trei ani de acasă

calimero

Am doi băieței și mă înfior când mă gândesc la ideea de a-i trimite la grădiniță și apoi la școală. Am făcut și eu școală dar mediul social a fost dezastruos. Am auzit că acum lucrurile stau mult mai rău. Și am auzit asta chiar de la elevi în repetate rânduri.

Noi vorbim despre cei șapte ani de acasă dar aceștia s-au transformat în trei (sau patru) ani de acasă deoarece copiii sunt dați la creșe, grădinițe și trimiși în tot felul de instituții cu program prelungit – pe care le susținem ca să ne ia copiii de pe cap cât mai devreme posibil.

Nu vreau să vorbesc despre efectele psihice profund negative asupra copilului pe care le are această scoatere a copilului din casă la o vârstă fragedă ci să subliniez doar un aspect izbitor: acest copil nu este pregătit intelecual, psihic și moral să facă față lumii de afară.

În câțiva ani nu este posibil să-l educi și să-l cablezi într-o asemenea măsură pe copilul tău încât el să poată judeca corect toate comportamentele pe care le observă în jur și nici nu are capacitatea de a tria binele de rău așa cum am dori. Bineînțeles aceasta va crea în copil o confuzie majoră și îl va împinge spre comportamente pe care nu le dorim în viața lui.

Doar avem senzația că avem dreptul de a ne educa copiii așa cum dorim. Dacă îți trimiți copilul de la câțiva anișori în tot felul de instituții unde petrece o mare parte din fiecare zi cine anume îl educă? tu sau educatorii de acolo? Să nu ne înșelăm pe noi înșine. Și îi și plătim pentru a ne educa copiii așa cum vor ei să o facă.

Să presupunem prin absurd că fiul tău are cei șapte ani de acasă. Dar înainte de a presupune haideți să fim realiști – câți părinți chiar investesc în copiii lor așa încât cei șapte ani să fie șapte ani în care copilul este educat cu adevărat? A-l pune în fața computerului, la xbox, la tabletă și telefon nu este un mod de a-l educa chiar dacă învață să folosească tehnologie.

Dar să revenim la presupoziția că fiul ar avea cei șapte ani de acasă. Oare este copilul pregătit la 7 ani să iasă și să trăiască într-un colectiv cele mai eficiente ore ale zilei fiind influențat de alți copii pe care noi nu-i cunoaștem și nici nu știm ce fel de influență vor fi? Este copilul capabil să discearnă și să trieze ce este bine și ce este rău? Să nu fim naivi. Nu este capabil. Uneori nu suntem nici noi.

Așadar, în realitate, alții îți cresc copilul și îl învață ce cred ei. El merge de la grădiniță, la clasele 1-4, la școala generală, la liceu și la facultate. În tot acest timp copilul petrece timp cu alți oameni care îl vor învață ce cred ei. Copilul tău, și al meu, este copilul altuia.

Care este alternativa?

Anunțuri

3 gânduri despre “trei ani de acasă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s