Dezvoltarea cutlului fecioarei Maria

Însăși ideea de dezvoltare presupune adaos, imaginație, inventivitate etc. Așadar, cultul fecioarei Maria nu a fost ceva larg acceptat în creștinătate din totdeauna ci o practică dezvoltată de-alungul timpului.

Voi cita dintr-un autor care nu este protestant, pentru a nu lăsa senzația că inventăm informațiile prezentate. Apreciez corectitudinea autorilor care se confruntă cu propria istorie și nu se tem să prezinte lucrurile așa cum au fost.

Vă propun să observați dezvoltarea cultului fecioarei Maria:

O pictură realizată de Idlefonsus, apreciat pentru evlavia lui față de Fecioara Maria, reprezintă „una dintre cele mai vechi expresii ale cultului Fecioarei, care începea atunci să se răspândească în evlavia creștină.” De ce înepea să se răspândească tocmai în această epocă nu este clar, iar multe răspunsuri probabil nu fac obiectul lucrării de față.

Dacă pictura lui Idlefonsus, născut prin 607, era una dintre „cele mai vechi expresii ale cultului Fecioarei” înseamnă că cultul Fecioarei era în fază incpientă cam tot în aceeași perioadă – anii 600. Mai mult, abia în această epocă, spune autorul „începea să se răspândească”. Așadar, practica și credința în cultul fecioarei Maria nu a fost apostolică și nici măcar foarte clar prezentată de părinții bisericii.

Contemporanii erau conștienți de paralele dintre cultui Fecioare și „cultul fertilității din Antichitate”. Exista, de pildă, legenda unui templu antic „închinat unei femei încă nenăscute, sortită să dea naștere cuiva care avea să fie atât Dumnezeu, cât și om. Era așadar închinat viitoare Maici a lui Dumnezeu, care urma să se nască”.

Așadar, cultul fecioarei Maria își are rădăcini clare în păgânism. Autorul recunoaște acet lucru și este de acord că această explicație este atât „psihologică pe cât este de istorică.” Este tragic dar este adevărat că „cultul fertilității din veacurile Antichității se varsă din nou în speculația occidentului creștin”. Acestea sunt originile cultului fecioarei Maria.

Așa cum observa cu oarecare tristețe un cercetător, „mariologia științifică … nu a existat în Evul Mediu”. Prin urmare, încă nu se ajunsese la o clasificare detaliată a „meritelor”, „privilegiilor” și „prerogativelor” Fecioarei, dar totuși era evident că procesul începuse deja în ceastă perioadă.

Din nou, este necesar să remarcăm că procesul începuse „în această perioadă” și nu înainte. Cultul fecioarei este o invenție omenească și nu o practică moștenită de la apostoli. Mai mult „mariologia științifică nu a existat în Evul Mediu” și dacă nu a existat înseamnă că abia după Evul Mediu a fost produsă. Cui i-a dat Dumnezeu acest drept? Toate „meritele, privilegiile și prerogativele” aplicate acum fecioarei Maria nu existau în Evul Mediu ci au fost inventate mai târziu.

La întrebarea dacă, și în ce sens a fost ea lipsită de păcatul originar Augustin nu reușise să dea un răspuns definitiv; iar părerile au fost împărțite de-a lungul secolului al XII-lea și chiar și mai târziu. Era foarte răspândită ideea, chiar și în rândul celor care nu acceptau teoria imaculatei concepții, că „se cuvenea ca Regina celor neprihăniți, printr-un privilegiu unic al sfințeniei, să ducă o viață eliberată de păcat. Era, prin urmare, „un semn de evlavie să crezi că Fecioara Maria nu a avut nici un păcat propriu”.

Observați, iarăși, că Augustin nu a răspuns definitiv dacă ea nu avea păcat originar. Mai mult, părerile „au fost împărțite de-a lungul secolului al XII-lea și chiar mai târziu.” Așadar, această doctrină este o invenție târzie care nu vine de la apostoli sau părinții bisericii. În plus, existau mulți care „nu acceptau teoria imaculatei concepții”. Au fost persoane însă care au reușit să influențeze și să stabilească ca ceva biblic aceste doctrine deși ele nu au au avut întotdeauna o acceptare largă.

Ceea ce deosebea cultul și gândirea acestei epoci de procesul care a condus la ele era accentul crescând pus pe rolul Fecioarei Maria în calitate de mediatrix. Apelativul însuși se pare că a apărut pentru prima dată în teologia răsăriteană, unde i se spunea „mijlocitoarea legii și harului”. Fie din surse răsăritene, fie din însăși gândirea occidentală, termenul a intrat în vocabularul latin, probabil spre sfârșitul veacului al VIII-lea. Totuși, el a ajuns să fie general acceptat de-abia în secolele al XI-lea și al XII-lea.

Așadar termenul „mediatrix” care desemna cele două funcții ale fecioarei Maria – „calea prin care a venit Mântuitorul” și cea „prin care noi urcăm la El” – a fost absent înainte de veacul VIII-lea. Deci, cum au reușit oamenii să ajungă la Hristos dacă nu au cunoscut această mare taină doctrinară dezvoltată atât de târziu? Observați că termenul a fost general acceptat abia în secolele XI – XII. Autorul recunoaște că abia în această epocă găsim un „accent crescând pus pe rolul fecioarei Maria în calitate de mediatrix”. Dar înainte de această perioadă oamenii cum au ajuns la Hristos? Dacă au ajuns la El fără fecioara Maria de ce era nevoie acum de această „mediatrix” pentru a ajunge la El?

Un indiciu al rolului tot mai important care i se atribuia în planul mântuirii era ușurința cu care cuvintele lui Dumnezeu adresate ispititorului, „aceasta îți va zdrobi capul”, pe care cei mai mulți dintre exegeții veacurilor anterioare nu le interpretaseră în acest sens, au ajuns să fie înțelese ca făcând referire la Fecioară”.

Așadar, autorul remarcă că avem de-a face în această perioadă cu un „rol tot mai important” rol care mai înainte nu a fost atât de important. De ce era necesar ca abia în această epocă să se mărească importanța acestui rol? Apostolii nu au știut cât de important e rolul fecioarei Maria? Nici părinții bisericii nu au știut? Remarcați din nou că „cei mai mulți dintre exegeții veacurilor anterioare” nu interpretau cuvintele Genezei ca referindu-se la Maria. Oare nu se laudă acești mari teologi inventivi cu faptul că se țin strâns legați de scrierile părinților bisericii? Și totuși în acest caz ei au renunțat la interpretările lor pentru a găsi sprijin practicilor și doctrinelor care susțin cultul fecioarei Maria. Au adaptat Scriptura la cultul pe care deja îl inventaseră. Aveau cultul, le mai trebuia texte biblice.

Jaroslav Pelikan, Tradiția Creștină (vol.3), p.186-192

Anunțuri

4 gânduri despre “Dezvoltarea cutlului fecioarei Maria

  1. Da, dar să nu scăpăm din vedere că Jaroslav Pelikan a fost un teolog luteran convertit la ortodoxie abia în 1997, cu doar nouă ani înainte de moartea sa. Sunt convins că îndelunga sa perioadă de educaţie în sânul şi în spiritul protestantismului îl făcea capabil să vadă aceste adevăruri atât de detaşat. Pe de altă parte, putem fi siguri că un ortodox „pur sânge”, ca să mă exprim aşa, chiar dacă ar avea acces la aceleaşi informaţii, din aceleaşi surse, va interpreta aceste realităţi dintr-o cu totul altă perspectivă, încercând, spre exemplu, să valorifice exact invers „vechimea” învăţăturilor legate de cultul Mariei, în sprijinul propriilor dogme, prin plasarea lor într-un context cât mai timpuriu şi cât mai legat de învăţăturile părinţilor Bisericii; ceea ce se şi întâmplă, din păcate pentru domniile lor şi a milioanelor de enoriaşi pe care-i păstoresc.

    Apreciază

      1. @Cl. Lupu si Andrei C. – Iti spun eu cand – % – „teolog luteran convertit la ortodoxie” – uite unul cu imaginatie, nu eu, cum ziceai mai inainte despre mine, astuia nu i-a ajuns lupta lui Luther si a adeptilor lui impotriva monstruosului catolicism, ci a gasit de cuviinta sa se intoarca la mizeria din care s-au zmuls(cu mari costuri) stramosii lui spirituali, alegand, ce-i drept, varianta geamana, rasariteana, dar este mare mirare de voi doi, care nu stiti sau nu vreti sa stiti(de dragul temei propuse), ce este scris in Ezechiel, despre cei care cad din neprihanire – „neprihanirea celui neprihanit nu-l va mantui pe acesta in ziua pacatului sau” – adica „Pelikanul” vostru a cazut din proprie vointa-(iarasi vointa libera, bat-o vina), dar voi treceti peste asta, desi s-ar fi cuvenit sa nu-l mai citati, din cauza caderii lui impardonabile, de parca ati vrea sa fiti complici pe propria voastra piele la caderea lui, asa o atitudine miroase a ecumenism aneuronic, adica nu ma leg de nimic, nu critic pe nimeni, analizez si constat numai faptele si vorbele, mai lasati-o balta, ca de aia nici nu prea posteaza mai nimeni la astfel de interventii …….

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s