Mituri între evanghelici

1. Există PACE biblică fără sfinţire, fără Hristos, fără adevăr. În realitate nu există, sau, cel puţin, nu pentru Dumnezeu şi credincioşii Lui.

a. Dumnezeu nu doreşte pace în păcat. Aceea este o pace satanică. Evrei 12:14 „Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.

b. Dumnezeu nu doreşte pace fără Hristos deoarece nu există aşa ceva. Efeseni 2:14 „Căci El (Hristos) este pacea noastră„.

c. Dumnezeu nu doreşte pace fără adevăr. A ascunde sau a minţi pentru a păstra pacea nu este calea lui Dumnezeu. Zaharia 8:19 „Dar iubiţi adevărul şi pacea!””

2.Există DRAGOSTE biblică fără adevăr. În fapt nu există. Astăzi evanghelicii fredonează mereu „dragoste dragoste” atunci când aducem adevărul în faţă însă Dumnezeu nu le-a despărţit pe cele două. 2 Ioan 1:3 „Harul, îndurarea şi pacea să fie cu voi … în adevăr şi în dragoste!„; Efeseni 4:15 „ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.” 2 Tesaloniceni 2:10 „n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.” 1 Ioan 3:18 „Copilaşilor, să nu iubim cu vorba … ci cu fapta şi cu adevărul.

3. DRAGOSTEA are de-a face cu sentimentele, cu contactul direct fizic dar nu cu raţiunea, voinţa sau credinţa.

a. Dragostea are de-a face cu raţiunea. Filipeni 1:9 „Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere,”

b. Dragostea are de-a face cu voinţa. Filipeni 1:16 „Aceştia din urmă lucrează din dragoste

c. Dragostea are de-a face cu credinţa.  Tit 3:15 „Spune sănătate celor ce ne iubesc în credinţă.” 1 Timotei 1:5 „Ţinta poruncii este dragostea, care vine … dintr-o credinţă neprefăcută.”

d. Dragostea nu implică contact direct fizic.  1 Petru 1:8 „pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut

4. BLÂNDEŢEA contrazice confruntarea. Un om blând suportă totul fără să se pronunţe şi primeşte palmele celorlalţi gratis şi fără comentarii – 2 Timotei 4:2 „mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.”

5. ZIDIREA în trupul lui Hristos exclude mustrarea şi certarea. În fapt, sănătatea în credinţă, câştigarea unui frate căzut şi creşterea copiilor se face prin mustrare.

a. Sănătatea în credinţă e promovată prin mustrare. Tit 1:13 „Mărturia aceasta este adevărată. De aceea mustră-i aspru (gr. ἐλέγχω), ca să fie sănătoşi în credinţă

b. Câştigarea fratelui căzut are loc prin mustrare. Matei 18:15 “Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l (gr. ἐλέγχω) între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.

c. Creşterea copiilor se face prin mustrare. Efeseni 6:4 „Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului.”

d. A fi frate cu cineva nu exclude mustrarea. 2 Tesaloniceni 3:15 „Să nu-l socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci să-l mustraţi ca pe un frate.”

6. Orice MUSTRARE trebuie să aibă loc în privat. Acest lucru este fals. Biblia porunceşte şi arată că trebuie să mustrăn şi în public.  1 Timotei 5:20 „Pe cei ce păcătuiesc mustră-i înaintea tuturor, ca şi ceilalţi să aibă frică.” Galateni 2:14 „Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: „Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca iudeii, cum sileşti pe Neamuri să trăiască în felul iudeilor?”

7. Nu poţi urmări şi dragostea şi poruncile în acelaşi timp. De fapt chiar scopul poruncii este dragostea.  1 Timotei 1:5 „Ţinta poruncii este dragostea.”

8. Dacă eşti creştin, nu ai voie să judeci. Ba ai voie şi este chiar responsabilitatea ta să o faci. Când Biblia spune să ne păzim de anumiţi oameni, să îi mustrăm sau să îi cercetăm – în mod automat de împinge spre o judecată. 1 Corinteni 5:12 „În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi (gr. κρίνω) pe cei dinăuntru?” 1 Corinteni 6:5 „Spre ruşinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să judece (gr. διακρίνω) între frate şi frate?” 1 Corinteni 14:24 „Dar, dacă toţi prorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat (gr. ἐλέγχω) de toţi, este judecat (gr. ἀνακρίνω) de toţi.” 1 Corinteni 14:29 „Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece (gr. διακρίνω).”  Efeseni 5:11 „şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le (gr. ἐλέγχω).”

9.  „Urăşte păcatul dar iubeşte păcătosul”. Sună bine, dar nu creştineşte. Dumnezeu nu ne cere să tolerăm, să suferim pe cei răi. [Această atitudine nu exclude dragostea]. Apocalipsa 2:2 „„Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli, şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi.

10. Unitate fără cunoștință și aceeași credință: Efeseni 4.12-13 „la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu”

Anunțuri

9 gânduri despre “Mituri între evanghelici

  1. si totusi, Biblia iti cere sa arati dragoste (chiar daca si asprime) pentru un frate cazut in pacat…si (si) din dragoste sa il ridci.. si asta NU E UN MIT! 🙂
    tot zici de hermeneutica corecta, dar aici ai rupt un verset si ai facut arma de atac..:)

    Apreciază

    1. de ex,, Isus nu a iubit pe pacatosul de Petru (stia ce va face si, totusi, l-a iubit!
      si oriune se vb de ridicarea unui frate cazut, acolo nu e implicata si dragostea? si asta ce inseamna? nu cumva ca trebuie sa iubesti „pacatosul”?
      iar Romani 5, nu spune ca Dumnezeu ne-a iubit inca pe cand eram vrajmasii Lui (si nu eram atunci cumva pacatosi)? 😀

      Apreciază

      1. A iubit pe cineva nu exclude a nu-l putea suferi. De fapt, esenţa iubirii constă în a nu suporta pe cineva în starea în care este şi de aceea faci tot ce poţi pentru schimbarea lui. Problema noastră este că nu urâm destul (genul de ură care nu exclude dragostea). Citeşte când ai vreme articolul acesta – este superb.

        Apreciază

      1. pai trebuie sa urasti pacatul (raul din om si facut de om), dar sa il iubesti pe pacatos… caci pana si pe vrajmasi ni se cere sa ii iubim…. si de multe ori, vrajmasii sunt pacatosi….. daca nu suntem noi cumva in raport cu ei…:))

        Apreciază

      2. nu ata pe ei ca persoana, cat pacatul lor
        Dumnezeu ne-a iubit inca de pe cand eram pacatosi… si ne-a si suportat… insa nu zic aici sa le tolerezi si incurajezi pacatul… este o lupta surda intre cele doua…

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s