Sfinţire în toată purtarea


Nepotrivindu-vă poftelor de mai înainte, din timpul neştiinţei voastre; ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea; pentru că este scris: “fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt sfânt” (1 Petru 1:14-15)

Sfinţirea, se spune – pe bună dreptate, are două componente. Ambele sunt necesare pentru a putea vorbi despre sfinţire creştină. Este vorba despre un element negativ şi unul pozitiv. Eliminarea oricărui element duce la anomalii practice.

Partea negativă este prezentată prin cuvintele „Nepotrivindu-vă poftelor de mai înainte, din timpul neştiinţei voastre”. Ea este prezentată şi ca o condiţie pentru partea pozitivă. Dacă accentuăm doar acest element ajungem la o formă de religie ascetică, a abstinenţei. Acest tip de sfinţire nu este creştin pentru că este incomplet. În acelaşi tip acest element negativ este indispensabil.

Sfinţirea creştină nu poate fi prezentată doar în termeni negativi, sub expresii de genul „nu ai voie să …”. Sunt puţini oameni care ar adera la o asemenea religie. Ea Îl portretizează pe Dumnezeu ca unul al interdicţiilor, un duşman al fericirii omului şi al satisfacţiilor pământeşti. Iar creaţia este un inamic care trebuie repudiat.

Pe de altă parte, repudierea necesară în sfinţirea creştină este îndreptată împotriva poftelor, nu împotriva creaţiei sau a bunurilor pe care Dumnezeu ni le-a dat ca să ne bucurăm de ele şi să le luăm cu mulţumiri.

Un argument pentru a nu ne „potrivi” poftelor este oferit de faptul că în ele trăiam în „timpul neştiinţei”. Acum avem cunoştinţa adevărului şi a Domnului Isus şi nu ne mai putem purta ca nişte ignoranţi păcătoşi.

Partea pozitivă a sfinţirii este motivată de caracterul Celui care ne-a dat chemarea mântuitoare. El este sfânt şi nu poate să ne cheme la Sine decât ca să fim şi noi sfinţi. De aceea, El este modelul sfinţirii noastre. El nu ne cere ceva ce El Însuşi nu a îndeplinit.

În sprijinul acestui argument Petru aduce încă unul oferind un citat biblic.  Legea eternă a lui Dumnezeu este “fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt sfânt”. Aceasta este porunca veşnică a lui Dumnezeu care este adresată omului şi de la care nimeni nu se poate sustrage.

Sfinţirea este cerută „în toată purtarea”. Sfinţirea după bunul plac al nostru, trăită doar atunci când vrem sau doar în domeniile în care ne este uşor să o practicăm, nu este o sfinţire creştină ci ipocrită. Toată purtarea creştină trebuie să evidenţieze sfinţirea lui Dumnezeu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s