui Luca (a autorului) vorbirea in limbi este o cauza naturala a botezului cu Duhul Sfant.

    ” Un fapt nu va putea fi întemeiat decât pe mărturia a doi sau trei martori. ” (Deuteronomul 19:15b)

    Apreciază

    1. Observ următoarele lipsuri la interpretarea ta:

      a. Observi 3 cazuri de vorbire în alte limbi și presupui, după o regulă neștiută de mine, că așa ar trebui să fie și astăzi.

      b. Ai ignorat toate argumentele mele prin care demonstrez că vorbirea în limbi nu este un semn OBLIGATORIU al Botezului cu Duhul Sfânt.

      2. Faptul că ei au vorbit în limbi nu înseamnă că și tu trebuie să vorbești în limbi. Ei au vorbit ca un semn pentru evreii. Tu vorbești în limbi ca semn pentru cine? Tu nu ești unul dintre neamuri care trebuie să arăți evreilor credincioși că ai primit Duhul Sfânt pentru păstrarea unității biserici.

      3. Nu există nici o dovadă în textul din Fapte 19 că „vorbirea în limbi este o cauză a botezului”. Și ce dacă apare cuvântul „te”? De unde ai tras concluzia că „te” arată cauza? În plus, această afirmație este o aberație teologică clară. Cum poate fi glosolalia o CAUZĂ a botezului cu Duhul? Pe de altă parte, logic vorbind, vorbirea în limbi urmează faptului că Duhul Sfânt vine … ceea ce înseamnă că e un EFECT nu o cauză. Ai scos textul din Deutoronom complet din context și îl aplici contestând orice lege hermeneutică.

      Apreciază

      1. 1. Marturia mea este sustinuta de 3 cazuri. Textul amintit nu apare doar in Deuteronom. In celelalte 3 cazuri din F.Ap. nu este precizata vorbirea in limbi, ceea ce nu o exclude.

        2. Exista o diferenta dintre semnul vorbirea in limbi si darul vorbirii in limbi.

        3. Credinciosii evrei din casa lui Corneliu au recunoscut caci neamurile din casa lui Corneliu au primit darul Duhului Sfant datorita semnului vorbiri in limbi.

        4. In F.Ap. 19:6 traducerea corecta ar fi: Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi astfel vorbeau în alte limbi şi proroceau.

        Apreciază

      2. 1. Contextul este altul. Folosești un verset care nu a fost lăsat pentru interpretarea Scripturii ci pentru cazuri în care este nevoie de martori. E ilegitim să faci așa ceva cu Sfânta Scriptură.

        Nu o exclude dar nici nu o include. Eu spun că glosolalia nu este legată de NATURA botezului cu Duhul ci este un EFECT. Și apoi spun că nu este un efect INDISPENSABIL ci este dat doar în suveranitatea Duhului Sfânt atunci când consideră că este necesar după fiecare caz. În fiecare caz din Fapte era necesar. Spune-mi de ce ar fi necesar astăzi.

        2. Poate să existe o diferență – deși Scriptura nu susține această separare. Rămâne întrebarea: de ce glosolalia este un semn INDISPENSABIL? Care este dovada?

        3. Corect, după acest semn au recunoscut. Recunoști deci că semnul a fost necesar datorită contextului în care erau evrei. Scopul era ca evreii să accepte că neamurile primesc Duhul la fel.

        4. Știi chiar atât de bine greacă? Conform cu traducerea ta înseamnă că Duhul e CAUZA iar vorbirea e EFECTUL (cu acest lucru sunt de acord) și nu cum ai spus în comentariul anterior că glosolalia ar fi CAUZA botezului cu Duhul. Nu am auzit în viața mea așa ceva. Dar nu sunt de acord că vorbirea trebuie să fie prezentă în orice caz deoarece nu o cere orice caz.

        5. Ok, evreii au vorbit pentru că au SEMNALAT pentru acel context prezența Duhului Sfânt. Era un fel de a transmite faptul că evanghelia este acum distribuită pe tot globul fără distincție. Acesta a fost scopul. Acest scop nu mai este necesar astăzi.

        Apreciază

      3. Recunosc ca exista o diferenta enorma intre cauza si efect. DA corect trebuia sa fii scris ca in perspectiva lui Luca (a autorului) vorbirea in limbi este un efect natural a botezului cu Duhul Sfant. Cat despre greaca pe care o cunosc? Nu nu cunosc greaca si plus nici nu am studii teologice. Sunt un adolescent care poate prin harul Domnului voi studia nu numai greaca. In F. Ap. 19:6 nu apare conjunctia obisnuita „kai”.

        Apreciază

    2. Observ ca la sbpct. 2 si 3 lipsesc o fraza. La spct 2 lipseste fraza: „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?”
      La sbpct. 3 lipseste fraza: Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau.

      Apreciază

      1. Aici am semnalat doar ca prima postare nu a aparut integral datorita caracterelor . La spct 2 lipsea fraza: „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?” La sbpct. 3 lipsea fraza: Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi astfel vorbeau în alte limbi. Nu stiu cat de relevante erau comentariile.

        Apreciază

  2. Credinciosii evrei din casa lui Corneliu au recunoscut caci neamurile din casa lui Corneliu au primit darul Duhului Sfant datorita semnului vorbirii in limbi. Deci in mod sigur acest semn l-au mai vazut si il cunosteau. Astazi cum putem recunoaste instantaneu daca niste oameni sunt botezati cu Duhul Sfant? Se cutremura locul? Auzim vajaitul unui vant puternic? Auzim vorbindu-se in alte limbi? Evreii credinciosi au recunoscut ca au fost umpluti cu Duhul cand i-au auzit vorbind in alte limbi. Observam in plus ca botezul cu Duhul Sfant a fost insotit de semne exterioare instantanee incontestabile. Astazi care ar fi acele semne exterioare?

    ” Nu o exclude dar nici nu o include. ” In 3 dintre cazuri este mentionat foarte clar ca umplerea cu Duhul Sfant a fost insotita de vorbirea in limbi. In plus, cei din casa lui Corneliu aveau semnul de recunoastere vorbirea in limbi.

    Apreciază

      1. 1. Repet o intebare: semnul vorbirii in limbi este prezent si astazi?
        2. ” ştia pentru că vesteau Cuvântul cu îndrăzneală.” Luca a stiut inainte de a vorbi acestia cu indrazneala. Simon de unde stia?
        3. Astazi mai sunt semne exterioare spontane ce-i insotesc pe cei umpluti cu Duhul? Sunt umpleri cu Duhul fara semne exterioare spontane?

        P.S. Nu inteleg mai nimic? Posibil! Poate sunt mai nestiutor de felul meu.

        Apreciază

    1. Totuși, repet, scopul a fost ca să se păstreze unitatea Bisericii care era periclitată acum de acceptarea neamurilor. În acest caz vorbirea în limbi era crucială și avea alt scop decât la Cincizecime unde vorbirea în limbi a semnalat prezența Duhului Sfânt și a simbolizat acceptarea tuturor în biserica nou formată.

      Semnul incontestabil este a fi martor al lui Isus Hristos. Acest lucru îl spune Domnul Isus. Nu ai răspuns la cele opt motive pe care le-am scris în articol și prin care argumentez că acest semn nu este legat indisolubil de experiența botezului.

      A fost însoțită. Nu am spus nicăieri că nu a fost însoțită. Întrebarea care rămâne și la care nu răspunzi este: de ce stabilești un TIPAR? Întrebarea nu este dacă vorbirea în limbi a fost un semn deoarece se recunoaște că a fost un semn.

      Apreciază

      1. In F.Ap. 4:31 gasim scris ca „toti s-au umplut de Duhul Sfant si vesteau Cuvantul cu indrazneala.”. De unde a stiut Luca ca ei s-au umplut cu Duhul Sfant? Petru si Simon s-a rugat pentru samariteni sa primeasca Duhul Sfant si acesti au primit Duhul Sfant. Cum au recunoscut ei ca au primit Duhul Sfant? Credinciosii evrei din casa lui Corneliu au cunoscut ca ei au primit Duhul Sfant deoarece ii auzeau vorbind in alte limbi si mareau pe Dumnezeu. Care era(u) semnul(ele) care ii insoteau spontan pe cei umpluti cu Duhul Sfant? Care sunt semnele care ii insoteste spontan pe cei umpluti cu Duhul Sfant?

        Apreciază

      2. ştia pentru că vesteau Cuvântul cu îndrăzneală.

        A fost un semn pentru contextele în care era necesar un astfel de semn. Dumneavoastră trebuie să demonstrați că este necesar un ASTFEL de semn și astăzi.

        Nu înțelegeți mai nimic. Nu spun că botezul cu Duhul nu era recunoscut după semnul glosolaliei ci spun că acest semn avea un rol specific în fiecare caz. Iar dumneavoastră nu aveți o explicație pentru care ar fi necesar astăzi.

        Apreciază

  3. Citez din postarea dvs.: ” nu avem dreptul să punem un semn deasupra celuilalt. Daca vorbirea este normă este arbitrar să spui că celelalte elemente nu sunt egal normative: vântul, sunetul”. Eu unul cred că trebuie să se facă o diferențiere dintre semnul vorbirii în limbi și vânt, sunet, cutremur. Semnul vorbirii în limbi este o manifestare exterioară a persoanei umplute de Duhul Sfant, pe cand celelalte nu sunt. Care sunt semnele exterioare instantanee ale persoanelor umplute de Duhul? Vantul? Nu! Cutremurul? Nu! Trebuie sa distingem ce s-a intamplat imediat cu persoana botezata cu Duhul de locul unde a avut umplerea cu Duhul! Persoanele umplute cu Duhul Sfant in Faptele Ap. 2 au inceput sa vorbeasca in alte limbi dupa CUM LE DADEA DUHUL SA VORBEASCA, in F.Ap. 10 vorbeau in alte limbi si mareau pe Dumnezeu, in F.Ap. 19 vorbeau in alte limbi si prooroceau. Acestea au fost efecte instantanee. Nu neg importanta cutremurului, vantului. Pamantul se cutremura cand Il vede pe Dumnezeu, inaintea lui Dumnezeu, in prezenta lui Dumnezeu. Adancurile, natura … Nu neg importanta vantului, nici a cutremurului. Cutremurul a fost prezent si in F.Ap. 4. Totusi dupa cate observ au precedat umplerea cu Duhul.

    Apreciază

    1. De acord cu tine: avem două categorii de semne: semne legate de persoană și semne legate de context. Dar sunt tot semne. De ce semnul legat de persoană este universal valabil pentru orice caz de botez cu Duhul Sfânt? Întrebarea rămâne aceeași.

      Faptul că în trei cazuri efectele sunt instantanee sau spontane spune ceva despre suveranitatea Duhului Sfânt și nu despre un TIPAR pe care noi îl impunem celor care sunt botezați cu Duhul Sfânt. Ideea de instantaneu este evidentă dar cea de tipar este impusă textului. Faptul că ceva se repetă nu înseamnă că este NORMĂ.

      Apreciază

      1. Cuvântarea lui Petru de după pogorârea Duhului Sfânt vers. 32-33: ” Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai Lui. Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl FĂGĂDUINȚA DUHULUI SFÂNT, a turnat ce vedeţi şi auziţi. „. Ce a turnat Isus Cristos? Oare ce vedea și auzea mulțimea? Cum, dar, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? (Faptele apostolilor 2:8)

        Apreciază

  4. Citez din postarea dvs. ” cât și în promisiunea pe care Petru o reiterează în predica lui (2.38-38) nu există nici o mențiune făcută cu privire la aceste semne exterioare „. Aici cred ca este o greseala de scriere.

    Apreciază

  5. Citez din postarea dvs.: ” nicăieri în Scriptură nu se poruncește și nici nu se promite că oamenii vor avea parte, în botezul cu Duhul Sfânt, de aceste manifestări exterioare însoțitoare. „. Sa se porunceasca? Biblia nu poruncește atât creștinilor, cât și oamenilor lucruri pe care nu ar fi în stare să le înfăpui; de fapt Dumnezeu ne dăruiește și voința și înfăptuirea. Să promită? Pentru mine versetul 6 din F.Ap. 19 este suficient de sugestiv. Pe deasupra la trei dintre cazuri din F.Ap. este precizat foarte clar semnul vorbirea în limbi, ca semn spontan al umplerii cu Duhul Sfânt. În alte două cazuri persoanele ce au asistat la boteze cu Duhul Sfânt au recunoscut spontan că cei în cauză au fost umpluți.

    Apreciază

    1. Dumneavoastră folosiți trei cazuri în care au fost implicați ALȚI oameni pentru a trasa un tipar pentru noi? de ce? care e logica? faptul că anumiți oameni au experimentat ceva nu înseamnă că trebuie să experimentăm și noi în mod obligatoriu. Biblia spune clar că botezul cu Duhul este pentru toți dar nu spune nicăieri că semnul vorbirii e pentru toți. Faptul că repetați „semnul vorbirii în limbi ca semn spontan” nu este un argument în sine. Acest lucru a fost valabil cu privire la ANUMITE cazuri. Repet, de ce ar trebui să fie valabil și la dumneavoastră? ce experimentează alți oameni nu e necesar să experimentați și dumneavoastră. Nu găsesc de unde ați scos regula asta.

      Apreciază

  6. 1. Repet o intebare: semnul vorbirii in limbi este prezent si astazi?
    2. ” ştia pentru că vesteau Cuvântul cu îndrăzneală.” Luca a stiut inainte de a vorbi acestia cu indrazneala. Simon de unde stia?
    3. Astazi mai sunt semne exterioare spontane ce-i insotesc pe cei umpluti cu Duhul? Sunt umpleri cu Duhul fara semne exterioare spontane?

    P.S. Nu inteleg mai nimic? Posibil! Poate sunt mai nestiutor de felul meu.

    Apreciază

      1. 1. Deci admiteti ca vorbirea in limbi constituie si astazi un semn al umplerii cu Duhul Sfant.
        2. Dvs. ati precizat ca ” ştia pentru că vesteau Cuvântul cu îndrăzneală.” Textul spune foarte clar ca ei s-au umplut de Duhul Sfant si vorbeau cu indrazneala Cuvantul. Este evident ca Luca stia ca ei au fost umpluti de Duhul Sfant din momentul umplerii si un rezultat al acestei umpleri a fost propovaduirea cu indrazneala a Cuvantului.
        3. Sunt umpleri cu Duhul fara semne exterioare spontane ale oamenilor botezati de Isus?
        4. Inainte ca Petru sa propovaduiasca cu putere, Dumnezeu a turnat ceea ce se vedea si auzea (vorbirea in limbi); dupa cum Duhul le dadea sa vorbeasca.
        5. Oare cum recunosteau cei de la inceputuri imdeiat ca o colectivitate a fost umpluta cu Duhul? Mergeau dupa ei si observau daca vorbeau cu indrazneala, cu putere?
        DA, CEL UMPLUT CU DUHUL ARE UNUL DIN REZULTATE PROPOVADUIREA CU PUTERE.
        6. Simon cum a vazut ca samaritenii au primit Duhul? Au fost clar semne exterioare percepute de simturile sale ca acestia au fost botezati cu Duhul Sfant in urma punerii mainilor lui Petru si Ioan; semne exterioare spontane.

        Apreciază

      2. 1. Nu. Vorbirea în limbi de la Cincizecime nu este un semn al umplerii pentru că nu are vreun rol ca la Cincizecime.
        2. nu e „un rezultat” ci este rezultatuL … așa cum a spus Hristos în Fapte 1:8
        3. Sigur că sunt. Pavel a fost umplut fără să fie un semn exterior
        4. Și ce dacă? Asta a fost în cazul lor.
        5. Fals: PRIMUL rezultat este propovăduirea cu putere … asta a spus Hristos în 1:8.
        6. Textul nu spune ce spui tu. Și chiar dacă ar fi fost vorbirea în limbi – asta nu o justifică în cazul tău

        Apreciază

    1. 1. Exista si astazi umpleri cu Duhul Sfant care sunt insotite de vorbirea in limbi? In caz contrar, atunci cum explicati aceasta manifestare.
      2. Domnul Isus a spus ca ii vor fi martori Lui. Propovaduirea cu indrazneala este unul dintre aspectele de a fi martor a lui Isus. Scopul initial este de ai fi martori ai lui Isus prin propria viata. Si mai sunt si alte scopuri.
      3. Unde scrie ca la umplerea lui Pavel nu a fost un semn exterior? Va citez din nou: ” Pavel a fost umplut fără să fie un semn exterior.” O referinta biblica?
      4. ” Si ce daca…”? Hmmm… Si ce daca in toate cele 3 cazuri? Si ce daca in alte 2 cazuri reiese din context ca au fost semne exterioare spontane care i-au insotit pe cei umpluti? Si ce daca F.Ap. 19:6? Si ce daca Dumnezeu cand a turnat se auzeau vorbiri in alte limbi, dupa cum le dadea Duhul lui Dumnezeu? Si ce daca?
      5. Fals. Domnul Isus a spus ca-I vor fi martori Lui.
      6. Simon cum a recunoscut ca samaritenii au primit Duhul? „Și chiar dacă ar fi fost vorbirea în limbi” nu ar conta, nu-i asa?

      P.S. Va citez din nou! „nu o justifică în cazul tău.”. O justifica in cazul dvs.?
      P.P.S. Observ caci dvs. puteti sa aveti o teologie si din elemente descriptive.
      P.P.P.S. Observ caci totodata folositi argumente personale in orice caz personal. Imi pare rau ca orice argument expus de amandoi nu a avut macar o referinta biblica! Referinte biblice descriptive?

      Apreciază

      1. !!! Pentru Andrei C. si SLG !!! – o sa ma sacrific si-o sa va spun voua si eventual altora care ar citi enunturile voastre sau le-ar compune pe-ale lor ::: – exista o zicere valoroasa, in stil metaforic, pe lumea asta, fara sa fi ajuns proverb ::: – cine ia o arma ca sa lupte, trebuie mai intai sa stie atat ce este arma cat si ce este lupta, altfel sau se face de ras, sau pierde lupta, sau moare prost ………… Nu fac apropo la nimeni. Este doar un enunt valoros.
        @1 – multi pun mana pe sabia Duhului(Cuvantul lui D-zeu), ca sa lupte inarmati astfel, fara sa cunoasca nici arma, nici lupta, cel putin intr-o oarecare masura.
        @2 – voi doi santeti dintre acestia, ori intr-o privinta, ori in cealalta.
        @3 – intrebare – cum ai putea sa intelegi bine un text de provenienta straina limbii tale, daca nici macar propria ta limba n-o cunosti destul de bine, astfel incat sa poti s-o vorbesti corect, fara greseli gramaticale sau de exprimare facute constant ? – constat la voi doi si la majoritatea romanilor o astfel de situatie. – de ce credeti ca la orice scoala de pe planeta, disciplinele din programa incep invariabil cu limba oficiala a statului in care traieste elevul ?
        @4 – de aia : – cunoasterea(obligatorie) buna a limbii oficiale a statului in care faci scoala iti asigura o buna insusire a tuturor celorlalte discipline.
        @5 – voi doi faceti atat de frecvent greseli in vorbire, incat numai daca m-ati plati, as culege toate greselile din ce-ati postat pe acest subiect, ca sa vi le arat.
        @6 – pe deasupra, mai intervine si limba biblica straina din care trebuie sa rationati, dar si aceea tradusa in romana, ceea ce va ingreuneaza si mai mult „lupta”. – mentionez si varsta voastra destul de frageda, cu o lipsa de experienta in credinta, destul de mare.
        @7 – oare nu santeti in pericol sa va zica si voua Cuvantul Lui D-zeu – „va rataciti, pentru ca nu cunoasteti nici scripturile, nici puterea Lui D-zeu”
        @8 – sa nu ma intelegeti gresit : – nu ma consider infailibil, si eu gresesc destul in viata asta, dar la capitolul limba romana, sant bun mai fratilor, pot sa lupt si bine si frumos si eficient in limba asta, asta-i darul special al lui D-zeu pentru mine.
        @9 – sant convins ca si voi aveti daruri speciale de la D-zeu, exersati-le, dar cu teologia, luati-o mai usurel, pana invatati mai intai sa vorbiti romaneste cum trebuie.
        @10 – si-apoi, a fi teolog, nu este un scop grozav in viata asta, studierea mai profunda a Scripturii trebuie facuta doar pentru ca omul sa inteleaga parti mai greu de priceput din Cuvant, in masura in care se serveste de acele lucruri in viata lui de zi cu zi, sau spre a lamuri pe altii, in rest, fiecare om trebuie sa se ocupe in principal si obligatoriu cu producerea(in cadru social) de bunuri si servicii esentiale sau macar folositoare, dupa cum este scris – „cine nu munceste, nici sa nu manance”
        @11 – pe tema de fata, dau dreptate in mai mare masura lui Andrei C. datorita unei mai bune argumentari la citatele biblice folosite, in acelasi timp parandu-mi rau pentru penticostali, care nu se pot adapta la schimbarile de situatii culturale, istorice si sociale, de-a lungul timpului, fara sa piarda din vedere intelesul general al Scripturii.
        @12 – asta insa se petrece in toate formele de crestinism mai vechi sau acceptabile azi, asa ca practic nu mai exista decat secte, derivate unele din altele si toate din crestinismul initial, apostolic, fiecare cu masura lor de greseli si erezii.
        @13 – pentru individul uman crestin, posesia sau neposesia unuia sau a tuturor darurilor Duhului Sfant, nu este esentiala, ci importanta este obtinerea unei cresteri morale constante, precum si cunoasterea caracterului si regulilor lui D-zeu, in vederea unor cat mai bune munci(lucrari) ale crestinului pentru Dumnezeu aici pe pamant, si obtinerea accesului final la viata vesnica in prezenta lui D-zeu in imparatia cereasca.
        @14 – neputand sa avem un dialog gura catre ureche, v-am impartasit in scris un rezumat din tot ce mai de pret din invatatura Scripturii la modul general, asa cum l-am auzit si inteles din gura a peste vreo 100 de pastori si predicatori din majoritatea cultelor crestine din Romania, in timpul destul de lungii mele vieti de pana acum, precum si din ce am aflat si inteles eu personal din Cuvantul lui D-zeu, experimentand in viata mea ceea ce mi-a fost dat sa traiesc din acestea.
        @15 – va rog fierbinte sa sfarsiti o data cu despicatul firului in patru in vederea justificarii parerilor proprii sau de cult, caci Cuvantul Lui D-zeu este mult mai simplu decat il complica omul, ca sa se inalte pe sine deasupra altora.
        @16 – Domnul sa binecuvinteze pe toti cati participa la discutiile de pe acest blog.

        Apreciază

      2. Faceti o greseala logica de argumentare (destul de frecventa): încercați sa va clăditi autoritatea pe baza vârstei, atuurilor, informațiilor adunate, predicatorilor ascultati, etc. Asta nu inseamna ca aveți dreptate. In loc sa argumentați va ocupati de logica slabă pentru a câștiga atenție. Imi pare rau pentru dumneavoastră. Cand trebuie sa apelati la asemenea argumente este clar ca lipsește ceva fundamental.

        Apreciază

  7. Pentru Stan Colton (postarea nu reprezinta un drept la replica)
    1. Recunosc faptul ca in postarile precedente se pot gasi o mutitudine de greseli gramaticale. Acestea au fost cauzate din diverse motive; ca de expl. eram intrerupt de alte activitati. Ii cer scuze lui Andrei pentru fiecare dintre ele.

    2. Citez din postarea dvs.: „dar cu teologia, luati-o mai usurel, pana invatati mai intai sa vorbiti romaneste cum trebuie.”. Eu unul nu doresc sa fiu un teolog (in sensul sa am o recunoastere publica locala, nationala sau chiar internationala 🙂 🙂 ). Dumnezeu doreste sa fim implinitori ai Cuvantului Sau. Doamne ai mila de mine!

    Apreciază

  8. 3. Va citez din nou: ” pe tema de fata, dau dreptate in mai mare masura lui Andrei C.”.

    *Eu unul consider ca Scripura este reperul infailibil la care trebuie sa ne raportam.

    *In Efes Duhul Sfant a coborat peste ucenici si ASTFEL au inceput sa vorbeasca in alte limbi.

    *Petru a afirmat ca ceea ce Dumnezeu a turnat s-a vazut, s-a auzit.

    *Credinciosii din primul secol recunosteau imediat daca unele persoane au fost umplute cu Duhul Sfant!

    *Este posibil ca dupa ce ai fost umplut sa nu-L maresti pe Dumnezeu, sa nu vorbesti despre lucrurile minunate ale Lui?

    *Este posibil ca dupa ce ai experimentat umplerea cu Duhul (interior), in exterior sa nu fie vizibila instantaneu?

    *In Ziua Cinzecimii, Duhul le dadea sa vorbeasca in alte limbi.

    *In trei din cele sase cazuri pomenite in F.Ap. cei umpluti de Duhul au vorbit in alte limbi. Instantaneu vorbeau in alte limbi si mareau pe Dumnezeu.

    *Cat de explicit si clar suna textul din F.Ap. 10: „darul Duhului Sfant s-a varsat si peste neamuri. Caci ii auzeau vorbind in alte limbi si marind pe Dumnezeu”.

    *In alte 2 cazuri cei prezenti au recunoscut imediat ca Duhul Sfant s-a coborat peste unele persoane. Cum sa recunosti imediat daca nu au fost semn(e) spontan(e)? Oare recunosteau pe baza altor experiente? Oare recunosteau dupa semnele care i-au insotit pe ei insisi? Cum recunosteau?

    *In cazul lui Pavel nu este mentionat niciun semn exterior. Pavel marturiseste despre sine insusi ca a avut darul vorbirii in alte limbi. El vorbea in alte limbi mai mult decat cei din Corint. A se diferentia semnul vorbirii in limbi si darul vorbirii limbi. Sunt sugestive si mai mult decat explicite celelalte mentiuni!

    *Putem explica fiecare manifestare, semn spontan, recunoastere cu argumente personale. Eu am scris doar ce scrie in Scriptura.

    Apreciază

  9. 4. Va citez din nou: „in acelasi timp parandu-mi rau pentru penticostali, care nu se pot adapta la schimbarile de situatii culturale, istorice si sociale, de-a lungul timpului, fara sa piarda din vedere intelesul general al Scripturii. asta insa se petrece in toate formele de crestinism mai vechi sau acceptabile azi, asa ca practic nu mai exista decat secte, derivate unele din altele si toate din crestinismul initial, apostolic, fiecare cu masura lor de greseli si erezii.”

    *Scriptura este aceeasi indiferent de schimbarile culturale, istorice si sociale! Dumnezeu este acelasi si El nu se schimba niciodata!

    *”asa ca practic nu mai exista decat secte, derivate unele din altele si toate din crestinismul initial, apostolic, fiecare cu masura lor de greseli si erezii.” Eu unul nu doresc sa fiu sectant si eretic. Doar in vremurile apostolice puteai sa umbli dupa dreptarul invataturilor sanatoase?

    Apreciază

  10. 5. Cat despre despicatul firului in patru? Eu sunt doar un tinerel si in sinceritatea inimii mele am postat si eu unele mentionari biblice, intrebari, ce s-au soldat cu o multitudine de erori ortografice, gramaticale si d.p.d.v. al vocabularului. In mod sigur se regasesc si in postarea aceasta. Cred ca intr-un numar mai redus decat in postarile precedente. Nu sunt grozav si nu doresc sa ma evidentiez. Nu am prin ce sa ma evidentiez! Poate printr-o postare lunga! 🙂 Oh, de m-ar evidentia Dumnezeu ca m-am pocait si ca inca ma pocaiesc! Oh, de I-as asculta glasul Sau!

    6. Va rog sa ma iertati pentru postarea lunga!

    7. Oh!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s