Predestinarea în secolul al ix-lea

Câteva decizii importante legate de predestinare

În 853, Hincmar a convocat la Quiercy un sinod al susţinătorilor lui, care a cretat o doctrină a predestinării bazată pe distincţia dintre preştiinţă şi predestinare şi pe o predestinare a pedepsei, dar nu o predestinare la pedeapsă.

Doi ani mai târziu (855) un sinod de la Valence a condamnat hotărârile de la Quercy şi a decretat o „predestinare a celor aleşi pentru viaţă şi a celor osândiţi la moarte”.

Această decizie a fost confirmată în 859 de un sinod reunit la Langres.

În acelaşi an, potrivit Analelor Sfântului Bertin, „Nicolae, pontiful roman, emite o confirmare plină de credinţă şi o lămurire catolică în legătură cu harul lui Dumnezeu şi liberul arbitru, cu adevărul dublei predestinări şi cu doctrina potrivit căreia sângele lui Hristos a fost vărsat (numai) pentru toţi credincioşii”.

Câţiva exponenţi importanţi ai doctrinei:

Gottschalk de Orbais (808 – 867)- „El trage, nu prin necesitate, ci prin dragoste şi binevoirea lui minunată.”

Ratramnus (a murit în 868) – „voia lui Dumnezeu lucrează în inimile oamenilor ca să producă în ele „mişcarea voinţei” pe care o doreşte El.

Servatus Lupus abate de Ferrieres (805 – 862) – pentru Dumnezeu predestinat şi împlinit sunt identice, dat fiind că ceea ce Dumnezeu a hotărât nu putea fi schimbat.

Florus de Lyon (810 – 860) – toate acţiunile lui Dumnezeu existau deja „veşnic şi imuabil în planul său veşnic şi de neschimbat”

Tradiția Creștină (vol. 3, Jaroslav Pelikan), p.109 – 120

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s