Predestinarea NU se bazează pe preștiința credinței omului!

Cei care au fost predestinaţi pentru viaţă veşnică nu au fost predestinaţi datorită unei vrednicii prevăzute în ei, sau a unor fapte care urmau să fie făcute de ei, şi nici măcar pentru credinţa lor viitoare, ci doar pe baza harului liber şi suveran, conform cu plăcerea lui Dumnezeu.

Întâi, credinţa, pocăinţa şi sfinţenia nu sunt decât darurile gratuite ale lui Dumnezeu ca şi viaţa veşnică însăşi. „Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2.8); „vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El” (Filipeni 1.29); „L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa” (Fapte 5.31); „Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa” (Fapte 11.18). De asemenea sfinţenia este numită sfinţirea Duhului (2 Tesaloniceni 2.13), pentru că Duhul este eficient în suflet şi din nesfinţi face sfinţi.

Doi, dacă pocăinţa şi credinţa sunt daruri, iar sfinţirea este lucrarea lui Dumnezeu, atunci acestea nu sunt nici efectele voinţei libere a omului şi nici ceea ce el dobândeşte pentru sine, de aceea, nici nu pot fi motivele, sau condiţii ale alegerii lor, care este un act al minţii divine, antecedent şi independent de toate calităţile aflate în persoanele alese.[1]

Trei, de altfel, apostolul afirmă expres că alegerea nu este bazată pe fapte ci pe Cel ce cheamă, şi că nu ţine cont de binele sau răul persoanelor alese (Romani 9.11).  Așadar, doar ce afirmă Biblia că este cauza alegerii este cauza alegerii și nimic altceva (Ef. 1:5, 1:9).[2]

Patru, în plus, dacă credinţa sau faptele ar fi fost cauza alegerii, nu s-ar putea spune că Dumnezeu a ales ci că oamenii L-au ales, contrar cu întregul sens general al Scripturii. „Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi” (Ioan 15.16); „Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi” şi „Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi” (1 Ioan 4:10, 19). Oriunde se vorbeşte despre alegere se spune că este actul lui Dumnezeu nu al omului (Marcu 13.20; Romani 9.17; Efeseni 1.4; 1 Tesaloniceni 5.9; 2 Tesaloniceni 2.13).

Cinci, mai mult, noi am fost aleşi să fim sfinţi nu pentru că Dumnezeu a preştiut că vom fi aşa (Efeseni 1.4), şi de aceea a spune că sfinţenia este un motiv pentru care unii oameni au fost aleşi înseamnă a face efectul antecedent cauzei. Tot ceea ce este efectul decretului divin nu poate fi cauza lui. Credința este efectul alegerii (Fapte 13:48), ca și faptele bune (Ef. 2:10), conformarea după chipul lui Hristos (Rom. 8:29) iar toate faptele sunt excluse (2 Tim. 1:9). [3]

Şase, apostolul adaugă „ne-a rânduit mai dinainte după buna plăcere a voii Sale”, implicaţia fiind că Dumnezeu nu a văzut nici un motiv exterior pentru care să fi ales pe un om şi nu pe altul. În concluzie, aleşii au fost iubiţi în mod liber (Osea 14.4), aleşi în mod liber (Romani 11.5,6) şi răscumpăraţi în mod liber (Isaia 52.3), chemaţi în mod liber (2 Timotei 1.9), justificaţi în mod liber (Romani 3.24) şi vor fi glorificaţi în mod liber (Romani 6.23).[4]

Şapte, dacă Dumnezeu ar fi ales pe baza preştiinţei atunci El ar fi ştiut şi că oamenii nu L-ar fi ales datorită păcătoșeniei lor. Omul se naşte într-o aşa stare încât el nu Îl va dori şi nu Îl va alege niciodată pe Dumnezeu. Aşadar, este imposibil ca Dumnezeu să fi prevăzut alegerea omului.

Opt, în plus, harul ar înceta să fie har dacă Dumnezeu alege pentru că a văzut că păcătoşii Îl vor alege.[5] Dacă predestinarea depinde de faptele omului înseamnă că alegerea este o datorie a lui Dumnezeu, „o datorie nu un har, un act al dreptății și nu al milei.” Însă „un act al harului și un act al datoriei sunt termeni contadictorii”.[6]

Nouă, expresia „a cunoaşte mai dinainte” înseamnă a cunoaşte cu un interes particular, cu plăcere, afecţiune şi acţiune.[7] Termenul are conotaţie de relaţie pozitivă şi intimă. El înseamnă a privi cu bunăvoinţă la cineva sau a-l iubi şi e folosit chiar şi în legătură cu relaţiile sexuale.[8] Dacă precunoașterea înseamnă aprobare, așa cum este în câteva locuri din Scriptură, atunci mărturisim că, într-adevăr, predestinarea depinde de precunoașterea lui Dumnezeu. Preştiinţa precede predestinarea, în sensul că Dumnezeu trebuie întâi să-i cunoască pe cei ce urmează să fie aleşi de El.

Zece, de altfel, o cauză primă şi veşnică nu poate depinde de aceleaşi efecte temporale care sunt cauzate de aceasta.[9] Simpla recunoaştere că unii indivizi vor avea în viitor calităţile necesare pentru mântuire, este, bineînţeles, pe nedrept, numită alegere.[10]

Unsprezece, Pavel nu spune în Romani 8.29 că Dumnezeu alege oamenii pe baza precunoașterii Lui ci că Dumnezeu predestinează pe cei pe care îi cunoaște întrucât nici măcar Dumnezeu nu poate alege ceva ce nu cunoaște. Textul, așadar, nu vorbește despre baza alegerii ci despre subiecții alegerii. [11]

Doisprezece, dacă Dumnezeu caută în creaturi motivul alegerii înseamnă că omul este autorul mântuirii sale și nu Dumnezeu.[12] O asemenea perspectivă este contrară întregii Scripturi.

Treisprezece, „nici un lucru temporal nu poate fi cauza eficientă a alegerii eterne; credința, supunerea sunt lucruri temporale, credința fiind lucrată în noi, iar supunrea fiind îndeplinită de noi la timpul potrivit”.[13]

Paisprezece, „tot ceea ce stabilește o cauză inferioară înaintea unei cauze superioare, trebuie respins”. Dumnezeu „este cauza cauzelor, și prima cauză a tuturor lucrurilor” (Rom. 11:36; Fapte 17:28; Apoc. 4:11). „Dacă vreo altă ființă ar fi antecedentă determinării voii lui Dumnezeu, aceasta ar lua demnitatea cauzei supreme și ar face acțiunea unui om superioară celei divine”.[14]

Cincisprezece, predestinarea bazată pe preștiință introduce o succesiune de acte în Dumnezeu însă în Dumnezeu este un simplu act „Eu sunt”. Prevederea credinței presupune un decret anterior legat de existența acelei credințe preștiute.[15]

Șaisprezece, nu există nici măcar un singur pasaj în Sfânta Scriptură care să afirme că Dumnezeu a cunoscut faptele omului sau credinţa lui şi că pe această bază El l-a ales ci că El a cunoscut oamenii. Este o diferenţă majoră între a cunoaşte un om şi a cunoaşte faptele lui.

Șaptesprezece, dacă predestinarea este înţeleasă în sensul că Dumnezeu alege conform cu ceea ce ştie că noi vom alege, Biblia se face vinovată de un limbaj fără sens. A predestina ceva ce ştii că se va întâmpla este un exerciţiu fără sens. Este ca şi cum i-ai spune unui om care a sărit în aer, să coboare. El va coborî fie că îi spune cineva să coboare sau nu. Ai putea foarte bine să nu prezici sau să nu porunceşti fiindcă el oricum va coborî. Simpla recunoaştere a faptului că unii indivizi vor avea în viitor calităţile necesare pentru mântuire, este, bineînţeles, pe nedrept, numită alegere.[16]

Optsprezece, pericolul acestei poziţii constă în presupoziţia că, între indivizi există o diferenţă fundamentală care determină alegerea lui Dumnezeu, îndepărtând astfel caracterul gratuit al harului lui Dumnezeu. Mai mult, această poziţie se opune pasajelor biblice care învaţă că nu există nici o diferenţă între oameni şi că toţi, fără excepţie, se împotrivesc lui Dumnezeu şi chemării Sale, nedorind să vină la Lumină ca să fie mântuiţi.

Nouăsprezece, chiar dacă am spune că Dumnezeu ne-a ales datorită credinței întrucât Biblia afirmă că ea este darul lui Dumnezeu înseamnă că Dumnezeu ne-a ales pe baza unui dar oferit de El așa încât predestinarea bazată pe faptele omului este exclusă.

Două zeci, Dumnezeu nu poate să ne fi ales pentru că a prevăzut credinţa noastră fiindcă, odată ce Dumnezeu ne-a ales pentru sfinţire şi la vremea potrivită ne-a făcut sfinţi, în mod sigur şi deplin ne-a fost dată şi credinţa tot de către El fiindcă nu putem fi sfinţi fără credinţă.

Douăzeci și unu, dacă cineva spune că tuturor li se dă credinţă dar nu toţi o exercită, face o mare greşeală deoarece, întâi de toate contrazice atât Scripturile cât şi natura credinţei. Ea nu este asemenea unui lucru fizic pe care îl poţi avea fără să-l foloseşti, la fel cum nu poţi deţine o dorinţă fără să doreşti lucrul din dorinţa respectivă. A avea o dorinţă înseamnă a dori. Atunci când ai credinţa, de fapt, crezi. A spune că Dumnezeu dă tuturor credinţa dar numai unii o folosesc – este o contradicţie nebiblică şi iraţională.

Alegerea este necondiționată cu excepția unui singur lucru. Există o singură condiție pe care trebuie să o îndeplinească omul pentru ca să fie ales. Înainte de a fi ales omul trebuie să fie păcătos. Decretul alegerii lui Dumnezeu în alegerea oamenilor urmează după decretul Lui prin care a permis omului să cadă în păcat. Așadar, Dumnezeu nu alege oameni neprihăniți în vederea mântuirii deoarece aceștia nu au nevoie de mântuire ci îi alege pe cei păcătoși. Acesta este singurul lucru pe care L-a prevăzut Dumnezeu în alegerea oamenilor pentru mântuire și anume – păcatul lor. [17]

[1] Jerome Zanchius, The Doctrine of Absolute Predestination, 95.

[2] Cristopher Ness, Antidote Against Arminianism, 16

[3] Cristopher Ness, Antidote Against Arminianism, 17.

[4] Jerome Zanchius, The Doctrine of Absolute Predestination, 96.

[5] Bruce Demarest, The Cross and Salvation, 115.

[6] Cristopher Ness, Antidote Against Arminianism, 17.

[7] Bruce Demarest, The Cross and Salvation, 128.

[8] Millard J. Erickson, Teologie Creştină, 801.

[9] Isaac Ambrose, Privind ţintă la Isus, 78.

[10] Loraine Boettner, Doctrina Reformată a Predestinării, 79.

[11] R.C. Sproul, Aleși de Dumnezeu, (Oradea: Imago Dei, 2010), 121.

[12] Cristopher Ness, Antidote Against Arminianism, 17.

[13] Cristopher Ness, Antidote Against Arminianism, 17.

[14] Cristopher Ness, Antidote Against Arminianism, 18.

[15] Cristopher Ness, Antidote Against Arminianism, 19.

[16] Loraine Boettner, Doctrina Reformată a Predestinării (Codlea: Kingstone, 2012), 79.

[17] R.C. Sproul, Aleși de Dumnezeu, 149.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s