Arminianismul răstoarnă Evanghelia

Cum răstoarnă arminianismul Evanghelia?

1. Tatăl alege bazat pe preștiința omului, spun arminienii. Cu alte cuvinte, Tatăl depinde în plănuirea mântuirii omului nu de voia Lui suverană ci de voia păcătoasă a omului. Nu Dumnezeu este Autorul mântuirii ci omul. Ce valoare are un plan de mântuire dacă omul este inițiatorul? Omul oricum ar fi crezut, conform preștiinței Tatălui, așa că un asemenea plan este complet inutil.

Biblia afirmă că Dumnezeu alege după buna plăcere a voii Sale, nu după buna plăcere a voii omului. Biblia spune că Dumnezeu a cunoscut oamenii mai dinainte, nu credința lor. Dacă mântuirea este spre lauda slavei Sale atunci o mântuire care depinde de om, în ultimă instanță, aduce glorie omului și nu lui Dumnezeu.

2. Hristos a procurat mântuirea la cruce însă această mântuire este ineficientă și incapabilă să ofere mântuirea dacă omul nu vrea, nu acceptă sau nu crede. Ei neagă că Hristos a procurat atât mântuirea cât și abilitatea de a o dori și a crede. Ei afirmă că Hristos oferă mântuirea cu condiția ca omul să creadă. Însă omul este căzut în păcat și nu poate crede! De unde vine puterea ca el să creadă?

Hristos a procurat pentru cei aleși nu doar iertarea și eliberarea de păcate, mântuirea cu toate binecuvântările ei ci a asigurat și primirea condițiilor mântuirii – credința și pocăință. Altfel omul nu ar fi ales niciodată să se întoarcă la Dumnezeu. Arminienii ajung să propovăduiască această absurditate eretică: că Hristos ar fi murit degeaba dacă omul nu L-ar fi ales. Însă Dumnezeu nu a lăsat moartea lui Hristos la cheremul liberei voințe ci a câștigat pentru cei aleși și voința și înfăptuirea.

3. Duhul Sfânt nu poate aplica și produce mântuirea în viața omului decât dacă acestea acceptă, alege și decide. Această decizie însă îi aparține omului în totalitate și nu lui Dumnezeu pentru că, spun ei, altfel ar însemna că Dumnezeu violentează voința liberă a omului.

Așadar, întreaga lucrare a Sfintei Treimi de mântuire a omului păcătos depinde, în ultimă instanță, de om, în mod particular de voința acestuia. Dumnezeirea este așadar pusă la picioarele idolului liberei voințe ridicat în slăvi de arminieni. Aceasta este o doctrină anti-cristică și anti-creștină.

Biblia spune că ceea ce Duhul aplică în viața credinciosului este realizat în mod suveran pentru că „Duhul suflă încotro vrea”. Omul nu este născut din „voia vreunui om” – fiind exclusă și propria voință. El nu este mântuit împotriva voinței sale pentru că voința lui este îndreptată către Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Este absurd să se afirme că omul voiește ca voința lui, opusă lui Dumnezeu, să fie îndreptată către Dumnezeu. Ceva opus lui Dumnezeu nu poate să fie înclinat către Dumnezeu în același timp.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s