Pentru ce există Biserica?

 Este cunoscut, există o polarizare destul de agresivă în două tipuri de comportament legat de biserică. În anumite comunități oamenii se îndepărtează de biserică în timp ce alte comunități par să crească și să-și centreze viața în jurul ei. Cum ar trebui să privim biserica?

1. Biserica există pentru slava lui Dumnezeu. Într-unul dintre cele mai explicite texte despre scopul bisericii Pavel afirma că ea există pentru ca „pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu” (Ef. 3:10). S-ar putea ca anumite lucruri să nu-ți placă în biserica locală dar asta nu este nici o problemă. Fă sacrificii ca să-i accepți pe ceilalți. Comunitatea creștină nu există pentru a satisface toate sclifoselile și sensibilitățile membrilor ei. Ea nu există nici ca să placă participanților. În această eră a mentalității consumeriste trebuie să regândim, după Scriptură, scopul primar al bisericii. Chiar dacă nu ți-a plăcut cum sunt arenjate scaunele, predica sau câte grade au fost la aerul condiționat, nu este nici o problemă. Du-te la biserica să te închini lui Dumnezeu.

2. Biserica există pentru a fi o expresie vizibilă a Evangheliei. Biserica nu este „Evanghelia trăită”. Isus a trăit Evanghelia și este suficient ce a făcut El așa încât să fie întreagă. Însă Biserica este o implicație, o consecință naturală și obligatorie a Evangheliei. Nicăieri oamenii nu vor vedea Evanghelia mai bine decât în Biserică. Pavel afirma în aceeași epistolă că „Hristos (a iubit) Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană” (Ef. 5:25-27). Însăși existența bisericii este o mărturie a Evangheliei. A neglija Biserica înseamnă să neglijezi Evanghelia, jertfa lui Hristos, moartea Sa substitutivă. A fi indiferent față de biserică este un păcat.

3. Biserica există pentru edificarea credincioșilor. Biserica este locul unde Hristos „curățește prin Cuvânt” și „sfințește” Biserica pentru ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană”. Biserica este marele proiect al lui Hristos. Acolo Hristos investește pentru a sfinți, curăți și duce spre desăvârșire. Toate metodele importante folosite pentru maturizarea și sfințirea credincioșilor pot fi folosite, în mod primar, în biserică.

– Ucenicizarea credincioșilor. Biserica este responsabilă pentru ucenicizarea celor convertiți. Botezul și convertirea nu sunt ultimii pași în viața unui credincios ci primii. „Duceţi-vă* şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit” (Mt. 18:19-20). Această lucrare se face atât personal cât și în plenul adunării: „Pe El Îl propovăduim noi şi sfătuim pe orice om şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om desăvârşit în Hristos Isus(Col. 1:28).

– Echiparea credincioșilor. Echiparea este făcută de către liderii adunării. Echiparea are rolul de a pregăti toți credincioșii să slujească. Ne înșelăm dacă credem că această echipare se poate face în mod primar prin altă metodă decât prin biserică:  „Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos” (Ef. 4:11-12)

– Exercitarea darurilor spirituale. Maturizarea bisericii are loc prin slujirea fiecărui membru. Acest lucru nu se poate realiza decât în comunitatea bisericii: „Din El, tot trupul, bine închegat şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei şi se zideşte în dragoste” (Ef. 4:16).

– Protecție față de înșelciunea păcatului. Pentru a ne proteja trebuie să ne îndemnăm „unii pe alții” dar cum o să facem fără o apartenență serioasă la o biserică locală? „Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului” (Evrei 3:13).

– Păstrare pentru ziua Domnului. Apostolul spune că nu trebuie să părăsim adunarea „cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie”. Iar felul în care ne ținem de ea este îndemnându-ne „unii pe alții” „Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie” (Evrei 10:25).

– Privegherea celor slabi. Cum anume vor fi restaurați aceia care păcătuiesc dacă nimeni nu este acolo pentru a-i mustra și corecta? Biserica există pentru câștigarea celor care păcătuiesc „Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori” (Matei 18:16).

– Părtășia la Cina Domnului. Cina Domnului este elementară pentru comunitatea creștină pentru că este o expresie vizibilă a împărtășirii cu Evanghelia. Ea nu poate fi luată izolat pentru că exprimă unitatea trupului lui Hristos: „Având în vedere că este o pâine, noi*, care suntem mulţi, suntem un trup, căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine” (1 Cor. 10:17). 

4. Biserica există pentru păstrarea adevărului în lume. Trăim într-o lume care își schimba moralitatea ca pe șosete. Moralitatea este relativă pentru lume. Fiecare își permite să interpreteze și să definească moralitatea și standardele ei după cum dorește. Biserica are responsabilitatea și mandatul divin de a fi păstrătoarea și proclamatoarea adevărului: „să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul şi temelia adevărului” (1 Tim. 3:15). Când Biserica alterează adevărul prin diverse interpretări pentru a se acomoda cu lumea își pierde rolul pe care îl are în lume și îngroapă una dintre funcțiile ei principale.

5. Biserica există pentru prezența vizibilă a lui Hristos în lume. Într-una dintre cele mai frumoase definiții ale bisericii se afirmă că ea este „este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi” (Ef. 1:23). Într-un sens cât se poate de real și profund – fără Biserică Hristos nu este complet. Într-o altă descriere intimă Pavel spunea „că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui” (Ef. 5:30). Pavel a îndrăznit să predice: „voi sunteţi trupul lui Hristos şi fiecare, în parte, mădularele lui” (1 Cor. 12:27); „tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos” (Rom. 12:5). Cum vede lumea că Isus este viu decât prin prezența Lui vie, reală și vizibilă pe pământ prin biserica Lui? Este o responsabilitate măreață – de a-L face pe Hristos vizibil în lume.

6. Biserica există pentru manifestarea Prezenței lui Dumnezeu. Într-un mod cât se poate de real și viu Dumnezeu își manifestă prezența în Biserică Sa. O face într-un mod special aici și diferit de cum o poate face în viața fiecărui credincios. „Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu.” (2 Cor. 6:16). Dacă cineva vrea să-L experimenteze pe Dumnezeu locul pe care trebuie să-l aleagă prima dată este Biserica Lui.  Chiar și necredincioșii pot experimenta și mărturisi această prezență când „tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostre” (1 Cor. 14:25).

7. Biserica există pentru evanghelizarea lumii. Misiunea de evanghelizare a planetei a fost dată bisericii: „voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului” (Fapte 1:8). Ea este mărturie în lume după declarațiile Domnului Isus: „Voi sunteţi sarea pământului” și „Voi sunteţi lumina lumii” (Matei 5:13-14). Dar chiar și când necredincioșii sunt în adunare ea evanghelizează așa încât „tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostre” (1 Cor. 14:25). În mod particular și esențial biserica proclamă esența Evangheliei – moartea ispășitoare și substitutivă a lui Isus, învierea, înălțarea, mijlocirea și întoarcerea lui în glorie pentru a judeca lumea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s