Botezul cu Duhul Sfânt în cartea Fapte – o perspectivă baptistă și carismatică

Există multe interpretări cu privire la ce înseamnă botezul cu Duhul Sfânt. Vă recomand o scurtă prezentare în acest articol – pentru a avea o idee despre ce vorbim. Poate sunteți mirați să aflați că baptiștii (și creștinii după Evanghelie) și carismaticii susțin aceeași poziție teologică în acest punct.

În articolul de față doresc să argumentez că: 1. Botezul cu Duhul Sfânt înseamnă încorporarea în trupul lui Hristos a fiecărei categorii de oameni; 2. Ulterioritatea experienței se datorează contextului unic în care se aflau acei oameni, astăzi fiind concomitent convertirii și 3. Semnul limbilor avea un rol specific și unic datorită situației și contextului în care se găseau acele categorii de oameni, context diferit de al nostru.

Pentru acest motiv sugerez că ulterioritatea botezului cu Duhul Sfânt nu se mai aplică astăzi și că semnul limbilor nu mai este necesar astăzi. Eu nu afirm că nu se poate ca cineva să fie botezat cu Duhul după convertire ci doar că nu are sens să se întâmple asta; și nici nu afirm că semnul limbilor nu poate fi prezent la botezul cu Duhul Sfânt ci doar că nu prezența lui este fără semnificație și, de aceea, nu îi văd rostul. Nu mă refer la practica din Corint a vorbirii în limbi.

Pornesc de la o premisă cu care mulți dintre voi probabil nu veți fi de acord: botezul cu Duhul Sfânt înseamnă primirea Duhului Sfânt spre încorporarea în trupul lui Hristos. Cred că această definiție confirmă toate prezentările din cartea Faptelor cât și definiția lui Pavel din 1 Cor. 12:13.  Eu nu spun că cineva nu poate fi umplut cu Duhul Sfânt la momentul convertirii ci doar spun că această împuternicire este diferită de botezul cu Duhul și, de aceea, este greșit a confunda cele două experiențe.

Observații introductive:

– Umplerea cu Duhul Sfânt este diferită, în esență, de botezul cu Duhul Sfânt. Umplerea este împuternicire pentru mărturisire în timp ce botezul este încorporare în trupul Bisericii.

FullSizeRender (7)

– Pogorârea Duhului Sfânt este diferită de botezul cu Duhul Sfânt, prima având loc odată pentru totdeauna la Cincizecime în timp ce a doua experiență s-a repetat în cazul a patru categorii diferite de oameni (evrei, samariteni, neamuri, marginile pământului).

– Primirea Duhului Sfânt și locuirea Duhului Sfânt în credincios sunt realități diferite de botezul cu Duhul Sfânt dar suprapuse într-o oarecare măsură deodată ce nimeni nu poate fi încorporat în trupul lui Hristos fără să primească și să fie locuit de Duhul.

Faptele Apostolilor 1:8 descrie împuternicirea Duhului (umplerea cu Duhulde care urmau să aibă parte apostolii în vederea răspândirii Evangheliei pentru desăvârșirea trupului lui Hristos (prin botezul cu Duhul Sfânt).

Botezul cu Duhul are două faze în Faptele Apostolilor: (1) Faza primară – întemeierea Bisericii. În acest punct apostolii, evrei, ucenicii Domnului Isus formează nucleul bisericii; (2) Faza secundară – desăvârșirea bisericii. Această fază este descrisă prin trei evenimente în care diferite categorii de oameni și etnii sunt primite în trupul Bisericii (botezați cu Duhul).

FullSizeRender (8)

Fapte 2 – Evreii

a. Situația. Apostolii se află într-o situație unică. Sunt în Vechiul Legământ (sau cel puțin  în perioada de tranziție spre plinătatea Noului Legământ). Nu avem încă o Biserică ci nucleul potențial al Bisericii. Ei sunt deja credincioși, dar ai Vechiului Legământ. Ar fi ciudat astăzi să mai găsim oameni în această situație.

b. Ulterioritatea. În acest eveniment unic și irepetabil au loc: 1. Pogorârea Duhului Sfânt; 2. Formarea Bisericii Nou-testamentale (sau botezul cu Duhul Sfânt); 3. Umplerea cu Duhul Sfânt. Ultimile două aspecte ale acestui eveniment (botezul și umplerea cu Duhul Sfânt) nu sunt limitate la evenimentul Cincizecimii. Ulterioritatea botezului cu Duhul Sfânt, în acest caz, nu poate fi un argument în a susține teza potrivit căreia și astăzi botezul cu Duhul este ulterior, pentru simplul fapt că trăim într-o vreme în care Duhul Sfânt s-a pogorât deja, biserica este formată și toate categoriile de oameni au fost acceptate în biserică.

c. Semnul limbilor. Prezența limbilor la Cincizecime are rolul de a arăta caracterul universal al experienței botezului cu Duhul Sfânt – adică faptul că în biserica lui Hristos sunt acceptate oameni din toate etniile pământului (vorbitori de limbi diferite). A spune că astăzi este necesar acest semn înseamnă a spune că ne aflăm într-un context similar sau esențial la fel. Ce sens are să vorbești astăzi în limbi dacă contextul nu o cere? Acolo se aflau oameni care vorbeau limbi diferite și cărora trebuia să li se certifice universalitatea Evangheliei, a experienței Duhului și a primirii în trupul lui Hristos.

David Pawson (promotor în valul 4 carismatic) susține ceva similar. Prin această afirmație el introduce ideea că există elemente irepetabile în experiențele de botez cu Duhul Sfânt – ceea ce îi dărâmă argumentul că tot ce au experimentat apostolii trebuie să experimentăm și noi.

cincizecime

Fapte 8 – Samaritenii

a. Situația. Samaritenii primesc Evanghelia în urma predicării lui Filip și sunt botezați de către acesta. Au loc miracole de vindecare și eliberări de duhuri. În urma lucrării sale, apostolii Petru și Ioan vin din Ierusalim pentru a confirma această lucrare și pentru a se ruga în vederea primirii Duhului Sfânt.

b. Ulterioritatea. Motivul primirii ulterioare a botezului cu Duhul Sfânt, nu în același eveniment al convertirii, este pentru a păstra unitatea în biserica lui Hristos și pentru a distruge vechea diviziune dintre evrei și samariteni. Dacă samaritenii ar fi primit Duhul Sfânt independent de stâlpii bisericii din Ierusalim am fi avut parte de o schismă în biserica primară chiar de la începuturile ei. Pentru acest motiv nu se poate invoca acest eveniment pentru a trasa un tipar de experimentare a botezului cu Duhul Sfânt. Nu mai suntem în situația lor și de aceea este inadmisibilă folosirea acestui caz pentru propunerea unui șablon.

c. Limbile. Este neclar dacă acești oameni au vorbit în alte limbi deși se poate argumenta în favoarea acestei poziții în ciuda absenței unei afirmații clare din partea celor prezenți ssau din partea autorului (Luca). Oricum, prezența acestui semn ar avea rolul de a arăta că experiența de care au avut parte samaritenii, considerați inferiori de evrei, era la fel de veritabilă ca și cea a evreilor. Aflându-ne în cu totul altă situație astăzi, nu se poate reclama un astfel de semn.

Din nou David Pawson face aceleași observații pe care eu le folosesc pentru a demonstra această poziție teologică, observații care nu îi întăresc teologia ci o slăbesc.

FullSizeRender (13)

Fapte 10 – Neamurile

a. Situația. Tot prin Petru, Evanghelia este predicată lui Corneliu, un om temător de Dumnezeu – un prozelit dintre neamuri. Acest om avea deja contact cu învățătura Vechiului Testament și practicile evreilor. Petru le predică Evanghelia și în momentul predicării Dumnezeu îi botează cu Duhul Sfânt.

b. Ulterioritatea. Coborârea Duhului în același eveniment cu convertirea lor nu susține teologia potrivit căreia botezul Duhului este ulterior convertirii deoarece Corneliu și casa lui au experimentat botezul cu Duhul în timpul predicării lui Petru.

c. Limbile. Ca semn al primirii Evangheliei și coborârii Duhului ei încep să-L laude pe Dumnezeu în alte limbi și prorocesc. Scriptura arată clar că acest semn îi avea în vedere pe evreii din biserică care încă nu putea accepta legăturile prea apropiate cu neamurile. Este evident că semnul limbilor în contextul lor nu ar valida prezența limbilor astăzi deoarece nu există acea animozitate.

David Pawson, deși respinge poziția mea cu privire la botezul Duhului Sfânt (citiți a doua parte a articolului indicat prin link), confirmă argumentele mele prin care teoria sa se fisurează.

neamurile

Fapte 19 – Ucenicii din Efes („marginile pământului”)

a. În acest caz ucenicii din Efes (1) nici măcar nu știau despre Duhul Sfânt și promisiunile lui Hristos că va fi trimis și (2) nu aveau parte de botezul lui Hristos – așadar ei nu știau despre evenimentul de la Cincizecime și promisiunile legate de botezul și darul Duhului prezentate clar de apostolul Petru în predica din acea zi.

b. Ulterioritatea botezului cu Duhul Sfânt nu poate fi demonstrată din acest caz datorită situației spirituale unice în care se aflau acești oameni. Se poate spune că se aflau în perioada Noului Legământ dar că, aproape la fel ca și apostolii la Cincizecime, nu experimentaseră intrarea în Noul Legământ și, de aceea, nu au experimentat plinătatea binecuvântărilor Noului Legământ.  Pe de altă parte, este evident că ei sunt botezați cu Duhul Sfânt în același eveniment cu acceptarea botezului lui Hristos. Cu alte cuvinte, acest text este, cu greu, o dovadă a ulteriorității botezului Duhului față de momentul convertirii.

c. Limbile. Când ajungem la problema limbilor și prorociei putem spune că ele au fost necesare tot ca un semn al acceptării acestor oameni în Biserica lui Hristos, aflați într-o situație destul de incertă, incompletă și anormală – situație în care nu ar trebui să se mai găsească vreo categorie de oameni astăzi. A susține că limbile sunt necesare și astăzi înseamnă să dovedim că și astăzi avem o categorie de oameni care se află în situația acestora.

Dacă unii dintre voi înțelegeți mai bine privind imagini vă propun pentru studiu următoarea schemă. Apăsați pe imagini și le veți vedea la o calitate mai bună.

FullSizeRender (5) FullSizeRender (6)

Anunțuri

Un gând despre “Botezul cu Duhul Sfânt în cartea Fapte – o perspectivă baptistă și carismatică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s