Predestinarea productivă (1 Tesaloniceni 1.2-10)

De foarte multe ori predestinarea este prezentată ca o realitate periculoasă şi, de aceea, nepractică. Dacă viaţa de credinţă, în toată complexitatea ei, de la cap la coadă, este nepractică atunci şi predestinarea e nepractică deodată ce întreaga viaţă a credinciosului este un produs al predestinării. Totuşi îndrăznesc să afirm că nimeni nu îşi consideră propria viaţă de credinţă, cu toate ramificaţiile ei, nepractică şi irelevantă. Care sunt roadele acestei predestinări productive? Răspunsul la această întrebare este dezvoltat pe larg în 1 Tesaloniceni 1.2-10.

I. PRACTICAREA VIEŢII CREŞTINE. Apostolul Pavel îşi aduce aminte de această „triadă esenţială” a vieţii creştine (credinţa, nădejdea şi dragostea) amintite atât de des în toată Sfânta Scriptură şi prezentate ca un sumar a ceea ce defineşte viaţa unui credincios. Însă această reamintire îl face pe apostol să se ducă la originea acestora: alegerea lui Dumnezeu. El spune „aducându-ne aminte neîncetat de … şi de … şi de … ştiind fraţi preaiubiţi de Dumnezeu alegerea voastră”.

a. lucrarea credinței. În termenii lui Iacov această expresie poate fi reformulată prin vechea zicere proverbială acum „credinţa fără fapte este moartă”. O credinţă care nu lucrează nu este credinţă. Ceea ce ne produce în noi o credinţă practică şi lucrativă este predestinarea. Fără predestinare avem doar credinţa demonilor.

b. osteneala dragostei. Deşi dragostea astăzi este pusă mereu în termeni de sentiment, spontaneităţi şi lucruri care sparg rutina totuşi aici este subliniat aspectul de consumare de sine a celui care iubeşte. Aici găsim legătura dintre predestinare şi dragoste: alegerea lui Dumnezeu ne garantează o dragoste care se osteneşte.

c. răbdarea speranței. Omul care speră poate persevera. Fără speranţă nu există perseverenţă. Poate exista supravieţuire dar nu răbdare. Răbdarea implică un punct fix de care te agaţi ca să poţi înainta. În alegerea lui Dumnezeu ni se pecetluieşte această speranţă. Omul predestinat este un om care are o speranţă ce nu poate fi ucisă.

II. PREDICAREA EVANGHELIEI. Pavel ştie de „alegerea voastră pentru că Evanghelia noastră nu a fost la voi numai în cuvânt”. Modul în care Pavel a depistat predestinarea în Biserica din Tesalonic a fost prin faptul că predicarea Evangheliei în acel loc a fost eficientă. El nu spune că Evanghelia nu a fost predicată „în cuvânt” ci că nu a fost „numai în cuvânt” (gr. λόγῳ μόνον) deoarece o Evanghelie predicată doar cu cuvinte este ineficientă. De aceea, predestinarea asigură predicarea cu:

a. putere (gr. ἐν δυνάμει). Alegerea lui Dumnezeu asigură predicarea cu putere, care pătrunde, care este eficientă, care străpunge inimile. Dacă eşti predestinat Dumnezeu îţi va asigura predicarea cu putere fiindcă doar prin ea poţi fi convertit.

b. Duhul Sfânt (gr. Πνεύματι Ἁγίῳ). Alegerea lui Dumnezeu asigură predicarea cu Duhul Sfânt. El este singura cauză directă şi eficientă a întoarcerii noastre la Dumnezeu. Fără predestinare nu există predicare duhovnicească.

c. siguranţă deplină (gr. πληροφορίᾳ). Alegerea lui Dumnezeu asigură predicarea cu convingere, încredere şi siguranţă. Nu poţi accepta vorbele cuiva dacă el nu este sigur de ceea ce spune.

III. PILDELE EVANGHELIEI.

a. Primirea Evangheliei. Aici, Evanghelia este numită “cuvântul” (gr. λόγον). Un rezultat inevitabil al predestinării este primirea Evangheliei. Dacă eşti predestinat atunci Dumnezeu a hotărât şi să primeşti Evanghelia. Nu poţi susţine predestinarea şi să refuzi Evanghelia deodată ce primirea ei este o dovadă a predestinării tale.

b. Sunt mulţi oameni care primesc Evanghelia dar atunci când ajung “în necazuri” (gr. ἐν θλίψει) leapădă tot. Alegerea lui Dumnezeu este aceea care asigură păstrarea Evangheliei în sufletul omului în ciuda tuturor circumstanţelor nefavorabile care lovesc sufletul credinciosului. Alegerea lui Dumnezeu ne păstrează prin toate taifunurile pe care le stârneşte diavolul, prin oamenii săi, împotriva noastră.

c. Bucuria. De fapt, cel mai măreţ lucru este că în aceste necazuri, credincioşii au primit Evanghelia „cu bucurie”. Nu există nici o altă asigurare oferită pentru acest fel de comportament decât cea oferită de planul lui Dumnezeu prin care a predestinat mântuirea noastră. Alegerea lui Dumnezeu asigură nu doar mântuirea noastră ci şi bucuria cu care primim această mântuire aşa încât să strălucească slava lucrării Mântuitorului.

d. Duhul Sfânt. Nici un om normal la cap nu poate să se bucure în necazuri de dragul necazurilor. Nici aceştia nu se bucurau de necazuri ci de Evanghelie. Însă bucuria produsă de Duhul Sfânt pentru Evanghelie depăşea durerea şi puterea necazurilor. Aşadar, Duhul Sfânt este un dar promis în predestinare. Cine este predestinat va avea parte de Duhul Sfânt.

e. Propovăduirea Cuvântului. Ei nu au devenit un model doar prin felul în care au „primit” Evanghelia ci şi prin modul în care au „proclamat-o”. Oamenii care sunt predestinaţi primesc şi apoi proclamă Evanghelia. „Pentru că, de la voi, Cuvântul Domnului a răsunat nu numai în Macedoia şi Ahaia”. Predestinarea a asigurat un asemenea impact al Evangheliei în viaţa lor încât ei nu au putut să o păstreze doar pentru ei înşişi.

f. Credința. Se vorbeşte astăzi, în unele cercuri evanghelice, dacă putem să contribuim la credinţa noastă. Nu putem. Alţii întreabă dacă nu cumva suntem aleşi datorită credinţei noastre preştiute de Dumnezeu. Nu! Credinţa este un dar asigurat în predestinare aşa cum arată foarte clar acest text. „Credinţa voastră faţă de Dumnezeu s-a răspândit în orice loc, încât nu avem nevoie să vorbim ceva”.

g. Primirea mesagerilor. Alegerea lui Dumnezeu asigură şi calitatea aceea inimii care îi face pe oameni să-I primească pe cei care poartă Evanghelia. “Ei înşişi ne istorisesc despre noi ce intrat am avut la voi”. Fără predestinare îi urâm şi respingem pe toţi trimişii lui Dumnezeu.

h. Pocăinţa, ca şi pas al nostru în propria convertire este tot un dar al lui Dumnezeu promis şi garantat în actul predestinării. Cei care auzeau de tesaloniceni puteau să istorisească “cum v-aţi întors” (gr. ἐπεστρέψατε).

i. Alegerea lui Dumnezeu asigură debutul pocăinţei – adică întoarcerea “de la idoli”. Nu există nici o altă puterea care să ne poată desprinde de idolii noştri decât puterea lui Dumnezeu care ne este garantată prin predestinare. Nu putem ajunge la Dumnezeu decât dacă scăpăm de idolii noştri.

j. Alegerea lui Dumnezeu asigură şi direcţia pocăinţei – adică întoarcerea “la Dumnezeu”. Nimeni nu îşi părăseşte idolii decât dacă are ceva mai bun în loc şi singurul mai bun decât idolii noştri este Dumnezeul nostru. Pocăinţa fără întoarcerea la Dumnezeu este falsă. În fapt, aceasta este finalitatea pocăinţei: să ajungem la Dumnezeu.

k. Alegerea lui Dumnezeu asigură şi dezvoltarea pocăinţei. Ne întoarcem la Dumnezeu dar nu rămânem pitici spirituali ci o facem pentru ca (i) “să slujiţi unui Dumnezeu viu şi adevărat şi (ii) să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat dintre cei morţi, pe Isus, care ne scapă de mania care vine.

l. Slujirea lui Dumnezeu. Dacă în trecut slujeam idoli morţi şi falşi acum slujim un Dumnezeu “viu şi adevărat.” Dar numai în predestinare ne este asigurată această transformare. A susţine predestinarea în timp ce leneveşti este o contradicţie în termeni deoarece toţi cei predestinaţi slujesc.

m. Aşteptarea lui Hristos. Alegerea lui Dumnezeu oferă garanţia că în inimile noastre va fi sădită dorinţa după Hristos şi, de aceea, şi că Îl vom aştepta pe El. Când vedem atâţia oameni care nu pot să aibă măcar în minte venirea lui Hristos, cu atât mai puţin să Îl aştepte, nu putem trage decât o singură concluzie tristă. Alegerea lui Dumnezeu ni-L pecetluieşte pe Hristos ca fiind al nostru pentru veşnicie.

n. Scăparea de mânia viitoare. Cele mai mari necazuri nu sunt cele care ni le provoacă oamenii ci „mânia care vine” odată cu venirea lui Isus Hristos. Însă, dacă eşti predestinat, nu trebuie să ai nici măcar o fărâmă de frică deoarece Hristos „ne scapă de mânia care vine”. Această siguranţă a mântuirii finale, a proslăvirii, a scăpării de sub mânia veşnică a lui Dumnezeu este dată doar de alegerea lui Dumnezeu pe care o avem în Hristos.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s