Speraţi în harul viitor

De aceea, având încinse coapsele minţii voastre, fiţi treji, speraţi în mod desăvârşit în harul care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos (1 Petru 1:13)

Teologia care vede harul doar în trecut şi se mulţumeşte cu asta este o teologie greşită pentru că este incompletă. Petru a vorbit despre „harul arătat faţă de voi” (1:10) dar afirmă că există şi un har „care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos” (1:13). Între harul trecut şi harul viitor este harul prezent. Care este legătura dintre cele trei tipuri de har?

Harul trecut, prin care suntem mântuiţi, adică regeneraţi (vezi versetele 1-10) ne oferă puterea de a experimenta harul prezent al sfinţirii. Pe de altă parte, harul viitor este o motivaţie pentru a experimenta harul prezent sfinţitor. Aşadar harul sfinţitor este capacitat de harul trecut şi motivat de harul viitor.

Aceasta este prima poruncă pe care apostolul Petru o dă în partea practică a epistolei sale. Nu este la  întâmplare. Nu ar fi fost acelaşi lucru dacă ar fi început cu alt îndemn.

Acestei porunci urmează cea cu privire la sfinţire în purtare, umblare în temere, iubire cu căldură, dorirea Cuvântului, zidirea sufletească, vestirea virtuţilor, ferirea de poftele lumeşti şi supunerea faţă de autorităţi.

Speranţa în harul viitor este motivaţia principală pentru trăirea care corespunde vieţii creştine. Cu alte cuvinte, privirea spre harul final ne face să trăim corect în prezent. O absenţă a teologiei despre harul viitor sau o teologie greşită cu privire la acest har se va vedea în practica de fiecare zi. Cu cât venirea Domnului este mai ascunsă de ochii credincioşilor cu atât acest lucru va fi evident în trăirea lor.

Dar cum ne putem conecta cu harul viitor? Cum poate acest har să devină motivaţie pentru trăirea de azi în sfinţenie?

Duhul Sfânt, prin Petru, oferă două condiţii preliminare: mintea încinsă şi trezirea. Cu alte cuvinte, întâi trebuie ca mintea să fie pregătită la fel cum un om se pregăteşte pentru o muncă. Trăirea în sfinţenie nu este automată şi mecanică, nu are loc de la sine. Ea se realizează ca un „proces natural” dar şi procesele naturale întâmpină obstacole care trebuie înlăturate şi îndepărtate.

După ce mintea se încinge la fel cum trupul este încins la mijloc cu un brâu pentru a fi pregătit de muncă, omul trebuie să fie treaz din punct de vedere spiritual. Cu alte cuvinte, trebuie să existe o stare de alertă, de conştientizare, de veghere.

Pe de altă parte, Petru califică această sperare în harul viitor cu expresia „în mod desăvârşit”. Speranţa trebuie să ajungă la un grad de completitudine. În speranţa harului viitor nu trebuie să existe vreo îndoială, vreun dubiu sau vreo reticenţă. Teologia potrivit căreia trebuie să ne îndoim sau să ne fie frică că nu apucăm harul viitor este greşită din temelie. Cum putem spera deplin în ceva ce nu credem că vom apuca?

Apoi observaţi că acest har viitor este legat în mod indisolubil şi deplin de Domnul Isus. Te îndoieşti că nu vei apuca harul viitor? El este legat de Hristos. Atâta timp cât Îl avem pe El acum nu avem motive să ne îndoim că îl vom primi deplin atunci – la descoperirea finală a lui Hristos.

19 August 2015

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s