De ce grupurile mici de casă sunt esenţiale pentru viaţa Biserici?

DISCLAIMER – datorită unor „reclamații” justificate doresc să menționez dintr-un început că adunările publice ale bisericii locale nu sunt mai puțin importante decât grupurile de casă. Așa că, dacă ați rămas cu senzația că nu sunt, după citirea acestui articol, înseamnă că nu l-ați înțeles corect.

Unii ,poate, vor fi surprinşi de folosirea termenului „esențial”, deoarece biserica din care fac ei parte se descurcă foarte bine fără grupuri de casă de zeci de ani de zile, sau chiar de la înființare.

De fapt, aceasta a fost strategia misionară a multor frați, a căror lucrare nu dorim să o ponegrim în nici un fel: au mers într-un sat, au făcut misiune până s-au convertit câțiva oameni și după aceea s-au pornit la construirea unei clădiri. Dacă nu au reușit de unii singuri, au apelat la ajutorul altor adunări. Pentru ei, clădirea bisericii este „esențială” deoarece ei nu se pot gândi la identitatea lor fără să aibă acea clădire. De aceea există foarte multă pompă la deschiderea unei noi clădiri – de parcă atunci s-ar fi constituit biserica în localitatea respectivă. Totuși, această concepție este distrusă chiar de practica pe care ei înșiși au avut-o. Unde s-au întâlnit până să fi construit biserica? În case! Interesant este că după construirea clădirii, au încetat aceste părtășii, de parcă părtășiile de casă ar trebui să fie ceva tranzitoriu. Dar asta nu este o dovadă că grupul de casă a fost esențial pentru constituirea unei biserici? Bineînțeles, există cazuri triste în care s-au construit clădiri fără să fi existat vreun credincios.

Părtășiile de casă sunt esențiale și acest lucru poate fi dovedit în trei feluri: 1. Prin însăși felul în care se formează bisericile locale – adică de la părtășii de case; 2. Prin texte biblice care prezintă formarea bisericilor locale în case și 3. Prin multe funcții ale bisericii ce nu pot fi îndeplinite decât în grupurile de casă. Voi aborda doar ultimile două argumente, deoarece primul a fost deja menționat în mare parte.

1. Dovezi textuale

1 Corinteni 16:19 Bisericile din Asia vă trimit sănătate. Aquila şi Priscila, împreună cu biserica din casa lor, vă trimit multă sănătate în Domnul.

Romani 16:5 Spuneţi sănătate şi bisericii care se adună în casa lor. Spuneţi sănătate lui Epenet, preaiubitul meu, care a fost cel dintâi rod al Asiei pentru Hristos.

Filimon 1:2 către sora Apfia şi către Arhip, tovarăşul nostru de luptă, şi către Biserica din casa ta

Coloseni 4:15 Spuneţi sănătate fraţilor din Laodiceea şi lui Nimfa şi bisericii din casa lui.

Fapte 2:46 Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă.

Fapte 5:42 Şi în fiecare zi, în Templu şi acasă, nu încetau să înveţe pe oameni şi să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.

Fapte 20:7-8 7 În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii. În odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini.

2. Dovezi luate din funcțiile bisericii

i. Mărturisirea Evangheliei. Practic vorbind, știu locuri în care de ani buni de zile se cheltuiesc sume importante pentru evanghelizare, însă un număr semnificativ de oameni se întorc la Dumnezeu în părtășiile de casă, nu la aceste evanghelizări. Și atunci, mă întreb, de ce se mai organizează aceste evenimente evanghelistice? Răspuns: „așa am făcut în fiecare an de când ne știm noi”.

Pe de altă parte, oamenilor le este mult mai ușor să vină la o părtășie de casă decât în clădirea unei biserici locale. Scopul nostru este ca oamenii să audă Evanghelia, nu doar să participe la un program. Lucrul acesta este atestat de realitate. Mulți nu pot mărturisi asta pentru simplul fapt că nu fac parte din părtășii de casă.

Așa cum am amintit deja, bisericile au fost plantate prin părtășiile de casă care au avut loc chiar în casele necredincioșilor. Acolo au auzit Cuvântul și s-au întors la Dumnezeu. Aceasta arată eficiența acestei metode cât și lipsa vreunui motiv serios pentru care s-au distrus aceste părtășii.

ii. Ucenicizarea. Domnul Isus spunea să „faceți ucenici botezându-i … și învățându-i”. Bineînțeles că imediat mintea ne fuge la clădirea unei biserici. Dar „ucenicia în masă” este un concept foarte îndepărtat de realitate și de Biblie. Ucenicia este, în general, de la om la om sau în grupuri cât mai mici. Acolo fiecare poate întreba cum se aplică în mod specific Cuvântul predicat în plen. Predicarea în plen stabilește principiile care ajung să fie explicate pe larg în grupurile mici.

Cei care participați deja la părtășii de casă știți eficiența uceniciei în acest cadru. Acolo fiecare poate să-și spună întrebările, nelămuririle și frământările. Acolo poate avea loc o ucenicie adevărată. Ucenicia aparentă are loc când există părtășii exclusive în clădirile bisericilor duminica și vinerea (sau în oricare altă zi).

Faptele apostolilor 11:26 şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.

Faptele apostolilor 14:22 întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.

Faptele apostolilor 19:9 Dar, fiindcă unii rămâneau împietriţi şi necredincioşi şi vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărţit pe ucenici de ei şi a învăţat în fiecare zi pe norod în şcoala unuia numit Tiran.

Faptele apostolilor 20:2 A străbătut ţinutul acesta şi a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia,

iii. Privegherea fraților. Cum putem noi împlini slujba pastorală? Unii se vor întreba ce treabă are slujba pastorală cu ei. Nu este slujba pastorală pentru păstori? Da este, dar în cea mai mare parte este a membrilor bisericii. Nimeni poate vedea mai bine nevoile membrilor bisericii decât ceilalți membri care se întâlnesc împreună cu ei frecvent.

Un păstor nu va putea niciodată să facă acest lucru și nici nu a fost destinat pentru aceasta. Păstorul echipează membrii pentru a face slujirea pastorală. Dar concepția consumeristă care sugrumă bisericile și care așează pe umerii păstorilor slujbe imposibil de îndeplinit spune că păstorul este un fel de guru multi-funcțional.

Poți să-l critici la infinit și să fii frustrat că nu-și face treaba, dar adevărul este că treaba lui este să te echipeze pe tine ca tu să faci slujba pastorală. Asta este adevărata lui slujbă.

Evrei 10:24 Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.

Evrei 10:25 Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.

Evrei 12:16 Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut.

Cum putem veghea unii asupra altora în clădirea bisericii timp de 3 ore? Acolo toți suntem cuminți și frumoși. Cum putem să ne îndemnăm în biserică la dragoste și fapte bune? Începem să vorbim acolo între noi? Unde ați văzut făcându-se așa ceva? Cum să ne îndemnăm unii pe alții decât în părtășii mici?

Cum să veghem ca să nu fie cineva între noi curvar și lumesc? Oameni buni, în slujba de trei ore nu vedem cine e curvar și lumesc. Vedem acest lucru doar în părtășiile restrânse, săptămânale, când ne mărturisim cu sinceritate frământările și când vedem în ceilalți comportamente necreștinești. Acolo putem preveni curvia și viața lumească.

iv. Disciplina frățească. De obicei intervenim în rezolvarea problemelor bisericii doar când se ajunge la situații extreme „de forță majoră”. De ce intervenim doar atunci? Pentru că doar atunci aflăm – numai când plesnește buboiul păcatului. Dar cum era oare să aflăm înainte dacă ne vedem doar odată pe săptămână și atunci abia de ne salutăm?

Disciplina publică (1 Cor 5) este ultimul pas și doar în cazuri scandaloase. Tiparul clasic prezentat de Domnul Isus (Matei 18:15-20) stabilește ca ultimul pas să fie în adunarea publică. Dar pentru a nu ajunge la ultimul pas este nevoie ca primii pași să fie făcuți la timp în privat. Accentul cade pe a face pașii „la timp”! Dar nu poti să îi faci la timp decât dacă poți vedea problema înainte să ia cote scandaloase.

v. Rugăciunea. Observați bine că frații nu mai vin la „orele” de rugăciune de duminică dimineața și cu atât mai puțin la cele de peste săptămână. Motivul? Sunt mai multe motive, dar unul dintre ele este ineficiența acestor ore. Se roagă aceeași oameni, aceleași rugăciuni, în același stil. Ineficiente. Cred că rugăciunea publică poate deveni foarte benefică dar se restructurează și regândește această „oră de rugăciune”. (Puteți citi câteva sfaturi aici).

Doar într-un grup mic se pot împărtăși adevăratele motive de rugăciune (da, cred că în public o mare parte din rugăciuni sunt făcute în ipocrizie), se poate mijloci cu adevărat pentru ceilalți și poate exista o părtășie și o participare a tuturor membrilor în rugăciune. Nu va exista un monopol din partea unui grup obișnuit să recite rugăciuni duminică de duminică.

Iacov 5:16 Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

1 Tesaloniceni 5:25 Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi.

Evrei 13:18 Rugaţi-vă pentru noi

Coloseni 4:3 Rugaţi-vă totodată şi pentru noi

vi. Legătura frățească. Ce înțelegeți prin legătură frățească? Cântarea comună și ascultarea Cuvântului de duminică, plus asistarea la cenaclul religios de care avem parte săptămânal? Și totuși biserica primară avea o parte esențială a vieții ei- „legătura frățească”. Această legătură frățească nu poate avea loc, în mod real și profund, decât în părtășiile restrânse de casă.

Nu vreau să detaliez acum în ce fel se manifestă această legătură frățească, dar este clar că o comunicare a tuturor membrilor bisericii poate fi numită „părtășie”. Părtășie nu este când trei servesc și o sută consumă. Aceasta este mentalitate consumeristă care poate fi văzută și la Mall. Dacă părtășia se bazează pe cunoaștere, spuneți-mi cum ne cunoaștem noi în clădirea bisericii când acolo suntem focalizați pe cu totul altceva decât pe cunoașterea reciprocă?

Fapte 2:46 Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau† pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă

vii. Slujirea pe daruri. Mă gândesc la acest lucru foarte trist, că cea mai mare parte din adunările fără grupuri de casă nu știu și nu sunt interesați de propriile daruri. Ei nu își găsesc importanța esențială în compoziția trupului lui Hristos pentru simplul fapt că nu își știu rolul și nimeni nu i-a ajutat să îl vadă. Acest lucru se datorează faptului că în adunările publice ale bisericii este imposibil ca fiecare membru să-și exercite darul.

Exercitarea darurilor poate avea loc doar în părtășii private, restrânse unde se oferă posibilitatea și timpul ca fiecare să slujească fără, ca să existe un monopol din partea unei persoane. Observați în textele de mai jos că păstorii și învățătorii sunt „pentru desăvârșirea [echiparea] sfinţilor” pentru ca sfinții să se împlice în „lucrarea de slujire”. Apoi în versetul 16 se remarcă „ceea ce dă fiecare încheietură” și „lucrarea fiecărei părți”.

Efeseni 4:11 Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos

Efeseni 4:16 Din El, tot trupul, bine închegat şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei şi se zideşte în dragoste.

viii. Echiparea sfinților. Cum se poate realiza echiparea sfinților prin simpla oferire a informațiilor la slujba de duminică? Nu vreau să subestimez rolul predicării în plen ci vreau doar să spun că este o slujire complementară care trebuie să aibă loc în părtășii restrânse, private, de casă.

Ucenicia înseamnă să pregătești spiritual pe cineva ca să trăiască practic credința, însă echiparea înseamnă să faci pe cineva în stare să-i ajute pe alții – adică să facă la rândul lui ucenici. Nu vom putea evada din închisoarea consumerismului fără grupuri celulă.

Cum poți pregăti oameni pentru slujire în public? Noi nu operăm cu mentalitate darwinistă, prin care încercăm să spălăm creierele oamenilor în grupuri mari ca și cum poate avea loc o evoluție spirituală identică în viața tuturor. Echiparea are loc de la om la om sau cel mult în grupuri mici. Acolo se practică cel mai eficient această funcție de echipare.

ix. Sfințirea preventivă și curativă. Sfințirea preventivă (pozitivă) este când oferim învățătură și lucrare pastorală înainte să se ivească problemele. Sfințirea curativă este încercarea de a contracara efectul firii, a diavolului și a lumii din viața membrilor bisericii. Un păstor nu are nici o șansă să realizeze acest lucru dar grupurile celulă o pot face cu multă eficiență, dacă își înțeleg această menire.

Diferența dintre această funcție și cea de priveghere se află în faptul că focalizarea sfințirii este mult mai pozitivă și se are în vedere un mod de lucru, în principal constructiv, nu curativ. Mă refer la rugăciune pentru sfințire, învățătură aplicată pentru sfințire, studiu pentru sfințire etc.

x. Dragoste, unitate și ajutor reciproc. Domnul Isus a spus că noi vom fi cunoscuți ca fiind ai Lui datorită dragostei dintre noi. Ea poate fi evidențiată în serviciile duminicale însă prea puțin, în comparație cu capacitatea părtășiilor de casă de a arăta acest lucru. Mai mult, Hristos a afirmat că unitatea bisericii va fi argumentul convingător pentru lumea necredincioasă. Ioan, altădată, spunea să iubim cu fapta și cu adevărul.

Ajutorul practic de care au nevoie credincioșii nu poate fi cunoscut și realizat decât în grupurile mici. Acolo auzi și vezi lucrurile practice de care au nevoie ceilalți. Nu există dovadă mai mare a unității și dragostei decât să ajutăm alți credincioși, față de care nu avem altă responsabilitate decât aceea primită prin unirea creată de Evanghelia lui Hristos.

Ioan 17:21 Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

Ioan 13:35 Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”

1 Ioan 3:18 Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s