Dificultăți în înțelegerea conceptului „credință”

Este credința condiție pentru mântuire?

Jonathan Edwards spunea că există o ambiguitate și confuzie legată de acest termen „condiție”. Sunt două variante în definirea acestui termen

  • Dacă credința înseamnă acea condiție care este conectată cu o consecință, adică dacă „condiția” este acel lucru fără de care nu există consecința lui, putem spune că nu doar credința este condiția mântuirii ci și dragostea pentru Dumnezeu și frați, un duh iertător și alte calificări și acte ca acestea. Fără de acestea nu putem avea viața eternă.
  • Semnificația expresiei „socotiți neprihăniți prin credință” nu este aceea exprimată anterior. În acest caz credința este actul prin care un om primește pe Hristos (care a procurat justificarea) și nu justificarea în sine aparte de El. Credința este mâna prin care justificarea este acceptată. Credința nu este condiția justificării și nici meritul pe baza căruia  o primim ci este doar legătura (sau conexia) necesară pentru a o primi. Credința este acceptarea în sine a justificării.

Dacă credința este cea mai înaltă virtute nu înseamnă că prin ea merităm mântuirea?

Mântuirea nu ne este dată pentru că virtutea credinței o merită ci ne este dată prin credință pentru că ea (credința) este relația dintre om și persoana în care se află beneficiul (adică Hristos). Credința este felul în care omul este legat de Mijlocitorul în și prin care este justificat.

Unirea cu Hristos este temelia pe baza căreia avem dreptul la beneficiile spirituale.  Relația unui soț cu soția este temelia pe baza căreia ea beneficiază de toate drepturile și posesiunile lui. Credința de partea omului este aceea care stabilește unirea cu Hristos. Este simplu de observat că având meritele lui Hristos vine din faptul că Îl avem pe Hristos Însuși. Iar unirea cu Hristos este ceea ce Dumnezeu găsește potrivit ca fiind baza oferirii meritelor Sale.

Așadar credința, deși este o virtute, ea nu merită justificarea noastră ci este metoda potrivită prin care suntem uniți cu Hristos, unire prin care beneficiem de toate binecuvântările procurate deja de Hristos pentru noi. Dumnezeu nu se uită la calitatea morală a credinței pentru a ne justifica datorită ei ci se uită la natura credinței – ea fiind singura capabilă să ne lege cu Hristos. Nu suntem mântuiți de dragul credinței ci de dragul unirii cu Hristos.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s