Reaprinderea spirituală făcută de Duhul Sfânt, Petru Popovici

De multă vreme mă gândesc că o cauză importantă a regresului din lucrarea baptistă se datorează neglijării Duhului Sfânt.E Este trist dacă ne construim teologia prin reacție și dacă, datorită extremelor carismatice, devenim suspicioși la orice mențiune făcută cu privire la lucrarea Duhului Sfânt. Extremele nebiblice trebuie să ne motiveze la studiere și practicare serioasă a lucrării adevărate a Duhului Sfânt.

Fratele Petru Popovici atrage atenția asupra acestor pericole. Este bine că un frate bătrân și validat de Dumnezeu ne trage puțin de urechi ca să ne trezim. O face unul de-al nostru și e bine ca noi baptiștii să luăm aminte. Să facă Dumnezeu să înțelegem când ne vorbește!

Biserica din Ierusalim, în lupta cu puterile întunericului, s-a istovit și a avut nevoie de o reîncărcare cu puteri sfinte. O baterie se descarcă și trebuie pusă la încărcat la sursa de energie. Biserica din Ierusalim a recurs la rugăciune și a fost umplută de Duhul Sfânt pentru lucrarea și lupta care-i stăteau înainte.

Multe biserici nu își văd lipsa de dragoste. Sunt în totul ca biserica din Efes și cea din Laodicea. Toate serviciile decurg bine, e popor mult, cântă corul excelent, cântă fanfara, orchestra, se predică Evanghelia cu ornamente și ornamentații, dar lipsește puterea Duhului Sfânt care mișcă oamenii.

E o lucrare făcută în puterea firii, în puterea minții. Și cum azi nu prea se ține cont de Duhul Sfânt, totul în aparență merge bine, toți sunt mulțumiți. Nimeni sau foarte puțini își dau seama de starea de răcire spirituală.

Îngerul Bisericii din Efes și al celei din Laodicea erau prea ocupați cu lucrurile exterioare, încât nu mai știau care e starea spirituală a bisericilor lor. A trebuit să-i strige Domnul, să-i smucească, săi trezească.

Pocăiește-te! Aceasta înseamnă să ne doară că n-am ținut cont de Duhul Sfânt, ci am încercat în puterea firii pământești să trăim după voia lui Dumnezeu, să facem lucrarea sfântă de înviere a celor morți în păcate.

A fost o nesocotire a Duhului Sfânt. Ne-am bizuit pe puterile noastre, pe înțelepciunea noastră. Și ce falimente au urmat! ce Istovire! Eram lipsiți de orice vlagă. Și ne mirăm că oamenii nu se pocăiesc!

Ca să nu se ajungă la stări joase, la răcire a dragostei sau chiar dacă s-a ajuns la răcire, este bine ca păstorul sau membri să ia inițiativa să formeze grupe de rugăciune în case, pe cartiere, unde să se adune frați și surori, 10-15 cel mult, care să mijlocească pentru păstor, pentru curățirea bisericii de orice păcat, pentru înflăcărarea bisericii în dragoste, pentru mântuirea păcătoșilor și pentru unele nevoi urgente.

Petru Popovici, Dragostea Marea Forță a Bisericii, Carmel Print 2012, idei din capitolul 2.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s