Rolul Legii în Noul Testament

Deşi se militează deseori împotriva împărțirii legii pe categorii (morală, ceremonială, civilă, igienică etc) totuși aceste categorii pot, până la un punct, să fie observate în Scriptură. De fapt, probabil că doar în acest fel se poate înțelege relația lui Hristos cu Legea și apoi relația omului cu Legea.

IACOV numește legea morală (Decalogul) „legea împărătească” și îi afirmă sursa ca fiind „Scriptura”. Ambele exemple oferite de Iacov sunt două porunci din Decalog. În capitolul 4 Iacov reiterează într-un mod negativ porunca iubirii aproapelui interzicând judecata pronunțată împotriva lui. Această porunci, de asemenea, o poruncă morală. În nici un caz apostolul Iacov nu aduce în discuție legi ceremoniale, civile sau igienice. Sunt câteva detalii textuale prin care Iacov arată relația credinciosului cu Legea morală: (1) Cine „împlinește Legea împărătească … bine face” (2:8). Este o învățătură complet nebiblică cea potrivit căreia credinciosul nu trebuie să împlinească Legea. Ea reflectă caracterul și voia lui Dumnezeu și trebuie respectată; (2) cine calcă Legea „este osândit de Lege ca un călcător de Lege” (2:9). Este absurd să se afirme că un credincios este nevinovat atunci când păcătuiește; (3) păzirea Legii trebuie să fie universală. A nu avea dragoste te face vinovat de încălcarea tuturor poruncilor. De aceea cine vrea să păzească Legea trebuie să o respecte pe toată tocmai datorită Aceluia care este Autorul tuturor. Ne batem joc de Dumnezeu dacă credem că putem alege care din legile Sale le vom respecta; (4) credinciosul este arătat vinovat de Lege însă este judecat după „o lege a slobozeniei”. El nu trebuie să respecte legea cu frică ci cu libertate și voie bună.

Iacov 2:8-12 „Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi. Dar, dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat şi sunteţi osândiţi de Lege ca nişte călcători de Lege. Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate. Căci, Cel ce a zis: „Să nu preacurveşti”, a zis şi: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii. Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei,”

Iacov 4:11 „Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi, dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător. Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască şi să piardă. Dar tu cine eşti de judeci pe aproapele tău?”

EVREI. În majoritatea pasajelor din Evrei unde apare termenul „Lege” semnificația este de lege ceremonială. Singurele pasaje care oferă un sens diferit legii sunt Evrei 8:10 și 10:26 care, desigur, nu se referă la legea ceremonială ci la legile morale ale lui Dumnezeu. Pavel arată că urma „să aibă loc și o schimbare a Legii” (Evrei 7:12) ceea ce s-a și întâmplat în urma jertfei sacrificiale, substitutive și ispășitoare adusă de Hristos deoarece Legea „are umbra lucrurilor viitoare, nu înfățișarea adevărată a lucrurilor” (10:1) Legea a fost, așadar, un abecedar prin care Dumnezeu i-a învățat pe evrei câteva adevăruri fundamentale pentru relația lor cu Dumnezeu. În plus Legea „nu putea să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie” deoarece ea era „umbra” (Evrei 10:1). Aplecarea spre Lege pentru a o împlini în vederea desăvârșirii este un abuz adus legii lui Dumnezeu deoarece ea nu a fost făcută pentru acest scop. Totuși întrebarea care se pune este de ce „Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă”? (Evrei 10:28) avându-se în vedere că această lege „nu putea să facă desăvârșiți” și era „umbra lucrurilor viitoare”? Răspunsul se află tocmai în faptul că Legea era o umbră a lucrării lui Hristos ceea ce înseamnă că o necinstire a Legii însemna o necinstire a lucrului simbolizat, învățat și reprezentat în Lege – adică a jertfei lui Hristos. Această pedeapsă o vor suferi pentru veșnicie toți aceia care și astăzi calcă nu „doar umbra lucrurilor viitoare” ci chiar realitatea din spatele umbrei – jertfa lui Hristos.

Evrei 7:5 „Aceia dintre fiii lui Levi care îndeplinesc slujba de preoţi, după Lege, au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la fraţii lor, cu toate că şi ei se coboară din Avraam.”

Evrei 7:12 „Pentru că, odată schimbată preoţia, trebuia numaidecât să aibă loc şi o schimbare a Legii.”

Evrei 7:16 „pus nu prin legea unei porunci pământeşti, ci prin puterea unei vieţi nepieritoare.”

Evrei 7:19 „căci Legea n-a făcut nimic desăvârşit – şi, pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.”

Evrei 7:28 „În adevăr, Legea pune mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii; dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvârşit pentru veşnicie.”

Evrei 8:4 „Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar mai fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile după Lege.”

Evrei 9:19 „Şi într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat sânge de viţei şi de ţapi, cu apă, lână stacojie şi isop, a stropit cartea şi tot norodul”

Evrei 9:22 „Şi, după Lege, aproape totul este curăţat cu sânge; şi fără vărsare de sânge nu este iertare.”

Evrei 10:1 „În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.”

Evrei 10:8 „După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinosuri, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat” (lucruri aduse toate după Lege),”

Evrei 10:28 „Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.”

Evrei 8:10 „Dar iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.”

Evrei 10:16 „„Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor”,”

EPISTOLELE PASTORALE. Acesta este singurul pasaj din epistolele „pastorale” ale lui Pavel care abordează tema Legii. Apostolul Pavel face câteva afirmații foarte importante pentru înțelegerea raportării corecte la legea lui Dumnezeu: (1) Credinciosul trebuie să aibă convingerea că „Legea este bună”; (2) Deși Legea este bună ea, ca orice lucru bun, poate fi întrebuințată prost și de aceea Legea „este bună dacă cineva o întrebuințează bine; (3) „Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege” – sensul acestei afirmații nefiind acela că doar cei nelegiuiți trebuie să asculte de lege ci că nici un credincios nu este condamnat pentru faptele rele sau stimulat să se abțină de la rău de lege. Doar păcătoșii sunt constrânși să nu facă mai mult rău prin condamnarea legii.

1 Timotei 1:8-11 „Noi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine, căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strâmb şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase: – potrivit cu Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu, care mi-a fost încredinţată mie.”

FILIPENI. Acesta este singurul pasaj (3.5-9) din epistola către Filipeni care atinge problematica Legii. A fost un pasaj care a produs multă confuzie tocmai datorită neînțelegerii sensului oferit de Pavel pentru termenul „Lege”. El afirmă că a fost „fără prihană .. cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea.” Este un păcat a afirma că cineva a ținut legea morală a lui Dumnezeu, în toate aspectele ei, fără să păcătuiască și că, astfel, a ajuns neprihănit. Chiar apostolul Pavel spune în alt pasaj că „Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege. ” (Gal. 3:21). Totuși cu un verset înainte apostolul oferă contextul pentru interpretarea corectă a acestei afirmații. El spun că era „în ce privește Legea, fariseu”. Totuși nicăieri Legea lui Moise nu vorbește despre partida fariseilor, dezvoltată mult mai târziu! Așadar, apostolul Pavel se referă la interpretarea fariseică tradiționalistă aplicată de această paratidă Legii lui Moise. În acest fel ei au dezvoltat o „neprihănire pe care o dă Legea” la care puteau ajunge fiecare dintre ei putând să se considere „fără prihană”. Totuși interpretarea lor nu era o reprezentare exactă a Legii lui Dumnezeu ci o redefinire ca să se poată potrivi puterilor umane.

Filipeni 3:5-6 ” eu, care sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei; în ce priveşte Legea, fariseu; în ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană.”

Filipeni 3:9 „şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.”

EFESENI. Singurul pasaj din Efeseni care dezvoltă relația credinciosului cu Legea este greu de interpretat datorită afirmației făcute de apostol potrivit căreia Hristos „a înlăturat…Legea poruncilor, în orânduirile ei.” Înainte de a observa semnificația acestei afirmații trebuie să dezvoltăm pasajul și contextul în care se găsește ea. Întâi, Hristos „a înlăturat … Legea” prin moartea Sa de pe cruce. Doi, această Lege a fost „vrăjmășia dintre ei” – adică dintre neamuri și evrei deoarece neamurilor nu o respectau în timp ce evreii o susțineau cu multă strictețe și seriozitate. Trei, după înlăturarea ei a venit pacea și „un singur om nou” format din evrei și neamuri. Problema era că „Israel, umbla după o Lege care să dea neprihănirea” (Rom. 9:31) însă Legea aducea condamnare atât pentru evrei cât și pentru neamuri și de aceea Hristos a plătit pentru toate călcările lor de Lege și a adus „o neprihănire pe care o dă Dumnezeu fără Lege” (Rom. 3:21). Doar în acest sens Hristos „a înlăturat vrăjmășia … Legea poruncilor” care condamna în timp ce se căuta o neprihănire din ea.

Efeseni 2:15 „şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace;”

1 CORINTENI. Această lege naturală lăsată de Dumnezeu este respectată chiar de oamenii din lume. Nimeni nu ar munci dacă această lege nu ar fi respectată. Este absurd ca cineva să obiecteze că Dumnezeu a lăsat asemenea legi deoarece pe ea este construită societatea. Respectarea acestei legi ține de logică, normalitate și bun simț. Cu atât mai mult credincioșii trebuie să o respecte.

1 Corinteni 9:8-9 „Lucrurile acestea le spun după felul oamenilor? Nu le spune şi Legea? În adevăr, în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care treieră grâul!” Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici?”

Această lege naturală este o lege lăsată de Dumnezeu încă de la creație având fundamentul în ordinea de autoritate lăsată de Dumnezeu în familie și societate. Imoralitatea nerespectării acestei legi stă în faptul că ea este dată de Dumnezeu și în faptul că reprezintă scara autorității prezentă chiar și în relațiile Intra-Trinitariene. Identificarea precisă a acestei legi în Legea lui Moise nu este ușoară tocmai pentru că termenul folosit în acest pasaj nu are în vedere Legea lui Moise.

1 Corinteni 14:34 „Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea.”

În acest pasaj apostolul nu dezvoltă ce înseamnă acest „sub Lege” dar el arată clar că s-a făcut „ca și când aș fi fost sub Lege”. El nu spune că s-a pus sub Lege ci „ca și când” ar fi fost sub Lege. Apoi clarifică că „nu sunt sub Lege” pentru ca nimeni să nu aibă vreo confuzie. Scopul acestui comportament al apostolului Pavel a fost „ca să câștig pe cei ce sunt sub Lege.” Apostolul Pavel a respectat legea de dragul câștigării celor care o respectau. Pavel nu a trăit cu vina condamnării Legii și nici nu a încercat să-și câștige neprihănirea prin Lege – cea ce încercau mulți evrei.

1 Corinteni 9:20 „Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu, ca să câştig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am făcut ca şi când aş fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să câştig pe cei ce sunt sub Lege;”

Pavel face o afirmație comprehensivă cu privire la lege înțeleasă în modul general. Puterea păcatului este Legea în sensul că „păcatul a luat prilejul şi a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort” (Rom. 7:8) și „păcatul a luat prilejul, prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi porunca aceasta m-a lovit cu moartea” (Rom. 7:11).

1 Corinteni 15:56 „Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s