Campania electorală în biserică și relația creștinului cu politica

sursa: http://goo.gl/FfKnzQ
sursa: http://goo.gl/FfKnzQ

Punctul de la care s-au pornit anumite dialoguri pe marginea relației bisericii (și a credinciosului) cu politica este vizita prim-ministrului Ponta într-o biserică penticostală. „Revolta” mea „consacrată” a fost detectată și analizată. A fost un prilej potrivit pentru a ne conceptualiza și cristaliza niște convingeri legate de acest subiect.

Scârba faţă de politică, exprimată la modul general, are, totuşi, un context specific – politica din România care a degenerat dincolo de bunul simț comun. Furi, plagiezi, însă nu furi ca să ieși în evidență în fața Europei întregi. La asta mă refer. E doar un exemplu. Așadar, scârba este exprimată într-un sens și context specific.

Mai mult, scârba asta nu înseamnă neimplicare și absenteism din viața publică și socială, deodată ce m-am exprimat și am spus că mi-e scârbă. De aceea e nedrept să mi se spună că promovez o „respingere oripilată a oricărei legături cu satana politicii” (dacă eram inclus în această descriere). Pe de altă parte, faptul că mi-e scârbă nu înseamnă că aceasta este singura „implicare” în politică. Nu am voie să-mi fie scârbă și să nu precizez toate celelalte forme de implicare în politică, așa încât să nu fiu speculat rapid că singurul lucru pe care îl fac este să storc lămâi ca să-mi diluez scârba?

De la un student care a făcut teologie nu trebuie să se aștepte analize teologice de fiecare dată când vrea să-și exprime o atitudine specifică în fața unui caz specific. Fiecare caz este combătut/aprobat cu argumentele specifice. Eu nu am intenționat deloc, așa cum a arătat și titlul și articolul, să abordez problema politicii în ansamblu.

Dacă suntem deranjați de „cârdășia cu politicul, în măsura în care se mizează pe manipularea enoriașilor”, atunci ar fi trebuit să existe și în acest caz un deranj, pentru că tocmai pe asta se mizează, în general. Pe ce altceva să se mizeze? Unde este încurajat „discernământul fiecăruia”? Și chiar dacă ar exista un „interes obștesc” al comunității penticostale, este corect ca un politician, cu influență (ca V.Ponta), să finanțeze tot felul de proiecte a unei obște specifice (comunitatea penticostală) pentru că de acolo are ce câștiga, în timp ce ignoră alte clase obștești de la care nu are ce câștiga în campania electorală?

Interzicerea cuvântărilor politicienilor într-o biserică evanghelică” se bazează pe principiul, exprimat clar în Scriptură, slujirii exclusive a credincioșilor. Necredincioșii nu pot „sluji” deoarece activitatea lor este neduhovnicească, iar a sluji implică, în mod necesar, să fii locuit de Duhul Sfânt. Așadar, biserica este un spațiu în care credincioșii se închină lui Dumnezeu și se zidesc pe credința comună.

Desigur, „locașurile de cult” nu sunt sfințite decât în virtutea prezenței sfinților în ele și doar în sensul de „punere deoparte” sau consacrare. Mai mult, acest loc, consacrat „programelor”, primește valoare prin tradiția iudeo-creștină, din care înțelegem că acolo se petrec lucruri care au de-a face cu închinarea și zidirea comunității din care excludem, în mod necesar, orice implicare politică din partea necredincioșilor. Cu alte cuvinte, ceea ce are importanță este scopul cu care ne întâlnim și contextul spațial și temporal pe care îl dedicăm zidirii sufletești și închinării înaintea lui Dumnezeu.

Chiar dacă „nu există o prevedere care să stabilească fără echivoc ce poate conţine un astfel de program sau serviciu” există texte scripturistice care ne arată cam ce se petrecea într-un „program” din bisericile creștine și nu cred că e necesară o prescripție de program fix ca să ne dăm seama cam ce ar trebui să facem în „programele” noastre. În „programe” pot fi „vreo îndemnare în Hristos, vreo mângâiere în dragoste, vreo legătură a Duhului, vreo milostivire şi vreo îndurare” (Fil. 2:1). „Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul, o învăţătură, altul, o descoperire, altul, o vorbă în altă limbă, altul, o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească” (1 Cor 14:26). Așadar, găsim exemple clare a ceea ce se petrecea în „serviciile divine” ale bisericii și nu cred că se poate pomeni vreun caz în care programul se încheie cu vreun discurs subtil, semi-politic al vreunui senator roman.

Este evident că participarea tuturor necredincioșilor în programele bisericii este permisă, potrivită cu scopul nostru și chiar încurajată mereu. Dar una este să participi pasiv la programele bisericii și alta este să participi activ. Una este să participi activ cântând și spunând „amin” la ceea ce asculți (chiar dacă ești un necredincios) și alta este ca tu însuți să slujeși în fața tuturor prin tot felul de „solo-uri” – duhovnicești sau politice. Aceste distincții trebuie făcute. Ponta le poate face pe primele două dar nu pe a treia. Ponta e binevenit în toate spațiile cultice, religioase etc. Toți politicienii, oricâte „mâțe în sac” ar avea, pot intra în lăcașele de cult. Dar nu pot sluji activ.

Așadar, „temeiul biblico-teologic ce poate fi invocat pentru a interzice un discurs politic într-un asemenea locaş” este: (i) scopul clar exprimat de Scripturi pentru care ne întâlnim împreună: zidire și închinare; (ii) slujirea exclusivă oferită credincioșilor; (iii) exemple și îndemnuri de a sluji în mod specific – campania electorală subtilă nefiind precizată în vreun loc.

Dacă ne rezervăm dreptul de a saluta vreun oficial al statului, atunci trebuie să o facem bazați pe convingerile noastre: ne permite Scriptura să inserăm în programele noastre astfel de salutări? Dacă îl saluți pe V. Ponta ca pe ceilalți musafiri – în mod natural ar trebui să-i lași pe toți să te salute înapoi, nu? Dar aici ajungem iarăși la această problemă: are el voie, în calitate de necredincios (că asta o cam spun și cei care îi primesc pe aceștia), să vorbească în adunarea credincioșilor? Pe de altă parte, noi știm când un politician vine pentru campania politică. Nu știm întotdeauna. Dar când Ponta a venit doar în campania electorală atunci îi putem cunoaște bine intențiile.

Bineînţeles, s-a argumentat în zadar că încă nu s-a dat drumul campaniei electorale. Această idee nu are nevoie să fie contrazisă, deoarece este clar când se face politică și când nu – în ciuda declarațiilor că nu ne aflăm într-o campanie electorală.

Oare poate Ponta să vorbească în adunare dacă ar „livra un mesaj duhovnicesc”? Nu poate livra Ponta un mesaj duhovnicesc deoarece el nu este duhovnicesc. Distincția se face la ambele nivele: de individ și de mesaj. El nu este duhovnicesc și de aceea nu are calificarea de a livra vreun mesaj – duhovnicesc sau secular.

Dezgustul meu nu se bazează pe un instinct personal ci pe niște convingeri pe care le am legate de prezența activă a politicienilor în sfera bisericii. Faptul că nu detaliez mereu într-o analiză extinsă aceste convingeri, nu înseamnă că pur și simplu acționez instinctual. Și chiar dacă aș acționa în acest fel,  instinctele reflectă convingerile pe care le avem formate într-o perioadă oarecare de timp. Relativismul gusturilor nu e chiar atât de relativ. Dacă gusturile se bazează pe ceva (orice ar fi acel ceva) nerelativ atunci nici gusturile nu sunt relative.

Nu promovez deloc  obiceiul struțului de a băga capul în nisip în fața „reveriilor unei lumi pure și minunate”. Desigur că fiecare credincios – indiferent de slujirea lui – poate să-și dea cu părerea și să-și exprime opiniile legate de politicieni și tot ce ține de politică. Cred că se pot face afirmații chiar de la amvon. Dar acest lucru este diferit de a lăsa politicieni să se promoveze în biserică. Eu am scris despre un caz specific și nu am vorbit în general despre prezența politicienilor în biserică (doar prezență) și cu atât mai puțin dacă se poate aborda vreun aspect al politicii în biserică. Nu cred că trebuie să ne ferim de politică „ca de satana” dar cred că există un alt cadru mai potrivit în care să o facem decât cel al „serviciilor divine”.

Vorbim despre misionarea politicienilor? Îmi puteți prezenta un context biblic de misiologie politică? Și îmi puteți da exemple concrete sau măcar principii de abordare misiologică a politicienilor clar intenționați în promovarea de sine prin campaniile electorale care cuprind de multe ori bisericile? De ce nu fie misionați de către colegii lor politicieni creștini? De ce să nu fie misionați prin simpla lor prezență în biserici? Și de ce ar fi misionați când îi lăsăm să folosească părtășia ca platformă de lansare în propagandă politică?

De ce au voie să vorbească sponsorii în biserici? De ce au voie cei care spun bazaconii să continue în slujirile lor? De ce copiii de credincioși pot sluji dar Ponta nu poate? (i) Cazul sponsorilor credincioși este diferit de cazul politicienilor necredincioși. Este Ponta din aceeași categorie? Mă îndoiesc. Desigur că sponsorizările nu îți dau dreptul de a vorbi în adunare, însă nu văd o problemă în acest lucru dacă dreptul oferit vine într-un context potrivit: omul nu își depășește limitele darului său, nu abuză de timpul oferit, nu este ridicat în slăvi, nu se ridică în slăvi etc; (ii) Bazaconiile amvonare și discursul politic fac parte din categorii diferite. Bazaconiile vin de obicei din partea celor care sunt considerați credincioși și, în plus, folosesc, de obicei, material biblic (din păcate). Unii dintre ei nu sunt rău intenționați (poate majoritatea celor care se fac vinovați de propovăduirea lor); (iii) Eu spun că este o nedreptate făcută față de credincioși și familiile lor dacă se aduce discuția despre politică și implicarea politicienilor „necredincioși” în discuția despre slujirea din Biserică a copiilor credincioșilor. Există un concept biblic a „casei credinciosului” și un mod diferit în care Dumnezeu privește pe „el și casa lui”. Ei sunt sfințiți prin părinți și sunt sub atenția lui Dumnezeu într-un mod diferit. A-i pune în aceeași oală este nedrept și nebiblic.

Am asistat la momente în care prezbiterul a coborât în timpul cinei Domnului de la amvon ca să conducă politicienii afară din clădire – după ce aceștia au ținut un discurs în fața întregii adunări în timpul Cinei Domnului. Am așteptat cu toții 10 minute ca să se întoarcă și să continue penibilul „serviciu divin”. Am asistat la lăudăroșenii vrednice de „greața” noastră din partea păstorilor sau a membrilor „de seamă” a comunităților creștine. Și nu vreau să mai adaug alte și alte cazuri de acestea.

Ar fi nedrept ca o biserică să fie obligată să îi asculte pe acești politicieni doar prin decizia unui primar/păstor/comitet, deodată ce Biblia nu le oferă un astfel de drept. Orice politician poate să organizeze întruniri în care să-și expună filozofia politică, întâlniri la care se duce cine dorește – chiar și cei credincioși. Nu trebuie să vină la întâlniri deja organizate, cu un cu totul alt scop (în cazul nostru și o cununie religioasă), pentru a se erija în perspective politice personale. Înțeleg motivul pentru care ei folosesc astfel de platforme, dar nu cred că este corect.

În final, mi se pare că se uită trei realități: (i) toată lumea căzută în păcat și robită de diavol urăște, în esență, biserica lui Hristos, Scripturile lui Dumnezeu și împărăția Lui, așa că ei niciodată nu ne vor iubi; (ii) în general, credincioșii au fost persecutați de către necredincioși atunci când acest lucru a fost favorizat de sistem. Același lucru s-ar întâmpla și astăzi cu acești dragi politicieni care vizitează bisericile, dornici după voturile noastre. Dacă democrația ia forma statelor tolerante din punct de vedere religios (devenind în mod necesar intolerante față de cineva – în general față de creștini), atunci se termină cu toată discuția asta despre accesul lor la amvoane sau spre cuvântări în cadrul bisericilor. Doar pentru că avem un număr care pentru ei contează, nu înseamnă că ei ne iubesc; (iii) istoria ne demonstrează că atunci când politica s-a aciuat pe lângă biserică – chiar și prietenia (nu măritișul) a adus daune aproape ireversibile.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s