De ce vom continua să punem lacăte pe bisericile baptiste?

DISCLAIMER: Nu pretind că poziția mea este o analiză exhaustivă a motivelor pentru care bisericile baptiste se închid ci doresc doar să vă ofer niște lentile biblice și un unghi din care să priviți această problemă. Acest articol este o continuare de aici

Dacă biserica ar înțelege că Hristos știe totul în mod perfect probabil că trăirea ei s-ar modela după această convingere duhovnicească. Dar pentru că nu ne gândim și nu credem cu adevărat că El știe și ne arată totul, ne permitem să trăim relaxați cu păcate ascunse.

De fapt, temerea de Domnul începe cu o conștientizare continuă a prezenței lui Hristos, conștientizare care ne împiedică să spunem, să facem, să mergem, să privim și să gândim într-un mod care Îl întristează pe El.

Expresia „faptele tale” denotă un stil de viață și nu doar câteva fapte particulare. Ba mai mult, ele reflectă starea spirituală lăuntrică. De aceea oamenii pot fi judecați după faptele lor și nu se pot ascunde sub faptul că inima o vede doar Dumnezeu. Inima se reflectă în fapte. Prin fapte oamenii arată cine sunt cu adevărat.

v.15a «Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot.

Hristos cunoaște complet – adică totul despre toate; El cunoaște constant – El nu cunoaște progresiv ci cunoaște în mod prezent totul. El nu își adaptează cunoașterea; El cunoaște clar – nu există nici un fel de deficiență în cunoașterea Lui.

Hristos confruntă biserica cu două păcate de care se făcea vinovată și care o caracterizau. Aici putem să aflăm motivul exact pentru care bisericile baptiste mor anesteziate, rapid, inevitabil și sigur.

Indiferența: lipsa fervorii spirituale. Acuzația lui Hristos este că bisericii acesteia îi lipsea râvna spirituală. Această interpretare este susținută și de porunca Domnului din versetul 19 „fii plin de râvnă”. Când dispare râvna, dispare viața și biserica locală devine ineficientă și o scârbă pentru Hristos.

Bisericile nu mai slujesc cu toată inima, nu mai cântă, nu mai predică, nu mai mărturisesc și nu se mai roagă cu pasiune și râvnă. Sunt multe cauze pentru care această fervoare a dispărut dar ele sunt amintite mai târziu. De aceea vom continua să asistăm la moartea bisericilor locale.

Unii ne-am născut într-un climat căldicel și pur și simplu nu putem înțelege starea unei biserici decât dacă vedem alte tipuri. Unora ni se pare că starea de căldicel este starea standard al bisericii și dacă cumva vedem pe cineva înflăcărat îl catalogăm rapid ca fiind fanatic și labil emoțional.

Alții ne-am răcit datorită materialismului, mândriei, trăirii în păcat, moralismului care a înlocuit Evanghelia, luptei pentru funcții, control și popularitate, adoptării metodelor lumești și pragmatice etc. Ar fi prea mult de scris și imposibil ca să identificăm toate cauzele.

Lipsa fervorii spirituale se observă că nu mai dăm nici măcar 2 ore pentru slujbele de duminică. Nu ne putem trezi cu 20 de minute mai devreme pentru a fi la „ora de rugăciune” (care este, să recunoaștem între noi, sfert de rugăciune, jumătate de predică și o parte de cântare). Asta este – Hristosul nostru nu ne poate cuceri inimile să stăm de vorbă cu El jumătate de oră. Mai bine arunci 10 lei în coșul de colectă și te justifici că ți-ai făcut partea.

Când cântăm o facem de parcă mergem cu toții la tăiere. Cine ar crede că Hristos te-a mântuit dacă te-ar auzi cum Îl lauzi duminica? Unii ascultă predicile dormind și arată că sunt foarte interesați de Cuvântul lui Hristos iar alții ascultă foarte critic opintindu-se în anumite dezacorduri, tonalități, deraieri lingvistice etc. Și așa pleci acasă gol, mai rău de cum ai venit.

Dacă cumva se mai face studiu biblic la biserică, nu te interesează. Dacă totuși te interesează abia aștepți să intri într-o polemică live. Sau s-ar putea ca studiul să-l țină cei mai plictisiți care nu au acces la o predică în toată regula așa că la studiu biblic caști gura și moțăi. Abia aștepți să se termine. Acesta este baptistul fără foc.

Dezinteresul, nepăsarea, apatia, adormirea, indiferența, slaba participare – sunt toate dovezi ale lipsei de foc spiritual. Pentru aceasta vom muri ca biserici baptiste aproape fără să ne dăm seama. Am redus toată religia la câteva idei pe care le susținem și la câteva ritualuri de care ne ținem ca de Dumnezeu dar în rest nu ne interesează. Iar acest dezinteres ne va fi fatal.

Incapacitatea: lipsa folosului spiritual. A doua interpretare oferită acestui pasaj (și ea poate fi foarte simplu combinată cu prima) este că Domnul vorbește metaforic. Problema bisericii nu era numai lipsa fervorii spirituale ci lipsa folosului spiritual.

Laodiceea era o cetate vulnerabilă pentru că depindea complet de apa venită din altă parte.  Apele fierbinți de la Hierapolis aveau valoare și efecte medicinale în timp ce apele reci din Colose ofereau înviorare. Prin contrast în Laodiceea se aducea apă de la distanță și de aceea până ajungea acolo ea devenea călduță.

– nu dădeau înviorare așa cum dădeau apele din Colose. Biserica trebuie să fie un loc în care cei care o compun sunt înviorați spiritual. Dar o biserică lipsită de fervoare spirituală nu poate avea acest efect vital pentru membrii ei. Este senzația aceea de moarte, adormire și secătuire cu care pleci de multe ori de la biserică. Pleci mai rău decât ai venit.

Adunarea publică de sărbătoare trebuie să fie un loc în care credincioșii primesc cuvintele lui Hristos care sunt „Duh și viață”. Acolo Hristos dă „viață din belșug”. Acolo astâmpără setea acumulată în umblarea prin lumea încețoșată și pustie. Dar dacă acolo nu găsim oameni înflăcărați pentru Dumnezeu nu facem decât să ne sugrumăm spiritual reciproc.

– nu dădeau însănătoșire cum dădeau apele din Hierapolis. Biserica are rolul de a oferi atât în exterior cât și în interior apele vindecătoare ale Evangheliei. Când biserica își pierde această funcție ea își pierde unul dintre scopurile principale pentru care există.  Ea se transformă într-un focar de infecție morală și spirituală. Cel mai bine ar fi să fie rasă din temelii.

Nimeni nu ne va lua în serios dacă nu ardem pentru Hristos și dacă oamenii nu văd puțină nebunie la noi. Porunca de a ne „înflăcăra” darurile nu este dată doar lui Timotei ci nouă tuturora. Dacă nu avem acel foc pe care îl avea Ieremia închis în oasele sale și care îl împiedica să tacă atunci vom muri și Hristos va pleca din bisericile noastre care nu ajută pe nimeni la nimic.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s