De ce cred doar unii?

Înțelegerea spirituală (credința) este fundamentală deoarece fără ea nu există mântuire. Domnul Isus afirmă acest lucru foarte clar în Marcu 4:12 „pentru ca, „măcar că privesc, să privească şi să nu vadă, şi măcar că aud, (1) să audă şi (2) să nu înţeleagă, ca nu cumva (3) să se întoarcă la Dumnezeu şi (4) să li se ierte păcatele.” Secvențele sunt acestea: auzire, înțelegere, întoarcere la Dumnezeu și iertarea păcatelor. Întrebarea pe care ne-o punem este de ce unii dintre cei care aud nu cred dacă credința vine în urma auzirii?

Auzirea duce la credință (înțelegere spirituală)

Scriptura ne arată clar că înţelegerea spirituală vine în urma auzirii. Simpla înțelegere intelectuală nu duce la pocăință și iertarea păcatelor ci doar înțelegerea spirituală. De aceea spunem că această înțelegere este spirituală și nu doar intelectuală. Al doilea motiv pentru care credem că este vorba despre o înțelegere spirituală sunt textele care vorbesc despre o „înțelegere cu inima”.

Marcu 4:12 „pentru ca, „măcar că privesc, să privească şi să nu vadă, şi măcar că aud, să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu şi să li se ierte păcatele.”

Matei 13:14 „Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”

Ioan 12:40 „„Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.””

Faptele apostolilor 28:27 „Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”

Apoi observăm atât în evanghelii cât și în epistole că înțelegerea (sau credința) vine în urma auzirii.

Marcu 7:14 „În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine şi le-a zis: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi.”

Într-un mod asemănător în epistole apostolul Pavel trasează un principiu similar și afirmă că și credința vine în urma auzirii. De aceea putem afirma că înțelegerea despre care Isus Hristos vorbește în evanghelii este credința despre care Pavel vorbește în epistole. Sunt doi termeni folosiți pentru aceeași stare.

Romani 10:17 „Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.”

Sunt doi termeni care se repetă frecvent pentru a descrie această înțelegere spirituală, ambii termeni fiind folosiți împreună, de multe ori, în același pasaj: I. A vedea (gr. idōsin, horáō); II. A înțelege (gr. suniémi). Marcu 4:12; Matei 13:14; Fapte 28:26.

Marcu 4:12 „pentru ca, „măcar că privesc, să privească şi să nu vadă, şi măcar că aud, să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu şi să li se ierte păcatele.”

Matei 13:13-15 „De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”

Faptele apostolilor 28:26-27 „când a zis: „Du-te la poporul acesta şi zi-i: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”

Ruptura dintre auzire și credință:

A. Împietrirea inimii face o ruptură între auzire și credință (înțelegere spirituală)

Totuși ne întrebăm de ce unii aud dar nu înțeleg (sau nu cred). Răspunsul este repetat de multe ori în Scriptură. Atât neînțelegerea cât și necredința se datorează unei probleme cu inima. Așadar, problema este INIMA și împietrirea ei. Uneori se vorbește despre împietrirea inimii (Marcu 6:52) iar alteori despre împietrirea minții (2 Corinteni 3:14). Cele două expresii sunt interschimbabile așa cum arată paralelismul din 2 Corinteni 3:14-15. În versetul 14 maramă este peste minte însă în versetul 15 se afirmă că este peste inimă.

Marcu 6:52 „căci nu înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.”

Marcu 8:17 „Isus a înţeles lucrul acesta şi le-a zis: „Pentru ce vă gândiţi că n-aveţi pâini? Tot nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită?

Marcu 16:14 „În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat.

Matei 13:14 „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”

Faptele apostolilor 28:26 „când a zis: „Du-te la poporul acesta şi zi-i: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”

Luca 24:25 „Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!”

Ioan 12:39-40 „De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: „Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.””

Sunt doi termeni folosiți pentru împietrirea inimii: i. paxýnō (folosit doar în Matei 13:15 și Fapte 28:27); ii. pōróō (Marcu 6:52; 8:17; Ioan 12:40; Romani 11:7; 2 Cor. 3:14). Ambii termeni descriu aceeași stare de împietrire deoarece sunt folosiți interschimbabil pentru starea descrisă de Isaia în 6:9-10 – citat folosit de Matei (13:15), Ioan (12:40) și Pavel (Fapte 28:27).

De ce este inima omului împietrită? Și-o împietrește el sau i-o împietrește altcineva? Cum are loc această împietrire? Avem mai multe răspunsuri pentru prima întrebare fundamentală.

1. Dumnezeu împietrește. În Matei 13:15 verbul împietrit este la diateza pasivă arătându-ni-se că această împietrire a fost făcută de către altcineva asupra oamenilor. Același citat în Fapte 28:27 conține verbul tot la diateza pasivă. În Ioan 12:40 acest lucru este afirmat mai clar: Ioan 12:39-40 „De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: „Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”” La fel în Romani 11:7-8 verbul este la diateza pasivă „Deci ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi, după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.” Împietrirea mai este prezentată în diateza pasivă în Marcu 6:52; 8:17 și 2 Corinteni 13:14 (gr. pōróō).

2. Profetul împietrește pe ascultători. Isaia primește poruncă de la Dumnezeu să împietrească poporul Israel. Această împietrire are caracter de pedeapsă datorită neascultării poporului. Dumnezeu are o limită pe care o stabilește poporului și care odată depășită atrage după sine pedeapsa și imposibilitatea pocăinței: Isaia 6:10 „Împietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, şi să nu fie tămăduit.””

3. Omul se împietrește pe sine. Deși împietrirea este pusă pe seama lui Dumnezeu, spre exemplu în Fapte 28:27 și Matei 13:15 în același pasaj se afirmă că oamenii s-au împietrit pe ei înșiși. Verbul „şi-au închis ochii” (gr. kammuó, apare doar în aceste două pasaje) este la diateza activă arătându-se o acțiune pe care ei au făcut-o în mod voluntar și conștient, deși ea este urmarea împietririi – prezentată la diateza pasivă.

B. „Ascunderea” face o ruptură între auzire și credință (înțelegere spirituală)

Cel puțin într-un pasaj ni se arată că nu doar împietrirea inimii este o piedică în calea credinței ci și faptul că cele transmise sunt „ascunse”: Luca 18:34 „Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei şi nu pricepeau ce le spunea Isus.” În acest pasaj se repetă un termen deja frecvent utilizat pentru a descrie înțelegerea spirituală: „înțeles” (gr. syníēmi) dar se adaugă în plus termenul „pricepeau” (gr. ginṓskō). Motivul pentru care nu înțelegeau și nu pricepeau este pentru că „vorbirea era ascunsă pentru ei” (gr. kruptó). Luca mai folosește doar în 19:42 acest termen pentru a arăta pedeapsa dată lui Israel datorită necredinței lor: „şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.” Și în acest pasaj găsim termenul „cunoaște” (gr. ginṓskō) care înseamnă a cunoaște prin experiență personală (Luca 1:34).

 Deschiderea minții și a Scripturilor produce credință

Vom privi în special la Luca 24 pentru a vedea cum se poate ajunge la credință atunci când există această problemă a inimii. Întâi trebuie să demonstrăm că și în acest pasaj avem de-a face cu un caz similar și, de fapt, cu aceeași problemă a inimii. Totuşi Luca foloseşte nişte termini speciali pentru a descrie, prin cuvintele Domnul Isus, împietrirea inimii lor în versetul 25 „Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!”. Termenul „nepricepuți” (gr. anóētos) înseamnă a fi fără minte (mai apare folosit doar de apostolul Pavel pentru a vorbi despre necredincioși [Rom. 1.14, Tit 3:3] dar uneori şi despre credincioşi [Gal. 3:1, 3; 1 Tim. 6:9]). Pe de altă parte, termenul „zăbavnici” (gr. bradýs) înseamnă a-ți lua timp în mod deliberat. Mai este folosit apoi doar de Iacov în 1:19 dar cu un sens pozitiv și referindu-se la vorbire, nu la inimă ca în acest loc. Așadar, datorită stării inimii lor ei nu puteau crede. Totuși această stare nu exclude nici gândirea și nici vorbirea deoarece ei erau implicați în ambele. Ei discutau (gr. homileó; v.14-15; folosit doar de Luca în Fapte 20:11; 24:26) și dezbăteau (gr. suzéteó; acesta este sensul termenului așa cum se poate observa și în Luca 22:23; Fapte 6:9; 9:29).

Interesul nostru pentru acest pasaj este datorită felului în care este îndepărtată această problemă gravă a inimii lor. Accentul cade pe un cuvânt repetat de trei ori de Luca – termen prin care ni se descrie soluția aplicată de Domnul Isus. Acesta este termenul „deschis” (gr. dianoígō). Acestora li s-a deschis ochii (v.31), Scripturile (v.32) și mintea (v.45). Această experiență ne arată deslușit ce face Dumnezeu pentru a îndepărta necredința și împietrirea.

  1. Deschiderea Scripturilor

Domnul Isus le interpretează Scripturile, într-un mod sistematic, ucenicilor. Luca 24:27 „Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.” Termenul „tâlcuit” (gr. diermēneúō) înseamnă a traduce dintr-o limbă în alta, așa cum arată clar celelalte texte în care este folosit termenul (1 Cor. 12:30; 14:5, 13, 27; Fapte 9:36).

Sentimentul trăit de ucenici este descris foarte viu: Luca 24:32 „Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”” Cu alte cuvinte, Isus a atins exact locul problemelor lor: inima. Și a făcut acest lucru deschizând Scripturile într-un mod spiritual, nu doar intelectual. El nu le-a umplut doar mintea cu Scriptură ci le-a tălmăcit într-un mod spiritual Biblia.

  1. Deschiderea minții și a ochilor

Am văzut în nenumărate cazuri că ochii spirituali ai oamenilor sunt închiși și nu pot vedea deși cu ochii fizici pot vedea (Marcu 4:12; Matei 13:14; Ioan 12:40; Fapte 28:27) și sunt „împiedicați să-L cunoască” (24:16). Cu alte cuvinte deși cu ochii fizici pot vedea și cu mintea pot primi informațiile totuși, în realitate, cu ochii sufletului nu pot vedea și nu pot înțelege într-un mod spiritual. De aceea ei au nevoie să le fie deschiși ochii și mintea. Acest lucru l-a făcut Domnul Isus cu acești doi ucenici. Luca 24:31 „Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.” Luca 24:45 „Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.” Reacția următoare arată succesul lucrării Sale: Luca 24:31-32 „Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”” Acea inimă împietrită acum le „ardea în ei” și „L-au cunoscut”. Apoi au mers la ceilalți ucenici „și au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii” (Luca 24:35).

Motivul pentru care doar unora li se deschide mintea

Acest lucru este declarat de Domnul Isus foarte limpede. Unora le-a fost dat în timp ce altora „nu le-a fost dat”. Fie că aceasta se referă la predestinare fie că se referă la lucrarea de deschidere a minții motivul final pentru care se face diferență între oameni se află în darul lui Dumnezeu și nu în decizia oamenilor, așa cum poate ni s-ar părea nouă mai natural să înțelegem.

Matei 13:11 Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.

Marcu 4:11 „Vouă”, le-a zis El, „v-a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce sunt afară din numărul vostru, toate lucrurile sunt înfăţişate în pilde;

Luca 8:10 El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca „măcar că văd, să nu vadă, şi măcar că aud, să nu înţeleagă.”

Cum ajunge omul la mântuire?

1. Auzirea Scripturilor despre Hristos (uneori întărite de minuni) – Marcu 6:52; 7:14; Romani 10:17; Luca 24:27

PROBLEMA

a. Aspectul subiectiv

– inima împietrită (Matei 13:15; Fapte 28:27 – gr. paxýnō; Marcu 6:52; 8:17 – gr.pōróō)

– inima zăbavnică (gr. bradýs) și nepriceperea (gr. anóētos) – Luca 24:25

– ochii închiși (Fapte 28:27)

b. Aspectul obiectiv:

– ascunderea înțelesului cuvintelor împiedică înțelegerea (Luca 18:34; 19:42; gr.syníēmi)

– ascunderea înțelegerii realității împiedică cunoașterea (Luca 24:16; gr.epiginṓskō)

2. Deschiderea inimii și a minții – un dar „limitat” al cunoașterii (Matei 13:11; Marcu 4:11; Luca 8:10)

3. Deschiderea Scripturilor (Luca 24:32; gr. dianoígō) și interpretarea (Luca 24:27; gr. diermēneúō)

4. Deschiderea ochilor și minții (Luca 24:31 și 35). Experiența mai este descrisă prin „ardea inima” (Luca 24:32), a „deschide inima” (Fapte 16:14), străpungerea inimii (Fapte 2:37).

5. Înțelegerea (sau credința)

– înțelegerea (Luca 18:34; 19:42; gr. syníēmi) și înțelegerea cu inima (Matei 13:15; Ioan 12:40)

– cunoașterea (Luca 24:31, 35 – epiginṓskō; ginṓskō)

– luarea aminte (Fapte 8:6; 16:14)

– credința (Romani 10:17; Ioan 12:39-40) și ascultarea (Romani 10:16; gr. hypakoúō)

6. Întoarcerea la Dumnezeu – Marcu 4:12; Ioan 12:39-40

  1. Iertarea păcatelor și vindecarea – Marcu 4:12; Fapte 28:26; Ioan 12:40
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s