Siguranţa mântuirii

1. Dumnezeu nu a intenționat niciodată să ne ofere reguli prin care să știm cu siguranță care dintre participanții religiei din jurul nostru sunt ai Lui și să facem o separare clară între oi și capre. Dimpotrivă, planul lui Dumnezeu a fost să rezerve această prerogativă pentru Sine.

2. Nu trebuie să ne așteptăm să găsim semne care să fie suficiente în a-I ajuta pe sfinții care manifestă puțin har sau care s-au îndepărtat de Dumnezeu și au căzut într-o stare carnala, de moarte, să discearnă cu certitudine starea bună în care să găsesc. Și avem motive să-L binecuvântăm pe Dumnezeu, fiindcă nu le-a îngăduit oamenilor să-și cunoască cu certitudine starea în care se află decât dacă ies întâi din acea stare rea și de pe calea cea rea pe care se găsesc. Sunt două defecte care împiedică omul să aibă siguranța:

Defectul omului: (a) Harul, fiind foarte mic, nu poate fi discernut și priceput cu claritate și certitudine; (b) Harul acestora este amestecat cu atât de multă stricăciune, care îl acoperă și îl ascunde, făcând imposibilă discernerea lui cu certitudine.

Defectul ochiului: Oamenii care se află într-o stare firească și stricată au simțuri spirituale foarte neputincioase atunci când este vorba de judecarea și deosebirea lucrurilor spirituale.

Nu este planul lui Dumnezeu ca oamenii să obțină siguranță în alt mod, decât prin mortificarea stircăciunii și prin creșterea în har și obținerea unor exerciții pline de viață a acestuia. Și cu toate că auto-examinarea este o îndarorire foarte folositoare și importantă, care nu trebuie neglijată, totuși nu este mijlocul principal prin care ajung sfinții la o stare de mulțumire cu privire la starea lor bună. Siguranța nu trebuie obținută atât de mult prin auto-examinare, ci prin acțiune.

3. Ipocriții sunt atât de înșelați de propria lor înțelepciune, atât de orbiți și de împietriți de o mare îndreptățire de sine, atât de legați de părerile lor bune cu privire la înălțarea lor, încât nici chiar prezentarea celor mai convingătoare dovezi cu privire la ipocrizia lor nu folosește la nimic. Mai mult, aceste reguli pot fi de folos sfinților adevărați în detectarea emoțiilor false care se amestecă cu cele adevărate; ele pot fi un mijloc prin care religia lor să devină și mai pură, așa cum este aurul încercat în foc.

Jonathan Edwards, Emoțiile Religioase, 132-135

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s