Cui i se iartă mult?

În ultima vreme unii îmi dau senzația că ar trebui să mă simt prost că nu am făcut cin știe ce păcate scandaloase deoarece, spun ei, aș fi ca fariseii care nu au făcut păcate grave, sau ca fratele „fiului risipitor” care a rămas puțin pe din afară. Problema fariseilor era că încercau să fie mai serioși și mai sfinți decât Domnul Isus.

Totuși există un text care este citat mult prea aiurea ca să îl pot trece cu vederea:

47 De aceea îţi spun: păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.”

Observați că textul nu spune: „i se iartă mult celui care păcătuiește mult”. Cam așa se pare că înțeleg unii afirmația aceasta însă Domnul Isus nu spune nicăieri acest lucru. Textul nu spune nici „cui i se iartă mult iubește mult”. Ar însemna că cine păcătuiește mai mult are șansele să fie mai iubitor.

Dar să presupunem că textul ar fi spus: „cui i se iartă mult iubește mult” deoarece partea pozitivă a propoziției „cui i se iartă puțin iubește puțin” ar fi aceasta: „cui i se iartă mult iubește mult”. Defectul meu este să fac analiză pe cuvinte. Haideți să privim împreună la prima parte a propoziție: „cui i se iartă mult…” Mi-a venit în minte această întrebare: Cui i se iartă mult?

Cel mai bun răspuns îl putem primi din evenimentul în care aceste cuvinte au fost rostite: Luca 7. Cui i s-a iertat mult? Accentul multora cade pe faptul că este vorba despre „o femeie păcătoasă”. Dar acesta este un detaliu al pasajului, nu nesemnificativ dar nici un detaliu care trebuie să le acopere pe celelalte. Așadar, cui i se iartă mult?

1. Celui smerit – „şi stătea înapoi, lângă picioarele”. Tupeul, obrăznicia și familiaritatea cu care unii se apropie de Dumnezeu nu prea arată smerenia celui pocăit.

2. Celui care regretă – „şi plângea”. O grămadă de mărturii „personale” sunt umplute cu laude și păreri de rău pentru viața murdară trăită fără Dumnezeu. Este acela regret??

3. Celui care prețuiește – „a adus un vas de alabastru cu mir mirositor”. Mântuirea nu se cumpără dar valoarea ei pentru noi va fi cunoscută.

4. Celui care crede – „Dar Isus a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace.”

5. Celui care vine la Hristos – „şi stătea înapoi, lângă picioarele lui Isus, şi plângea”.

6. Celui care nu-și ascunde păcatele – toată lumea știa cine este dar a ieșit în public cu riscul de a fi discreditată.

Accentul nu cade pe păcatele grave pe care această femeie le-a făcut, deși este evident că le făcuse, ci pe pocăința ei excepțională prin care s-a apropiat de Domnul Isus. Cui i se iartă mult? Celui care se pocăiește. Așadar, nimeni nu are dreptul să-și ia această promisiune fără ca să se fi pocăit mai întâi.

Așa că nu trebuie să fim mai catolici decât papa și mai buni decât Isus Hristos încât să atribuim iertarea celor care nu s-au pocăit de păcatele lor și nici nu au venit la Hristos cu părere de rău, credință și smerenie.

Revenind la aceia care ne muștruluiesc că suntem farisei care nu putem să iertăm, așa cum a făcut Domnul Isus, aș adăuga că „vameșii și curvele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu” (adică înaintea fariseilor) dintr-un motiv foarte simplu – nu pentru că erau vameși și curve, deoarece nicăieri Scriptura nu transmite vreun asemenea mesaj, ci pentru că „vameşii şi curvele l-au crezut” (referindu-se la Ioan Botezătorul care a predicat pocăința și mărturisirea păcatelor).

În același fel problema fariseilor nu era că nu s-au calificat pentru cer fiind „vameși și curve” ci pentru că i-au privit pe aceștia întorcându-se la Dumnezeu prin pocăință și credință și „nu v-aţi căit, în urmă, ca să-l credeţi” – adică nu s-au POCĂIT și nu au CREZUT. Simplu – nu au fost convertiți.

În cuvintele lui Ioan, promisiunea iertării păcatelor este făcută acelora care și le mărturisesc deoarece avem acolo o condiție precizată clar prin acel „dacă” urmat de „ne mărturisim păcatele”. Iertarea nu este dată cu condiția păcătuirii ci cu condiția mărturisirii deoarece există mulți mari păcătoși care merg în iad pentru simplul motiv că nu s-au pocăit.

NU EXISTĂ CER FĂRĂ POCĂINȚĂ AȘA CUM NU EXISTĂ IAD FĂRĂ PĂCĂTOȘI NEPOCĂIȚI

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s